-
1 consacrare
consacrare vt 1) eccl освящать consacrare il pane e il vino -- освящать хлеб и вино il tempo consacra gli usi fig -- время освящает обычаи 2) (a qd, qc) посвящать (+ D) 3) eccl посвящать (в + A), рукополагать (+ S) consacrare re -- помазать на царство consacrarsi( a qc) посвящать себя, отдаваться (+ D) consacrarsi agli studi -- с головой уйти в занятия <в учебу> -
2 consacrare
consacrare vt 1) eccl освящать consacrare il pane e il vino — освящать хлеб и вино il tempo consacra gli usi fig — время освящает обычаи 2) (a qd, qc) посвящать (+ D) 3) eccl посвящать (в + A), рукополагать (+ S) consacrare re — помазать на царство consacrarsi ( a qc) посвящать себя, отдаваться (+ D) consacrarsi agli studi — с головой уйти в занятия <в учёбу> -
3 consacrare
vt1) церк. освящатьconsacrare il pane e il vino — освящать хлеб и виноil tempo consacra gli usi перен. — время освящает обычаи2) (a qd, qc) посвящать3) церк. посвящать, рукополагатьconsacrare re — помазать на царство• -
4 consacrare
-
5 consacrare
-
6 consacrare un diritto
закрепить (в конституции или законе) право -
7 посвятить
сов. - посвятить, несов. - посвящатьВпосвятить в тайну — confidare / rivelare / svelare a qd il segretoпосвятить в тайны ремесла — iniziare ai segreti del mestiere2) (чему-л.) dedicare vt, consacrare vt3) уст. consacrare vtпосвятить в духовный сан — consacrare sacerdote -
8 profanare
vtпрофанировать, осквернять, опошлятьprofanare un tempio — осквернить храмprofanare il nome di Dio — произносить всуе Имя ГосподнеSyn:Ant: -
9 sacrare
-
10 santificare
(- ifico) vt1) освящать, святить3) блюсти, соблюдать•Syn:canonizzare, beatificare, deificare, divinizzare; consacrare, celebrare, benedire; osservare le pratiche religioseAnt: -
11 sconsacrare
-
12 освятить
сов. Вbenedire vt, consacrare vt тж. перен. -
13 помазать
-
14 сажать
несов. В1) ( усаживать) far sedere2) ав. far atterrare un aereoсажать крестьян на землю — sistemare i contadini migranti in un luogo; concedere terre ai contadini migranti6) разг. ( лишать свободы) arrestare vt; imprigionare vtсажать в тюрьму — mettere dentro разг. / in carcere / in prigione, incarcerare vt7) на + В ( ограничивать)9) ( ставить в печь) infornare vtсажать хлебы — infornare il paneсажать кирпичи в печь — infornaciare i mattoni11) ( попадать при стрельбе) cogliere / colpire nel segno12) ( проваливать на экзамене) bocciare vtсажать на математике — bocciare in matematicaсажать наживку — infilare l'esca sull'amo••сажать на царство — ungere книжн. уст.; consacrare / proclamare zar -
15 sacrare
См. также в других словарях:
consacrare — CONSACRÁRE, consacrări, s.f. Acţiunea de a (se) consacra; dedicare; consfinţire; spec. stabilire a capacităţii, a meritelor deosebite ale cuiva într un anumit domeniu. – v. consacra. Trimis de Joseph, 28.05.2004. Sursa: DEX 98 CONSACRÁRE s. 1.… … Dicționar Român
consacrare — (ant. e region. consagrare) [dal lat. consacrare, consecrare, der. di sacer sacro , col pref. con ]. ■ v. tr. 1. (eccles.) a. [rendere sacro: c. una chiesa ] ▶◀ (non com.) sacralizzare, (lett.) sacrare. ‖ benedire, divinizzare. ◀▶ (non com.)… … Enciclopedia Italiana
consacrare — con·sa·crà·re v.tr. 1a. AU TS lit. rendere sacro mediante un rito religioso: consacrare una chiesa, un tempio pagano | consacrare l ostia, il pane e il vino, nel cattolicesimo, convertire il pane e il vino nel corpo e nel sangue di Cristo durante … Dizionario italiano
consacrare — {{hw}}{{consacrare}}{{/hw}}A v. tr. 1 Investire degli ordini sacri: consacrare un sacerdote. 2 Confermare solennemente con riti religiosi: consacrare re, imperatore | (est.) Riconoscere in modo solenne e ufficiale: fu consacrato poeta in… … Enciclopedia di italiano
consacráre — s. f. (sil. cra ), g. d. art. consacrärii; pl. consacräri … Romanian orthography
consacrare — A v. tr. 1. (un sacerdote) ordinare, ungere 2. (est.) proclamare, confermare, riconoscere □ (un diritto, una verità, ecc.) sancire, sanzionare, convalidare, legittimare, statuire 3. (una chiesa, una cappella) dedicare, destinare, intitolare,… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
consacraţie — CONSACRÁŢIE, consacraţii, s.f. (Rar) Consacrare; spec. sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. – cf. lat c o n s e c r a t i o , o n i s, fr. c o n s é c r a t i o n. Trimis de Joseph, 28.05.2004. Sursa: DEX 98 consacráţie s. f. (sil. cra ţi e), art … Dicționar Român
consfinţire — CONSFINŢÍRE, consfinţiri, s.f. Acţiunea de a consfinţi; stabilire, consacrare. – v. consfinţi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONSFINŢÍRE s. 1. consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (înv.) sfinţire. (consfinţire unui obicei.) … Dicționar Român
sfinţire — SFINŢÍRE, sfinţiri, s.f. Acţiunea de a (se) sfinţi1 şi rezultatul ei. ♦ (înv.) Consfinţire, consacrare. – v. sfinţi1. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFINŢÍRE s. (bis.) 1. canonizare, (livr.) sacrali zare, sacralizaţie, sanctificare … Dicționar Român
consacrazione — con·sa·cra·zió·ne s.f. 1a. CO TS lit. il consacrare e il suo risultato: consacrazione di una chiesa, la consacrazione di un vescovo; la consacrazione di un uso 1b. TS lit. → consacrazione eucaristica 2. TS stor. nel mondo pagano, offerta alla… … Dizionario italiano
riconsacrare — ri·con·sa·crà·re v.tr. CO consacrare nuovamente: riconsacrare una cappella profanata {{line}} {{/line}} DATA: 1653. ETIMO: der. di consacrare con ri … Dizionario italiano