-
1 ardere
ardere v. (pres.ind. àrdo; p.rem. àrsi; p.p. àrso) I. tr. 1. ( bruciare) brûler: l'eretico fu arso vivo l'hérétique fut brûlé vif. 2. ( inaridire) brûler, dessécher: il sole arse i campi le soleil brûla les champs. II. intr. (aus. essere/avere) 1. ( bruciare) brûler (aus. avoir) ( anche fig): la casa arde la maison brûle; il fuoco ardeva nel caminetto le feu brûlait dans la cheminée; ( fig) ardere di febbre brûler de fièvre; ardere d'ira bouillir de colère. 2. (fig,lett) (rif. a battaglie: essere in pieno svolgimento) faire rage. -
2 arsi
-
3 bruciare
bruciare v. ( brùcio, brùci) I. tr. 1. brûler: bruciare la legna brûler du bois; bruciare la bistecca brûler le steak; bruciarsi una mano se brûler la main. 2. ( stirando) brûler, roussir. 3. ( cauterizzare) brûler, cautériser: bruciare una verruca brûler une verrue. 4. ( inaridire) brûler. 5. ( consumare) brûler: bruciare ossigeno brûler de l'oxygène. 6. (consumare: rif. a corpo umano) brûler, consommer: bruciare calorie brûler des calories; (assol.) se nuoto brucio molto di più je consomme beaucoup plus en nageant. 7. ( fig) ( sprecare) gaspiller: bruciare gli anni migliori gaspiller ses meilleures années. 8. ( Sport) ( superare) sauter: bruciare l'avversario al traguardo sauter l'adversaire sur la ligne. II. intr. (aus. essere) 1. ( ardere) brûler (aus. avoir): il petrolio brucia bene le pétrole brûle bien. 2. ( essere in fiamme) brûler (aus. avoir): la casa brucia la maison brûle. 3. ( scottare) être brûlant: oggi il sole brucia le soleil est brûlant aujourd'hui, ( colloq) le soleil tape aujourd'hui; non posso bere questo brodo perché brucia je ne peux pas boire cette soupe: elle est brûlante. 4. ( essere molto caldo) être brûlant: bruciare per la febbre être brûlant de fièvre; la tua fronte brucia ton front est brûlant. 5. ( essere infiammato) piquer (aus. avoir), brûler (aus. avoir): mi bruciano gli occhi j'ai les yeux qui piquent; mi brucia la gola j'ai la gorge qui pique; il peperoncino mi fa bruciare la lingua le piment me brûle la langue. 6. ( provocare bruciore) brûler (aus. avoir): l'alcol brucia sulle ferite l'alcool brûle sur les blessures. 7. ( fig) ( produrre gran dispiacere) faire un coup: i tuoi rimproveri mi bruciano ancora je suis encore sous le coup de tes reproches. 8. ( fig) ( fremere) brûler (aus. avoir): bruciare di curiosità brûler de curiosité. III. prnl. bruciarsi 1. ( scottarsi) se brûler: mi sono bruciato con la sigaretta je me suis brûlé avec ma cigarette. 2. ( con un liquido) s'ébouillanter, se brûler: bruciarsi le mani con il sugo se brûler les mains avec la sauce; bruciarsi la lingua con il tè se brûler la langue avec le thé. 3. ( cuocersi eccessivamente) brûler intr.: l'arrosto si è bruciato le rôti a brûlé. 4. (El,colloq) ( fulminarsi) griller intr., cramer intr.: si è bruciata la lampadina l'ampoule a grillé. 5. ( fig) ( fallire) échouer intr. -
4 ceppo
ceppo s.m. 1. ( base dell'albero) souche f.; ( della vite) cep. 2. (tronco di sostegno: dell'incudine) billot; ( per macellai) billot; ( per decapitazioni) billot. 3. ( da ardere) bûche f.: il ceppo di Natale la bûche de Noël. 4. al pl. ( Mediev) ( per prigionieri) fers. 5. al pl. ( fig) ( prigionia) chaînes f.pl. 6. ( fig) (discendenza, lignaggio, capostipite) souche f.: di ceppo regale de souche royale. 7. ( Mecc) ( ganascia) sabot, mâchoire f. 8. ( Biol) souche f. -
5 ciocco
ciocco s.m. (pl. - chi) 1. ( ceppo da ardere) bûche f. 2. (region,fig) ( persona sciocca) nigaud, sot. -
6 desiderio
desiderio s.m. 1. désir (di de): il desiderio di piacere a qcu. le désir de plaire à qqn; esprimere un desiderio exprimer un désir; provare desiderio di qcs. éprouver une envie de qqch., désirer qqch., avoir envie de qqch. 2. ( brama) désir, soif f., envie f., besoin (di de). 3. ( cosa desiderata) désir, souhait, vœu: esporre i desideri degli impiegati exposer les souhaits du personnel. 4. ( desiderio sessuale) désir (di pour): ardere di desiderio brûler de désir. -
7 fervere
fervere v.intr. (pres.ind. fèrvo; p.rem. fervéi/fervètti; pas de participe passé ni de temps composés) 1. ( ribollire) bouillonner. 2. ( fig) ( essere al massimo) battre son plein: fervevano i preparativi della festa on était en pleins préparatifs pour la fête; ferve la battaglia la bataille bat son plein, la bataille fait rage; ferve la disputa la dispute bat son plein. 3. ( fig) ( brulicare) grouiller, fourmiller: la piazza ferveva di folla la foule grouillait sur la place. 4. ( lett) ( ardere) brûler, être brûlant. -
8 tondello
См. также в других словарях:
ardere — ÁRDERE, arderi, s.f. 1. Faptul de a (se) arde. 2. (chim.) Oxidare rapidă a unei substanţe, însoţită de dezvoltare de căldură (şi lumină). 3. (biol..; la pl.) Proces de descompunere prin oxidare a substanţelor vii din organism. – v. arde. Trimis… … Dicționar Român
ardere — / ardere/ [lat. ardēre, con mutamento di coniug.] (pass. rem. arsi, ardésti, ecc.; part. pass. arso ). ■ v. tr. 1. [consumare col fuoco: a. la legna ] ▶◀ bruciare, dare fuoco (a), incendiare. 2. (estens.) [rendere secco: il gelo ha arso le… … Enciclopedia Italiana
ARDERE — de purpura veri luminis, eleganter Poetae dicunt. Val. Flac. l. 3. v. 340. Dat pictas auro atque ardentes murice vestes. Quod idem paulo aliter l. 2. v. 341. mediis famulae convivia tectis Expediunt: Tyrio virat torus igneus ostro etc. Cuiusmodi… … Hofmann J. Lexicon universale
ardere — àr·de·re v.tr. e intr. CO 1a. v.tr., bruciare, consumare col fuoco: le fiamme arsero il bosco Sinonimi: incendiare, infiammare. 1b. v.tr., estens., inaridire, far seccare: il forte sole arse i prati 1c. v.tr., fig., infiammare di passione, di… … Dizionario italiano
ardere — {{hw}}{{ardere}}{{/hw}}A v. tr. (pass. rem. io arsi , tu ardesti ; part. pass. arso ) 1 Bruciare. 2 Inaridire, seccare: il solleone ha arso la campagna. 3 (fig., lett.) Infiammare: lo arde il desiderio di affermarsi. B v. intr. ( aus. essere )… … Enciclopedia di italiano
árdere — s. f., g. d. art. árderii; pl. árderi … Romanian orthography
ardere — A v. tr. 1. bruciare □ accendere, incendiare, infiammare, infocare □ incenerire CONTR. spegnere, smorzare 2. inaridire, seccare CONTR. far rifiorire, far verdeggiare 3. (fig … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
iord — ardere, bruciare … Dizionario Materano
flogistic — FLOGÍSTIC, Ă, flogistici, ce, adj., s.n. 1. adj. De ardere, provenind din ardere. 2. s.n. Substanţă inexistentă, imaginată de alchimişti pentru a explica arderea. – Din fr. phlogistique. Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
foc — FOC1, focuri, s.n. I.1. Ardere violentă cu flacără şi cu dezvoltare de căldură; (concr.) materie în curs de ardere. ♢ (În exclamaţii sau imprecaţii, adesea glumeţ sau fam.) Se făcu frumoasă, arz o focul. ♢ Foc de artificii = ardere de materii… … Dicționar Român
arde — ÁRDE, ard vb. III. I. intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. tranz. A da foc, a băga în foc. ♢ expr. A arde cu fierul roşu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroşit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. tranz., refl. şi … Dicționar Român