decadere

См. также в других словарях:

• decădere — DECĂDÉRE, decăderi, s.f. Faptul de a decădea; declin, regres. ♦ Degradare morală; declasare, depravare. ♦ Decădere din drepturi = lipsire a unei persoane de unele din drepturile sale civile sau politice ca urmare a săvârşirii anumitor infracţiuni …   Dicționar Român

• decadere — /deka dere/ v. intr. [rifacimento, secondo cadere, del lat. decĭdĕre, der. di cadĕre cadere , col pref. de  ] (coniug. come cadere ; aus. essere ). 1. a. [perdere a poco a poco la prosperità, la vitalità, ecc.: l antica potenza decadde ]… …   Enciclopedia Italiana

• decadere — de·ca·dé·re v.intr. (essere) 1. AU passare da una condizione di prosperità, agiatezza, prestigio o potere a una di debolezza o di miseria: l impero romano iniziò a decadere con le invasioni barbariche | CO diminuire gradualmente fino alla perdita …   Dizionario italiano

• decadere — {{hw}}{{decadere}}{{/hw}}v. intr.  ( coniug. come cadere ; aus. essere ) 1 Passare da uno stato di prosperità, forza e sim. a uno di miseria, debolezza: decadere dall antica grandezza | Perdere importanza: una teoria che decade. 2 (dir.)… …   Enciclopedia di italiano

• decadere — v. intr. (anche fig.) andare in disuso, andare in decadenza □ declinare, tramontare, degenerare, scadere, rovinare, deperire, sfiorire, svigorirsi, invecchiare, imbarbarirsi CONTR. entrare in vigore □ conservarsi, resistere □ avanzare, progredire …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

• déchoir — [ deʃwar ] v. <conjug. : 25; fut je déchoirai ou vx je décherrai; pas d impér. ni de p. prés.> • 1080; lat. pop. °decadere, de cadere « tomber » 1 ♦ V. intr. Vx ou littér. sauf à l inf. et au p. p. DÉCHOIR DE... Tomber dans un état… …   Encyclopédie Universelle

• decadenţă — DECADÉNŢĂ, decadenţe, s.f. 1. Declin, regres. 2. Decădere, degradare morală. – Din fr. décadence, lat. decadentia. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Decadenţă ≠ ascensiune, progres Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

• declin — DECLÍN, declinuri, s.n. Coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; asfinţire, scăpătare. fig. Sfârşitul unei glorii, al unei puteri aparţinând unei persoane, unui popor, unei civilizaţii etc.; decădere. – Din fr. déclin. Trimis de dante …   Dicționar Român

• degringoladă — DEGRINGOLÁDĂ, degringolade, s.f. Prăbuşire, rostogolire rapidă, cădere. ♦ fig. Decădere treptată, degradare progresivă, ruinare. – Din fr. dégringolade. Trimis de laurap, 20.04.2004. Sursa: DEX 98  DEGRINGOLÁDĂ s. v. debandadă. Trimis de siveco …   Dicționar Român

• regres — REGRÉS, regrese, s.n. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; mers înapoi; decădere; declin, regresiune (1). – Din lat. regressus, it. regresso, germ. Regress. Trimis de dante, 05.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• crapulos — CRAPULÓS, OÁSĂ, crapuloşi, oase, adj. (Rar) Care este în decădere, în stare de mizerie morală; vicios, viciat. ♦ Hoţesc, tâlhăresc. – Din fr. crapuleux. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  crapulós adj. m., pl. crapulóşi; f. sg.… …   Dicționar Român