-
81 inspirare
-
82 polmone
m анат.1) лёгкоеpolmone d'acciaio спец. — имитатор дыханияrespirare a pieni polmoni — дышать полной грудьюsentirsi allargare i polmoni перен. — облегчённо вздохнуть2) мешок (напр. фильтра) -
83 rifiatare
vi (a)1) дышатьnon rifiatare più — испустить духlascialo rifiatare — дай ему отдышаться / перевести дух2) отдыхать, переводить дух разг.lasciami rifiatare — дай мне передохнуть / дух перевестиguai a te / povero te se rifiati! разг. — попробуй только пикни!•Syn: -
84 riposare
1. (- oso); vt 2. (- oso); vi (a)1) отдыхать; спать2) быть похороненным, покоиться3) опираться4) отстаиваться ( о жидкости)5) оставаться под паром ( о земле)•Syn:Ant: -
85 sfiatare
vi3) задыхатьсяsfiatarsi per salire la scala — задыхаться, поднимаясь по лестнице•Syn:emettere, emanare, uscir fuori (di vapori, gas); respirare; perdere il fiato / la voce; sgolarsi, spolmonarsi, sfegatarsiAnt: -
86 soffiare
1. ( soffio); vi (a)1) дутьsoffiare sul fuoco — раздувать огонь3) шипеть; фыркать2. ( soffio); vt1) задуватьsoffiare la candela — задуть свечу2) выдувать; раздуватьsoffiare il fumo in faccia — пустить дым в лицоsoffiare il fuoco — раздуть огоньsoffiare nel fuoco перен. — разжигать страсти4) мет. задувать ( домну)5) перен. наговаривать, доносить, выкладыватьsoffiare nell'orecchio — сказать / шепнуть по секрету6)soffiare il naso a un bambino — помочь ребёнку высморкаться•Syn: -
87 spirare
1. vi3) (e) умирать2. vt1) издавать, испускать ( запах)2) перен. дышать (чем-либо - о лице; о словах)3) вдохновлять4) книжн. вдохновлять, воодушевлять•Syn: -
88 vivere
I 1. непр.; vi (e, реже a)1) жить, существоватьvivere del proprio lavoro / di rendita — жить своим трудом / на рентуvivere di carne — питаться мясомvivere di speranze перен. — жить надеждой, питаться надеждамиsaper vivere перен. — уметь житьvivere alla giornata перен. — 1) перебиваться со дня на день 2) жить сегодняшним днёмnon avere di che vivere — не иметь средств к существованиюvivere in buon accordo — жить в добром согласииvivere in comune — жить вместе, вести общее хозяйствоessere stanco di vivere — устать жить / от жизниcessare di vivere — окончить жить, уйти из жизниda quel giorno non mi lascia vivere — с того дня он / она мне жить не даётla sua fama vivrà nei secoli — слава о нём будет жить в векахvivere more uxorio — см. uxorio2) обитать, постоянно жить; проживать, иметь жительство офиц.vivere a Roma in via... — жить в Риме на / по улице...3)vive! — оставить!, восстановить! ( в корректуре)2. непр.; vtпережить, прожитьvivere dei momenti felici — пережить прекрасные / счастливейшие мгновенияSyn:essere, campare, respirare, esistere, sussistere, stare, vivacchiare, vivucchiare, sbarcare il lunario, tirare a campare; abitareAnt:morire, crepare, perire, trapassare, andare all'altro mondo, passare a miglior vita, tirare le cuoia••chi vive contando; vive cantando тоск. prov — жить считаючи - жить припеваючиII mжизнь, образ жизниil vivere in campagna — жизнь в деревне / на лоне природыSyn:Ant: -
89 вздыхать
несов. (сов. вздохнуть)1) respirare vi (a); sospirare vi (a) ( делать вздохи) -
90 грудь
ж.1) petto m, torace mдышать полной грудью тж. перен. — respirare a pieni polmoniпышная грудь — seno prosperoso / abbondanteкормить грудью — allattare vtона кормила грудью ребенка — teneva / aveva al petto un bambinoотнять от груди — slattare vt, svezzare vt••грудью идти, рваться грудью на... — affrontare di petto qc -
91 дышать
-
92 задыхаться
несов.задыхаться в дыму — soffocare a causa del fumoзадыхаться от тоски перен. — sentirsi soffocare di nostalgia -
93 подышать
-
94 полный
прил.1) ( наполненный) pieno, riempito, (ri)colmoтетрадь полна ошибок — il quaderno è pirno di erroriписьмо, полное радости — lettera piena di gioia3) ( абсолютный) assoluto, completo; totale, illimitatoполное разоружение — disarmo completoполное ничтожество — nullità assoluta4) (достигший нормы, исчерпывающий) completo, pieno, totaleкоманда в полном составе — la squadra (è) al completo5) (доведенный до конца, до предела) completo; pieno, assolutoработать в полную силу — lavorare a tutta forzaработать на полную мощность — lavorare a pieno regime ( о машине)••полный ход! — a tutto gas!; avanti tutta! мор.дышать полной грудью — respirare a pieni polmoniу меня хлопот полон рот — ho da fare fin sopra i capelli; non ho un momento libero -
95 тяжело
нар.1) pesantemente; gravementeтяжело нагруженный — molto carico / pesante2) ( с трудом) con difficoltà, a stento / malapenaбольному тяжело — il malato si sente male / è graveу меня тяжело на душе — sento un peso sul cuore; ho il cuore gonfio -
96 polmone
-
97 polmone
polmóne m anat 1) лёгкое polmone d'acciaio t.sp — имитатор дыхания respirare a pieni polmoni — дышать полной грудью sentirsi allargare i polmoni fig — облегчённо вздохнуть consumare i polmoni fig — тщетно <безуспешно> уговаривать, зря стараться 2) мешок ( напр фильтра) -
98 libere
līberē [ liber I ]1) свободно (vivere Ter; respirare C); неограниченно, беспрепятственно (vagari, aquari Cs); без принуждения, добровольно, по своей воле (ipsa tellus omnia liberius, nullo poscente, ferebat V; nihil facit, nisi libenter ac l. C)2) как подобает свободному гражданину, прилично (adulescentuli educti l. Ter)3) прямо, открыто, напрямик, откровенно (dicere, loqui C; maledicĕre H) -
99 acquiesco
ac-quiēsco (ad-quiēsco), quiēvī, quiētum, ere, bei od. nach etw. zur Ruhe kommen, Ruhe finden, I) körperl. ausruhen, a) v. leb. Wesen, Cic. u.a.: tres horas, Cic.: in lecto, Curt.: in manipulo feni, Sen.: lassitudine (vor M.), Nep. – dah. α) mit u. ohne somno = schlafen, Curt. u.a. – β) euphemist., wie unser Ruhe finden, zur Ruhe kommen, -eingehen = sterben, morte, Tac. ann. 14, 64: absol., anno acquievit sexagesimo, Nep. Hann. 13, 1: innixus genibus acquievit, Val. Max. 9, 12. ext. 1: u. auf Grabsteinen = ruhen, hic acquiescit N.N., Corp. inscr. Lat. 11, 1436 u. 13, 5384: bene acquiescas, frater Aucte Tulli, Borm. Uned. Inschr. no. 17, 1. – b) v. Lebl., zur Ruhe kommen, Ruhe finden od. haben, ruhen, aliquid laxamenti, quo hominum oculi ab humano cruore acquiescant, Sen.: aures in eo (extremo) acquiescant, Cic.: civitas acquiescens, Cic.: rem familiarem saltem acquiescere, nicht angegriffen werde, Liv.: dolor admotis consolationibus acquiescit, Plin. ep. – II) geistig, a) übh.: mentis agitatio, quae numquam acquiescit, Cic. de off. 1, 19. – b) im Gemüte Ruhe gewinnen, sich beruhigen, sich beruhigt fühlen, Trost u. Ruhe finden, numquam sinit (improbitas) eum respirare, numquam acquiescere, Cic.: in his (litteris tuis) acquiesco, Cic.: litteris lectis aliquantum acquievi, Cic. ep.: in quo uno (sc. in te) acquiesco, Cic.: parvā spe cum acquievisset, Liv. – c) mit seinen Wünschen usw. zur Ruhe kommen = mit Befriedigung, mit Wohlbehagen bei etw. verweilen, sich durch etwas befriedigt od. erfreut fühlen, in adulescentium caritate, Cic.: m. bl. Abl., Clodii morte, Cic.: m. Dat., Sen. u.a. – d) mit jmd. einverstanden sein, jmdm. beipflichten, Glauben beimessen, recht geben, m. Dat., Suet. u. ICt. – non acqu. m. Infinit. od. m. Acc. u. Infinit. = nicht damit einverstanden sein, sich nicht dazu verstehen, Eccl. – / Synk. Perf.-Form adquierunt, Cic. Mil. 102.
-
100 conquiesco
con-quiēsco, quiēvī, quiētum, ere, der Ruhe pflegen, -sich hingeben, I) im engern Sinne, körperlich sich ruhig verhalten, Ruhe halten, der Ruhe pflegen (Ggstz. aliquid agere, Cic. de fin. 5, 55, od. neque labori se neque exercitationi neque negotiis credere, Cels. 1, 2), videmus, ut conquiescere ne infantes quidem possint, Cic.: oportet conquiescere, cubare molliter (weich liegen), Cels.: qui non concoxit, ex toto conquiescere debet, Cels. – So nun α) liegend, ruhig liegen, necessarium autem est, donec cicatrix sit, conquiescere; nam ambulatio etc., Cels.: alvus fluens conquiescere hominem in cubili non patitur, Cels.: u. so c. in lecto, Cels. – bes. schlafend Ruhe halten, der Ruhe pflegen (Ggstz. vigilare), meridie, Caes.: post cibum, Cels.: post cibum meridianum paulisper, Suet.: per hiemem totis noctibus, Cels.: interdiu vigilare, noctu conquiescere, Cels.: cum conquiescit aliquis aut iacet, schläft oder (nur) ruhig liegt, Cels.: sprichw., de hac re in oculum utrum vis conquiescito, schlafe (sei) ganz unbesorgt, Plaut. Pseud. 123. – β) (als milit. t. t.) vom Marsche rasten, Rasttag halten, haec (impedimenta) conquiescere ante iter confectum vetuit, Caes. – od. übh. von Strapazen ausruhen, ibi sub armis proximā nocte conquiescit, Caes.: consul respirare et conquiescere paulisper militem iubet, Liv. – γ) v. lebl. Subjj., sich be ruhigen, sich legen, cum iam bene venae conquieverunt, Cels.: ubi bene sanguis conquievit, Cels.: fluctus, qui maximi ferebantur, conquiescere iussit, Lact.: plurimis dolor cito conquiescit, Cael. Aur. – II) im weitern Sinne: a) beim Vortrag mit der Stimme ausruhen, pausieren, Cic. de or. 3, 191. – b) Ruhe halten, ruhen, α) v. Pers.u. personif. Lebl. = nichts, bes. nichts Feindseliges unternehmen, sich ruhig verhalten, Ruhe-, Frieden halten, his aliisque increpando iuvenem instigat, nec conquiescere ipsa potest (v. d. Tullia), Liv.: non manes, non stirpem eius conquiescere viri (des Hannibal), Liv.: u. (v. lebl. Subjj.) quando illius postea sica illa conquievit? Cic. – u. non conqu., nicht ruhen, m. Ang. bis wann? durch donec (bis), zB. nec illam furiam pestemque conquiesse, donec ipsa manibus suis nefaria sibi arma adversus hospitem atque amicum induerit, Liv. 30, 13, 12. – β) v. lebl. Subjj., ruhen, sich legen = aufhören, unterbleiben, antequam sudor et calor domi conquierint, Cels.: ubi febris conquieverit, Cels.: imbre conquiescente, Liv. – ne umquam possit conquiescere fletus bonorum, Cic.: conquiescent litterae (Briefwechsel), nisi quid novi exstiterit, Cic.: conquiescit mercatorum navigatio, gerät ins Stocken, Cic.: his ipsis diebus, cum omnia bella iure gentium conquiescant, Cic. – c) von körperl. od. geistigen Anstrengungen, Störungen, Belästigungen zur Ruhe kommen, Ruhe-, Frieden finden, in Ruhe-, in Frieden bleiben, pergunt turbare usque ut ne quid possit conquiescere, Plaut.: ita postremo eiciuntur, ut ne ad saxa quidem mortui conquiescant, Cic.: nec nocte nec interdiu virum conquiescere pati, in Ruhe lassen, Liv. – u. (v. lebl. Subjj.) ubi et animus ex hoc forensi strepitu reficiatur et aures convicio fessae conquiescant, Cic.: postquam satiatus caede animus conquievit, Iustin. – m. Ang. in betreff wessen? durch de u. Abl., quia tu nisi perfectā re de me non conquiesti, Cic. ep. 1, 1, 1. – m. Ang. wovon? durch ab od. ex u. Abl., c. a continuis bellis et victoriis, Cic.: si Italia a delectu, urbs ab armis sine clade Milonis numquam esset conquietura, Cic.: nullum esse tempus, quo funestorum principum manes a posterorum exsecrationibus conquiescant, Plin. pan.: nam nos ex omnibus molestiis et laboribus uno illo loco (im Tuskulanum) conquiescimus, Cic. – u. non conqu., nicht zur Ruhe kommen, keine Ruhe finden, m. Ang. bis wann? durch quoad od. ante quam, graviorem multo Asiae, quam Antiochus fuerit, Eumenem esse; conquiescere socios vestros non posse, quoad regia Pergami sit, Liv. 42, 42, 6: profecto numquam conquiescam neque defatigabor ante, quam illorum ancipites vias rationesque et pro omnibus et contra omnia disputandi percepero, ich werde nicht ruhen und müde werden (weder ruhen noch rasten), bis ich usw., Cic. de or. 3, 145. – d) geistig zur Ruhe kommen, α) im Gemüte Ruhe gewinnen, Trost u. Ruhe finden, habebam quo confugerem, ubi conquiescerem, Cic. – m. Ang. worin? wobei? durch in u. Abl., in nostris studiis libentissime conquiescimus, Cic.: u. (v. persönl. Zuständen) ut aetas nostra iam ingravescens in amore atque in adulescentia tua conquiescat, Cic.: qui potest esse vita vitalis, ut ait Ennius, quae non in amici mutua benevolentia conquiescat, Cic. – β) mit seinen Wünschen zur Ruhe kommen = bei etw. sich befriedigt fühlen, sich begnügen, m. Ang. wobei? durch in u. Abl., aeque ambitio non patitur quemquam in ea mensura honorum conquiescere, quae quondam eius fuit impudens votum, Sen. de ben. 2, 27, 4. – / Synkop. Perf.-Formen, conquiesti, Cic. ep. 1, 1, 1: conquierint, Cels. 6, 6. no. 34: conquiesse, Afran. com. 341. Liv. 30, 13, 12.
См. также в других словарях:
respirare — RESPIRÁRE, respirări, s.f. (Rar) Respiraţie. ♦ Aerul respirat; boare, adiere. – v. respira. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RESPIRÁRE s. v. răsuflare, respiraţie, suflare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime respiráre s.… … Dicționar Român
respirare — [dal lat. respirare, der. di spirare soffiare, respirare , col pref. re ]. ■ v. intr. (aus. avere ) 1. (fisiol.) a. [compiere il processo della respirazione] ▶◀ Ⓖ alitare, Ⓖ rifiatare, [con difficoltà] ansare, [con difficoltà] ansimare, [con… … Enciclopedia Italiana
respirare — re·spi·rà·re v.intr. e tr. FO 1. v.intr. (avere) di un organismo vivente, compiere la funzione biologica della respirazione: respirare con il naso, a pieni polmoni, i pesci respirano con le branchie; cessare di respirare, morire Sinonimi: alitare … Dizionario italiano
respirare — {{hw}}{{respirare}}{{/hw}}A v. intr. ( aus. avere ) 1 Effettuare la respirazione: respirare con i polmoni, con le branchie | Inspirare ed espirare: respirare a pieni polmoni | (est.) Vivere: il moribondo respira ancora | (est.) Sentirsi… … Enciclopedia di italiano
respirare — v. intr. 1. alitare, fiatare, soffiare, ansare, ansimare, sbuffare, boccheggiare, rantolare 2. (est.) vivere CONTR. morire 3. (fig.) riposare, riaversi, rifiatare, fermarsi, distendersi, rilassarsi CONTR. affannarsi, agitarsi, affaccendarsi,… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
respirer — [ rɛspire ] v. <conjug. : 1> • déb. XIIIe; « revenir à la vie » 1190; lat. respirare, de spirare I ♦ 1 ♦ V. intr. Aspirer l air dans les poumons, puis l en rejeter. ⇒ expirer, inspirer, souffler. Respirer par le nez, par la bouche. Empêcher … Encyclopédie Universelle
respira — RESPIRÁ, respír, vb. I. intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspiraţie, aer şi a da afară, prin expiraţie, bioxidul de carbon şi vaporii de apă rezultaţi din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. fig. A răspândi, a revărsa, a… … Dicționar Român
respirar — (Del lat. respirare.) ► verbo transitivo/ intransitivo 1 FISIOLOGÍA Aspirar y expeler el aire los seres vivos para tomar de él el oxígeno: ■ necesito respirar aire puro; los peces respiran por las branquias. ► verbo intransitivo 2 Recuperar una… … Enciclopedia Universal
Respiration — ◆ Re|spi|ra|ti|on 〈f. 20; unz.〉 Atmung [<lat. respiratio „das Atemholen“; → respirieren] ◆ Die Buchstabenfolge re|sp... kann in Fremdwörtern auch res|p... getrennt werden. * * * Re|s|pi|ra|ti|on [lat. respirare, respiratum = atmen, auf ,… … Universal-Lexikon
respirieren — ◆ re|spi|rie|ren 〈V. intr.; hat; Med.〉 atmen [<lat. respirare „Atem holen“; zu spirare „blasen, hauchen“] ◆ Die Buchstabenfolge re|sp... kann in Fremdwörtern auch res|p... getrennt werden. * * * re|s|pi|rie|ren <sw. V.; hat [lat. respirare … Universal-Lexikon
respiro — re·spì·ro s.m. AU 1a. il respirare, respirazione: avere il respiro regolare, affannoso, trattenere, riprendere il respiro 1b. ogni singolo atto respiratorio: emettere, fare un respiro; estremo respiro, quello che precede la morte; dare, mandare,… … Dizionario italiano