-
1 orientare
orientare v. ( oriènto) I. tr. 1. orienter, diriger: orientare un fascio luminoso orienter un faisceau lumineux; bisogna orientare il flash verso il pavimento il faut orienter le flash vers le sol. 2. ( Mat) orienter. 3. ( Mar) (rif. a vele) orienter: orientare le vele orienter les voiles. II. prnl. orientarsi 1. s'orienter: in un grosso aeroporto è difficile orientarsi il est difficile de s'orienter dans un grand aéroport. 2. ( fig) ( raccapezzarsi) se retrouver, se reconnaître, se repérer. 3. ( fig) ( indirizzarsi) s'orienter ( verso vers), opter intr. ( verso pour): penso che mi orienterò verso studi scientifici je pense que je m'orienterai vers des études scientifiques; ho finito con l'orientarmi verso la sua proposta j'ai fini par opter pour sa proposition. 4. ( fig) ( capire il funzionamento) s'orienter (in dans), comprendre tr. (in qcs. qqch.): orientarsi nel mondo dei computer s'orienter dans le monde des ordinateurs. -
2 impostare
I. impostare v.tr. ( impòsto) 1. organiser, structurer: impostare un discorso structurer un discours. 2. ( progettare) planifier, organiser: impostare un lavoro planifier un travail; impostare un piano di lavoro mettre un plan de travail au point. 3. ( Edil) ( sistemare la base di una struttura) asseoir, jeter: impostare un muro asseoir les fondations d'un mur. 4. ( Mar) mettre en chantier. 5. ( Mat) poser, formuler: impostare un problema poser un problème, formuler un problème. 6. ( abbozzare) impostare un dipinto esquisser une peinture. 7. ( orientare) orienter, centrer: impostare la propria vita su qcs. centrer sa vie sur qqch., orienter sa vie vers qqch. II. impostare v.tr. ( impòsto) ( imbucare) poster: impostare una lettera poster une lettre. -
3 instradare
instradare v. ( instràdo) I. tr. 1. diriger: instradare i treni su una linea secondaria diriger les trains vers une ligne secondaire; instradare il traffico verso l'autostrada diriger la circulation vers l'autoroute; instradare una chiamata verso il centralino diriger un appel vers le central. 2. ( inoltrare) transmettre, envoyer. 3. (rif. a merci) acheminer. 4. ( orientare) orienter: instradare qcu. verso la carriera artistica orienter qqn vers la carrière artistique; instradare qcu. nello studio orienter qqn dans son étude. II. prnl. instradarsi se diriger, s'orienter: instradarsi verso la carriera militare s'orienter vers une carrière militaire. -
4 istradare
istradare v. ( istràdo) I. tr. 1. diriger: istradare i treni su una linea secondaria diriger les trains vers une ligne secondaire; istradare il traffico verso l'autostrada diriger la circulation vers l'autoroute; istradare una chiamata verso il centralino diriger un appel vers le standard. 2. ( inoltrare) transmettre, envoyer. 3. (rif. a merci) acheminer. 4. ( orientare) orienter: istradare qcu. verso la carriera artistica orienter qqn vers la carrière artistique; istradare qcu. nello studio orienter qqn dans son étude. II. prnl. instradarsi se diriger, s'orienter: istradarsi verso la carriera militare s'orienter vers une carrière militaire. -
5 rivolgere
rivolgere v. (pres.ind. rivòlgo, rivòlgi; p.rem. rivòlsi; p.p. rivòlto) I. tr. 1. (volgere, indirizzare) diriger: rivolgere il passo verso casa se diriger vers la maison; rivolgere gli occhi verso qcu. tourner les yeux vers qqn. 2. ( indirizzare) adresser: rivolgere una preghiera adresser une prière. 3. ( orientare) tourner, orienter: rivolse la luce verso la parete il tourna la lumière vers le mur. 4. ( fig) (rif. a sentimenti) tourner, fixer: rivolgere la propria attenzione a qcs. fixer son attention sur qqch. II. prnl. rivolgersi 1. se tourner: si rivolse verso di me il se tourna vers moi. 2. ( completamente) se retourner. 3. ( indirizzare la parola) s'adresser (a qcu. à qqn): non mi rivolgo a te je ne m'adresse pas à toi; rivolgersi alla nazione s'adresser à la nation. 4. ( fig) ( ricorrere) s'adresser, se tourner (a vers): mi rivolsi a lui per un prestito je me tournai vers lui pour un prêt; a chi bisogna rivolgersi? à qui faut-il s'adresser?
См. также в других словарях:
orientare — ORIENTÁRE, orientări, s.f. Acţiunea de a (se) orienta şi rezultatul ei; p. ext. direcţie, sens. ♦ fig. Tendinţă, înclinare; convingere, concepţie. [pr.: ri en ] – v. orienta. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ORIENTÁRE s. 1. v.… … Dicționar Român
orientare — [der. di oriente ] (io oriènto, ecc.). ■ v. tr. 1. a. [disporre in un determinato verso, rispetto ai punti cardinali o ad altri punti di riferimento: o. la facciata di un edificio ] ▶◀ [➨ orizzontare v. tr.]. b. [in senso più generico, dare una… … Enciclopedia Italiana
orientare — o·rien·tà·re v.tr. (io oriènto) 1. AD volgere rispetto ai punti cardinali: orientare una costruzione con la facciata a mezzogiorno; orientare una carta geografica, fare in modo che il bordo superiore sia volto a nord | BU rivolgere a oriente 2.… … Dizionario italiano
orientare — {{hw}}{{orientare}}{{/hw}}A v. tr. (io oriento ) 1 (raro) Rivolgere a oriente. 2 Situare in una certa posizione o direzione, avendo riguardo ai punti cardinali: le finestre sono state orientate a sud. 3 (fig.) Avviare a determinate scelte:… … Enciclopedia di italiano
orientáre — s. f. (sil. ri en ), g. d. art. orientärii ; pl. orientäri … Romanian orthography
orientare — A v. tr. 1. (secondo i punti cardinali) disporre, dirigere, orizzontare CONTR. disorientare 2. (fig.) indirizzare, avviare, dirigere, guidare, instradare, ispirare B orientarsi v. rifl. 1. orizzontarsi, rit … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
reper — REPÉR, repere, s.n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziţia unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care uşurează orientarea. ♦ Semn trasat pe un obiect, pentru a permite recunoaşterea poziţiei pe care trebuie sa o ocupe acel … Dicționar Român
direcţie — DIRÉCŢIE, direcţii, s.f. I. 1. Orientare în spaţiu a unei fiinţe, a unui obiect, a unei acţiuni, a unui fenomen, a unei mişcări; sens în care se desfăşoară ceva. ♢ loc. adv. În toate direcţiile = peste tot, pretutindeni. 2. (mat.) Proprietate… … Dicționar Român
formalism — FORMALÍSM s.n. 1. Orientare în artă, estetică, muzică, literatură care rupe forma de conţinut, tinzând să supraaprecieze forma operei de artă în dauna conţinutului, să considere forma un scop în sine şi nu ca expresie a conţinutului. 2. Atitudine … Dicționar Român
confuzie — CONFÚZIE, confuzii, s.f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ♢ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepţie, orientare, raţionament, memorie etc., însoţite uneori … Dicționar Român
electrotropism — ELECTROTROPÍSM s.n. (biol.) Orientare a organismelor în anumite direcţii sub influenţa curentului electric; galvanotropism. – Din fr. électrotropisme. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 electrotropísm s. n. (sil. tro ) Trimis de siveco,… … Dicționar Român