-
101 пронять
сов. разг. В1) ( пронизать) penetrare vt, pervadere vt, trapassare vt, avvolgere vtменя мороз пронял — sono intirizzito dal freddo2) ( произвести впечатление) scuotere vt, toccare sul vivo ( задеть за живое)его ничем не проймешь — (lui) regge a tutto; non si lascia impressionare da nulla; ha la cotenna dura (ср. он толстокожий) -
102 проползать
несов. - проползать, сов. - проползти1) strisciare vi (a) (anche attraverso qc) -
103 прорваться
1) ( разорваться) rompersi2) ( о нарыве) aprirsi3) (проложить себе путь) aprirsi il passo; rompere la calca ( сквозь толпу); spezzare l'accerchiamento; uscire dalla sacca ( из окружения) -
104 прорезаться
3) ( обозначиться - о морщинах) stagliarsi, incidersi, spuntare vi (e) -
105 проскользнуть
сов.1) ( проскочить сквозь) passare di soppiatto / nascosto2) ( незаметно пройти)penetrare / introdursi> quatto quatto 3) ( незаметно уйти) sgusciare via; sgattaiolare vi (e)5) ( промелькнуть) apparire per un istanteв его взгляде проскользнуло сомнение — nel suo sguardo traspari un dubbio -
106 прососаться
-
107 сидеть
несов.1) sedere vi (a), stare sedutoсидеть за столом — stare (seduto) a tavola, sedere a tavolaсидеть на корточках — stare coccoloni / accoccolato; sedere sui calcagni2) ( иметься на поверхности) essere vi (e), stare vi (e), trovarsiна рукаве сидит пятно — c'è una macchia sulla manica3) за + Т, на + П (тж. заниматься сидя) stare vi (e) (a + inf) restare vi (e) a...; essere tutto preso a...сидеть за книгами — stare a leggere / studiareсидеть в четырех стенах разг. — essere / starsene tappato in casa; starsene tra le pareti domestiche5) жарг.сидеть в тюрьме — essere / stareprigione / dentro> 6) ( прочно укорениться) radicarsi, inserirsi, penetrare vi (e)в нем сидит уверенность (что)... — si e radicata in lui la sicurezza ( che)...7) ( о судне)••сидеть сложа руки — stare colle manicintola / in mano> сидеть на бобах — trovarsi / essere al verdeсидеть на шее у кого-л. — vivere alle spalle (di qd) -
108 ударить
сов. В3) перен. ( поразить) colpire vt, impressionare vt4) ( прозвучать) suonare vi (a), vt; emettere un suono5) воен.ударить по врагу — assalire / colpire il nemico; piombare sul nemico ( обрушиться)ударить в тыл — scatenare un attacco contro le retrovie6) по + Д перен. разг. (начать энергично бороться) attaccare vt, colpire vt, aprire una lotta spietata ( contro)ударить по бюрократизму — colpire il burocratismo; sferrare l'attacco contro il burocratismo7) ( неожиданно начаться) sopraggiungere vi (e); piombare vi (e)8) ( внезапно поразить) colpire all'improvviso (di una malattia, ecc)его ударил паралич —da paralisi 9) безл. разг. ( внезапно охватить)••ударить во все колокола — gridare quattro venti / dai tetti>; strombazzare vtударить по карману — colpire nel portafoglio; far rimettere di tasca (qd)как обухом по голове ударить — arrivare tra capo e collo; ср. una mazzataпалец о палец не ударить — non muovere un ditoкровь ударила в голову — il sangue salì / montò diede alla testa -
109 arcano
arcano 1. agg тайный; сокровенный 2. m тайна penetrare gli arcani della natura -- проникнуть в тайны природы -
110 midollo
midóllo m (pl m -i, pl f -a) 1) anat мозг (костный) midollo spinale -- спинной мозг 2) bot сердцевина 3) fig суть, сущность; смысл, значение fino alle midolla -- до крайней степени, до крайности, до мозга костей penetrare nel midollo -- проникнуть в самую суть bagnato fino al midollo -- промокший до костей guasto fino alle midolla -- испорченный до мозга костей innamorato( cotto) fino alle midolla -- по уши влюбленный -
111 arcano
arcano 1. agg тайный; сокровенный 2. m тайна penetrare gli arcani della natura — проникнуть в тайны природы -
112 midollo
midóllo m (pl m -i, pl f - a) 1) anat мозг ( костный) midollo spinale — спинной мозг 2) bot сердцевина 3) fig суть, сущность; смысл, значение fino alle midolla — до крайней степени, до крайности, до мозга костей penetrare nel midollo — проникнуть в самую суть bagnato fino al midollo — промокший до костей guasto fino alle midolla — испорченный до мозга костей innamorato (cotto) fino alle midolla — по уши влюблённый -
113 alte
altē [ altus ]1) высоко (a. extollere pugionem C)a. cadere C — упасть с большой высоты2) глубоко (penetrare, descendere Sen; odia altissime sedent Q)altius perspicere C — глубже всматриваться, вникать3) далеко, издалекаa. petere, repetere (aliquid) C — начать речь издалекаa. spectare C — далеко стремиться -
114 intra
I intrā adv. [из *. intĕrā, sc. parte] (compar. interius, superl. intimē)1) внутри (ea pars, quae i. CC; i. forisque Pt)2) внутрь, вглубь (i. penetrare VP; spectare Q)spatium vitae interius flectĕre погов. Sen — идти кратчайшим путём, т. е. ограничивать себяinsistere interius C — остановиться, сделать остановку (в середине речи)II intrā praep. cum acc.1) внутри (i. extraque munitiones Cs; i. urbem L)i. se — про себя, втайне ( scelus cogitare J)2) внутрь, в (se recipere i. fines suos Cs)3) в течение, в продолжение (i. annos quattuordecim Cs)i. juventam T — в расцвете молодостиi. hos dies Pt — в течение последних дней, на дняхi. sextum mensem Pt — до истечения шестого месяца, т. е. в шестимесячный срок4) менее, доi. centum L — до стаi. famam esse Q — быть ниже (своей) репутации (хуже, чем можно было ждать)i. fiduciam ponere Pt — считать маловероятнымi. annum vicesimum Cs — до достижения 20-летнего возраста5) только, в пределахi. jactum teli V к — пределах брошенного копьяi. aquam manere CC — пить только водуi. vos futura PJ — (это) должно быть сохранено вами в тайнеi. verba peccare QC — грешить только на словахi. finem juris L — в рамках законаi. fortunam manere O — сохранять своё (социальное) положениеi. silentium tenere PJ — соблюдать молчаниеi. se dicere O — говорить про себя6) по сю сторону (i. montem Taurum C) -
115 limen
līmen, inis n.1) порогattollere pedem super l. Pl — переступить порог, войтиdomūs suae l. non transire Sen — не выходить из дому2) дверь, вход (templi Cs; domus suae Sen, QC)penetrare limina alicujus V — проникнуть через чьи-л. ворота3) начало (in limine belli T; in primo limine vitae SenT; non in limine, sed in exitu stare QC)4) граница, рубеж ( Apuliae H)l. maris interni PM — Columnae Herculis5) жилище, дом (pulsus limine V; mutare limina V)l. sceleratum V — местопребывание нечестивых ( в подземном царстве)sacrum l. H — templum6) конец -
116 plures
plūrēs, a (редко ia) (gen. ium) adj. [compar. к multus ]1) более многочисленные, больше ( oratores duo aut plures C)quid plura (sc. dicam) C к — чему ещё говорить, т. е. короче говоря2) (= complures) многие, несколькоad p. se penetrare Pl или abire погов. Pt — отправиться к праотцам, умереть -
117 specus
ūs (abl. pl. ubus, реже ĭbus) m. (редко f. или n.)1) пещера, грот (s. tenebroso hiātu O)inferni specūs SenT и invīsus caelo s. Sil — Tartarus2) шахта, рудник(specus ad argentum inveniendum Vtr); воен. подкоп ( specūs fodiendo intra moenia penetrare Vtr)3) подземный водопровод, канал (s. subterraneus C)4) впадина, углубление, полость (alvi Ph; vulneris V) -
118 aequor
aequor (arch. Nbf. aecor, Varr. sat. Men. 288), oris, n. (aequus), die Ebene = wagerechte Fläche, I) im allg.: aequ. speculorum, Lucr.: summo gelidi cubat aequore saxi, auf des gefrornen Gesteins geglätteter Fläche, Lucr.: aequ. ventris, Gell.: u. im Plur., patuli aequora mundi, Lucr. – II) insbes., 1) die Fläche des Gefildes, die Ebene, mit campi, aequore campi, Verg.: u. im Plur., plani aequora campi, Lucr.: camporum patentium aequora, Cic. – poet. ohne campi, immensum aequor, von der Wüste, Verg.: agit aequore toto, Verg. – dah. für solum, der Erdboden, Boden, das Feld, proscissum aequor, Brachfeld, Verg.: ferro scindere aequor, Verg. – 2) die wagerechte Fläche des Wassers, gew. a) des Meeres, der Meeresspiegel (s. Col. 8, 17, 3 u. 4), u. übh. die Meeresfläche, u. so (im Sing. u. Plur.) das Meer (zunächst im ruhigen, ebenen Zustande, dann auch das aufgeregte, sturmbewegte), mit ponti od. maris, vastum maris aequ., Verg.: Oceani aequ., Verg.: Libycum aequor, Verg. – gew. Plur., aequora ponti od. maris, Lucr., Hor. u.a. – öfter ohne maris etc., aequ. Ionium, Lucr.: vastum, Verg.: placidum, Tac.: profundum, Curt.: fervidum, Hor.: rapidum, Ov.: et quoniam magno feror aequore, auf weiter See fahre (im Bilde = einen reichen Stoff zu behandeln angefangen habe), Ov. met. 15, 176. – im Plur., saeva aequora, Verg.: penetrare aequora, Val. Max. – meton., das ins Schiff eingedrungene Seewasser, aequor refundere in aequor, Ov.: u. Plur., aequora egere fundo, Stat. – selten b) eines Flusses, wie des Tiber, Verg. Aen. 8, 89 u. 96. Hor. carm. 3, 29, 34 (wo aequor = glattes Flußbett).
-
119 alio
aliō, Adv. (alius), anderswohin, I) eig.: si offendet me loci celebritas, alio me conferam, Cic.: profectus alio fueras, Ter.: Romam aliove quo mitterent legatos, Liv. – alius alio, der eine dahin... der andere dorthin, Cic. u. Liv. – aliunde alio, von diesem Orte nach jenem hin, Sen. nat. qu. 3, 11, 1. – nihil alio atque alio spargitur, dahin u. dorthin, Sen. de brev. vit. 11, 2. – nam penetrare alio sonitus alioque saporem cernimus e sucis, alio nidoris odores, Lucr. 6, 986 sq. – II) übtr.: 1) anderswohin = zu einer andern Person, zu andern, suum animum alio conferunt, Ter.: a te causam regiam alio transferebant, Cic.: quo alio nisi ad nos socios confugerent? Liv.: si alii alio trahant res, Liv. – alio (= in aliam domum) nubere, Plaut. Stich. 80. – 2) anderswohin, zu etwas anderem hin = zu einem andern Gegenstande, si placet sermonem alio transferemus, Cic.: alio properare, Sall. – hic alio res (familiaris), alio ducit humanitas, dahin... dorthin, Cic. de off. 3, 89. – 3) zu etwas anderem = zu einem andern Zweck, cupiditatis nomen servet alio, Cic.: hoc longe alio spectabat, Nep. – m. der Negat., nusquam alio natus, quam ad serviendum, Liv.: non alio data summa, quam in emptionem etc., Suet.
-
120 divido
dī-vido, vīsī, vīsum, ere (aus dis u. Wurzel vidh, trennen, wov. auch viduus), I) ein Ganzes in Teile zerlegen, trennen, spalten, teilen, zerteilen, A) eig.: 1) im allg.: si omne animal secari ac dividi potest, Cic.: marmor cuneis, Plin.: alqm medium securi, Hor. – penetrare et dividere omne caelum, perrumpere et dividere aëra, Cic.: coronam hostium mediam, Auct. b. Afr. – im obszönen Doppelsinne, haud nolle dividi, »sich gern lassen«, Plaut. aul. 286, als Wortspiel auf v. 283. – m. abstr. Objj., bildl., nos alio mentes, alio divisimus aures, richteten zerstreut anderswohin den Sinn, anderswohin das Ohr, Catull.: animum nunc huc celerem, nunc dividit illuc, rasch teilt sich sein Geist zwischen verschiedenen Entschlüssen, rasch denkt sein Geist hin und her, Verg. – 2) prägn., zerteilen, zerstören = vernichten (poet., s. Markland Stat. silv. 1, 1, 11. Korte Lucan. 1, 109), muros, Verg.: dividitur ferro regnum, Lucan. – m. abstr. Objj., trennen = vernichten, nostrum consensum, Hor.: iram, Hor. – B) übtr.: 1) in Teile zerlegen, trennen, teilen = (reell od. ideell) ab-, einteilen, a) Pers.: copias suas, Caes.: equitatum tripertito, Caes.: exercitum in duas partes, Caes.: exercitum in tres partes, Curt.: peditem od. classem in duo cornua, Curt.: se quadrifariam, Liv. – b) eine Örtl.: Gallia est omnis divisa in partes tres, Caes.: d. spatium urbis in regiones vicosque, Suet.: hic (vicus) in duas partes flumine dividebatur, Caes. - u. prägn., wie unser teilen = διαιρειν, in zwei Hälften teilen, Himera amnis, qui ferme insulam dividit, Liv.: (urbs) eo enim dividitur amni, Liv. – c) als mathem. t.t., teilen, dividieren, centum quinquaginta in tria (wir »mit drei«). Augustin. serm. 252, 8: in tres partes totum illum numerum, ibid.: in duo aequalia (gleiche Teile), Boëth. inst. arithm. 1, 3 u. 5: tot eum dividunt anguli, quot ipsam figuram angulos habere contigerit, ibid. 2, 6. – d) als gramm. t.t., verba, die Wörter (in Silben) trennen, Suet.: Naevii Punicum bellum in septem libros, teilen, abteilen, Suet. – e) eine Zeit, annum ex aequo, Ov.: bucina dividit horas, Lucan. – f) eine Menge in Parteien teilen, trennen, populum in duas partes, Cic.: divisi in factiones, Suet.: u. so bl. divisum senatum, divisum populum, unter dem S., unter dem v. seien Parteien, Caes. – g) v. der logischen u. rhetor. Zerlegung. Ab- u. Einteilung eines Ganzen, einer Gattung in seine Teile od. Arten, bona tripertito, Cic.: genus universum in species certas partiri et dividere, Cic.: hoc non est dividere (einteilen), sed frangere (zerstückeln), Cic.: accusationis tuae membra, in ihre einzelnen Teile zerlegen, Cic. – h) als publiz. t.t., sententiam, den Vorschlag eines Senators, der mehrere Punkte enthielt, teilen, trennen, um über die einzelnen Punkte besonders abzustimmen, wenn man ihnen insgesamt nicht beitreten wollte (v. Konsul), Cic. Mil. 14; ep. 1, 2, 1. Plin. ep. 8, 14, 15. Sen. ep. 21, 9; vgl. Ascon. ad Cic. Mil. 14 (p. 44 sq. Bait. = p. 38 sq. Kiessl.). – 2) zerlegend teilen = austeilen, zuteilen, verteilen, a) übh.: modo munera, modo nummos, Suet.: agrum, bona viritim, Cic.: urbem, die Stadt (= die Plätze in derselben) planmäßig verteilen, Liv. – omnia cocta in reliquum corpus, Cic.: argenti nummos in viros, Plaut.: Thraciam in (zwischen) Rhoemetalcen inque liberos Cotyis, Tac. – agros viritim civibus, Cic.: agrum Campanum plebi, Suet.: thesauros singulis, Sall.: dolabras calonibus, Liv.: divisae arboribus patriae, den Bäumen ist ihr Land zugeteilt, Verg. – bona publicata inter se, Nep.: regnum inter Iugurtham et Adherbalem, Sall.: pecuniam inter se, Liv.: frumentum aequaliter inter omnes, Liv. – praedam per milites, Liv.: vinum per tribus, Liv.: agros per veteranos, Suet. – dimidiam partem cum alqo, Plaut.: praemia cum alqo, Ov.: paterna cum alqo, Sen. rhet.: cum esuriente panem suum, Sen. – absol. b. Plaut., Liv. u.a. – übtr., sie belli rationem esse divisam (verteilt), ut etc., Caes.: haec od. omnia temporibus, nach der Zeit verteilt, Ter. u. Iustin. – ea divisa hoc modo, das Ganze der Ausführung sei so verteilt, Sall.: u. so partes, die Rollen (die die einzelnen bei Cäsars Ermordung übernehmen sollen) verteilen, Suet. – b) eine Menge an mehrere Orte verteilen, verlegen, equitatum in omnes partes, Caes.: Romanos in custodiam civitatium, Liv.: in hiberna exercitum Magnesiam et Tralles Ephesumque, Liv.: coniuratos municipatim, Suet.: quosdam bello captos in supplementis (unter die Ergänzungsbewohner) urbium, Iustin. – c) verkäuflich, zum Kauf ausgeben, vertreiben, aurum promercale per Italiam provinciasque, Suet.: ad licitationem praedam, versteigern, Suet. – d) poet. = μελίζειν, gliedern, imbelli citharā carmina, spielen auf usw., Hor. carm. 1, 15, 15 (wahrsch. wörtl. Übersetzung von μελίζειν, vgl. Theocrit. epigr. 2 σύριγγι μελίσδων ὕμνους).
II) zwei Ganze voneinander trennen, scheiden, sondern, absondern, A) im allg.: a) eig.: α) von räumlicher Trennung, totā cervice desectā divisa a corpore capita, Liv. 31, 34, 4. – v. der Trennung einer Örtlichkeit, bes. v. der Grenzscheide, Europam Libyamque rapax ubi dividit unda, Enn.: duae grandes fretoque divisae insulae, Mela: exiguo divisa freto Asia, Liv. – urbem a continenti quattuor stadiorum fretum dividit, Curt.: Gallos ab Aquitanis Garumna dividit, Caes.: Amanus, qui Syriam a Cilicia aquarum divortio dividit, Cic.: arx ab urbe muro tantum ac fossā divisa, Liv.: fretum, quo ab Sicilia dividimur, Liv.: toto divisi orbe Britanni, Verg. Vgl. Drak. Liv. 38, 16, 5. – v. Pers., dividor (ab uxore) haud aliter, quam si etc., Ov.: quem maestum patria Ardea longe dividit, weit entfernt hält, Verg. – β) von der Scheidung einer Menge, seniores a iunioribus, Cic.: dividite turbidos, sondert ab die Meuterer, Tac. ann. 1, 43, 15. – b) übtr., trennen, sondern, scheiden, unterscheiden, tempora curarum remissionumque, Tac.: dignitatem ordinum, im Range der Stände einen Unterschied feststellen, Tac.: defensionem, ihre Verteidigung (von der des Gatten) trennen, Tac. – legem bonam a mala, Cic.: iniuriam a calumnia, Sen. – B) prägn. (= distinguere no. II), machen, daß etw. hervorsticht, etw. heben, verzieren, gemma, fulvum quae dividit aurum, der in Gold gefaßt ist, Verg.: scutulis dividere, gegitterte od. gewürfelte Stoffe verfertigen, Plin. – / Infinit. Perf. synk. divisse, Hor. sat. 2, 3, 169. – arch. deivido, wov. deividunda (Abl.), Corp. inscr. Lat. 1, 205. col. 2, 55.
См. также в других словарях:
penetrare — PENETRÁRE, penetrări, s.f. (livr.) Acţiunea de a penetra şi rezultatul ei. – v. penetra. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PENETRÁRE s. v. pătrundere, răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, tre cere. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
penetrare — [dal lat. penetrare ] (io pènetro, poet. penètro, ecc.). ■ v. intr. (aus. essere ) 1. a. [spingersi (o portarsi) all interno di un luogo, di un edificio e sim., con la prep. in : i ladri sono penetrati in casa ] ▶◀ entrare, (fam.) infilarsi,… … Enciclopedia Italiana
penetrare — index penetrate Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 … Law dictionary
penetrare — pe·ne·trà·re v.intr. e tr. (io pènetro) AU 1a. v.intr. (essere) entrare, spingersi dentro, spec. con sforzo: la punta del trapano penetra nel cemento | filtrare: la luce penetrava tra le imposte Sinonimi: infilarsi | infiltrarsi. Contrari: uscire … Dizionario italiano
penetrare — {{hw}}{{penetrare}}{{/hw}}A v. intr. (io penetro ; aus. essere e avere ) 1 Spingersi dentro, spec. a fatica, aprendosi un varco: il chiodo penetra nella parete; la lama penetrò a fondo nelle carni. 2 Introdursi. B v. tr. 1 Trapassare (anche fig … Enciclopedia di italiano
penetrare — A v. intr. entrare, addentrarsi, introdursi, insinuarsi, internarsi, ficcarsi, spingersi, incunearsi, infiltrarsi, infilarsi □ radicarsi □ attraversare, passare □ filtrare, compenetrare □ irrompere, invadere □ (di sentiero) imboccare, infilare… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
pénétrer — [ penetre ] v. <conjug. : 6> • 1314; lat. penetrare I ♦ V. intr. 1 ♦ (Choses) Entrer profondément en passant à travers ce qui fait obstacle. ⇒ s enfoncer, entrer, s insinuer. Pénétrer dans, à l intérieur de... Faire pénétrer : enfoncer,… … Encyclopédie Universelle
compenetrare — com·pe·ne·trà·re v.tr. (io compènetro) CO 1. di materia, penetrare profondamente in un altra fino a fondersi con essa Sinonimi: penetrare, permeare. 2. fig., pervadere: la notizia ha compenetrato il mio cuore di pietà Sinonimi: penetrare,… … Dizionario italiano
insinuarsi — in·si·nu·àr·si v.pronom.intr. (io mi insìnuo) CO 1. introdursi lentamente e faticosamente attraverso spazi stretti, infiltrarsi: l acqua si insinua nel sottosuolo Sinonimi: penetrare, infiltrarsi. 2. fig., di sentimento o pensiero, nascere quasi… … Dizionario italiano
penetra — PENETRÁ, penetrez, vb. I. tranz. şi intranz. (livr.) A pătrunde. – Din fr. pénétrer, lat. penetrare. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PENETRÁ vb. v. pătrunde, răzbate, răzbi, străba … Dicționar Român
entrare — [lat. ĭntrare ] (io éntro, ecc.). ■ v. intr. (aus. essere ) 1. [andare dentro, all interno di un luogo, anche con la prep. in : e. in casa, in acqua ] ▶◀ accedere, immettersi, infilarsi, introdursi, penetrare. ↑ addentrarsi, cacciarsi, ficcarsi,… … Enciclopedia Italiana