Перевод: со всех языков на все языки

со всех языков на все языки

inflare

  • 1 inflare

    возвышать, увеличивать, infl. vectigalia (1. 9 pr. D. 39, 4).

    Латинско-русский словарь к источникам римского права > inflare

  • 2 rinflaré

    inflaré

    Dizionario Aragonés - Castellán > rinflaré

  • 3 inflo

    inflare, inflavi, inflatus V
    blow into/upon; puff out

    Latin-English dictionary > inflo

  • 4 Надувать

    - inflare; sufflare; implere; tumefacere;

    • ветер надувает паруса - Zephyri intendunt vela;

    Большой русско-латинский словарь Поляшева > Надувать

  • 5 Надуть

    - inflare; tangere (aliquem triginta minis); inconciliare (aliquem); tendere (vela);

    Большой русско-латинский словарь Поляшева > Надуть

  • 6 inflo

    inflo, āre, āvi, ātum    - tr. et qqf. intr. [st2]1 [-] souffler dans, remplir de vent, gonfler, enfler. [st2]2 [-] sonner, jouer (d’un instrument à vent). [st2]3 [-] enfler (d'orgueil), donner de l'orgueil. [st2]4 [-] élever (le style). [st2]5 [-] élever, augmenter (le prix).    - inflare bucinam: sonner du clairon.    - simul inflavit tibicen, Cic.: dès que le flûtiste a commencé à jouer.    - classica inflantur, Virg.: les trompettes retentissent.    - inflare animos ad insolentiam: gonfler le coeur d'orgueil.    - inflare orationem, Cic.: enfler son style.    - regis spem inflare, Liv. 35, 42: augmenter les espoirs du roi.
    * * *
    inflo, āre, āvi, ātum    - tr. et qqf. intr. [st2]1 [-] souffler dans, remplir de vent, gonfler, enfler. [st2]2 [-] sonner, jouer (d’un instrument à vent). [st2]3 [-] enfler (d'orgueil), donner de l'orgueil. [st2]4 [-] élever (le style). [st2]5 [-] élever, augmenter (le prix).    - inflare bucinam: sonner du clairon.    - simul inflavit tibicen, Cic.: dès que le flûtiste a commencé à jouer.    - classica inflantur, Virg.: les trompettes retentissent.    - inflare animos ad insolentiam: gonfler le coeur d'orgueil.    - inflare orationem, Cic.: enfler son style.    - regis spem inflare, Liv. 35, 42: augmenter les espoirs du roi.
    * * *
        Inflo, inflas, inflare, Enfler. Buccinam inflare. Varro. Souffler dedens.
    \
        Inflare. Cato. Mettre ou jecter, ou faire entrer dedens en soufflant.
    \
        Inflare ambas buccas. Horat. Enfler.
    \
        Inflare sonum. Cic. Souffler, ou donner petit ou grand vent à un instrument.
    \
        Inflat animos rumor. Cic. Enfle et enorgueillist, Enfelonnist.
    \
        Inflare spem alicuius. Liu. Accroistre.
    \
        Inflatum esse. Liu. Avoir le coeur enflé, ou felon, Estre enfelonni.
    \
        Inflatus animus. Cic. Gros coeur et felon.
    \
        Inflatus et tumens animus. Cic. Fier, Orgueilleux, Felon.

    Dictionarium latinogallicum > inflo

  • 7 aufblasen

    aufblasen, inflare. sufflare (beide eig. u. bildl.). – spiritu intendere (durch Hauchen ausdehnen, z. B. eine Blase). – jmd. au., inflare alcis animum ad intolerabilem superbiam. alcis animum flatu suo efferre (v. Glücke, das jmd. hoffärtig macht). – sich au., se sufflare (vom Frosche); se inflare tamquam rana (sich stolz aufblasen wie ein Frosch, bildl. v. Menschen); intumescere mit u. ohne superbiā (bildl., vor Stolz gleichs. aufschwellen). – aufgeblasen, s. bes.

    deutsch-lateinisches > aufblasen

  • 8 blasen

    blasen, I) v. intr.: 1) v. Wind, wehen: flare (z. B. ab Epiro). – aus Norden b., a septemtrionibus oriri: in den Rücken b., tergum afflare. – 2) die eingezogene Luft durch eine enge Öffnung des Mundes mit Heftigkeit ausstoßen: flare. – ins Feuer b., ignem conflare. – 3) durch Blasen beliebige Töne auf einem Blasinstrumente hervorbringen: a) übh.: canere od, cantare (mit Abl. worauf? z. B. tibiā od. tibiis). – b) in eng. Bed., bei den Soldaten durch Blasen das Zeichen zu etwas geben: α) v. Pers.: classicum canere (übh. ein Signal geben). – zum Rückzug b., receptui canere; dare signum receptui: zum Aufbruch b., vasa conclamare: zum Abzug b., classico signum profectionis dare: es wird geblasen, classicum od. signum canit. – β) von den Instrumenten selbst: canere (z. B. die Trompeten u. Hörner bliesen, tubae cornuaque cecinerunt). – c) Sprichw., mit jmd. in ein Horn b., d. i. mit ihm einverstanden sein, cum alqo conspirare od. consentire. – II) v. tr.: 1) durch Blasen verfertigen: flatu figurare (z. B. vitrum). – spiritu formare (z. B. vitrum in habitus plurimos). – 2) durch Blasen mitteilen: inflare (z. B. aquam in alcis os). – Uneig., jmdm. etwas ins Ohr b., insusurrare alci ad aurem. – 3) durch Blasen in ein Instrument beliebige Töne hervorbringen: inflare (z. B. tibiam, bucinam). – Lärm (Alarm) b., ad arma conclamare. Blasen, das. flatus (z. B. des Windes). – B. auf der Flöte, inflatus tibiae.

    deutsch-lateinisches > blasen

  • 9 Horn

    Horn, I) eig.: cornu. – ein kleines H., corniculum: von H., cornĕus: zu H. werden, cornescere. – mit Hörnern, Hörner habend, tragend, cornūtus: ohne Hörner, mutilus (v. dem, der eig. Hörner haben sollte, z.B. Widder); mit den Hörnern stoßen, cornibus ferire, petere (absol. od. nach jmd. od. etwas, alqm od. alqd): einander, cornibus inter se luctari. – sich die Hörner abstoßen, ablaufen, ferociam exuere (sein Ungestüm ablegen): er hat sich die Hörner abgestoßen, abgelaufen, ferocia eius fracta est (sein Ungestüm ist gebrochen); adulescentiae cupiditates deferbuerunt. adulescentia deferbuit (seine Jugend hat ausgetobt). – II) meton.: a) die Hörnerdes Mondes: cornualunae. – b) Trinkhorn: cornu. – c) Blashorn: cornu (das krumme). – bucĭna (das gerade, wie das Hirtenhorn, Signalhorn). – ins Horn stoßen, cornu inflare; bucinam inflare; bucinare: mit jmd. in ein H. blasen, cum alqo conspirare, consentire (mit jmd. übereinstimmen); cum alqo colludere (mit jmd. unter einer Decke stecken bei Betrügereien).

    deutsch-lateinisches > Horn

  • 10 bucca

    bucca, ae, f. [st2]1 [-] joue; bouche. [st2]2 [-] bouchée. [st2]3 [-] qui sonne du cor, trompette; déclamateur. [st2]4 [-] cavité, ouverture.    - buccas inflare: gonfler les joues.
    * * *
    bucca, ae, f. [st2]1 [-] joue; bouche. [st2]2 [-] bouchée. [st2]3 [-] qui sonne du cor, trompette; déclamateur. [st2]4 [-] cavité, ouverture.    - buccas inflare: gonfler les joues.
    * * *
        Bucca, buccae. Cic. Bouche.
    \
        Buccae, buccarum. Horat. Les deux costez de la bouche qui s'enflent gros quand on joue de la trompette.
    \
        Quod in buccam venerit, scribito. Cic. Escris moy tout ce qui te viendra en la bouche.

    Dictionarium latinogallicum > bucca

  • 11 tibia

    tībĭa, ae, f. [st2]1 [-] tibia (os antérieur de la jambe). [st2]2 [-] jambe. [st2]3 [-] flûte (faite généralement avec un os creux). [st2]4 [-] C.-Aur. canule.    - tibiam inflare: jouer de la flûte    - cantare tibiis, Nep.: jouer de la flûte. (tibiis: au pluriel, car on jouait souvent de deux flûtes à la fois).    - sub cantu querulae tibiae, Hor. C. 3, 7, 30: aux accords de la flûte plaintive.    - apertis, ut aiunt, tibiis, Quint. 11, 3, 50 (prov.): à pleine voix. - voir hors site tibia.
    * * *
    tībĭa, ae, f. [st2]1 [-] tibia (os antérieur de la jambe). [st2]2 [-] jambe. [st2]3 [-] flûte (faite généralement avec un os creux). [st2]4 [-] C.-Aur. canule.    - tibiam inflare: jouer de la flûte    - cantare tibiis, Nep.: jouer de la flûte. (tibiis: au pluriel, car on jouait souvent de deux flûtes à la fois).    - sub cantu querulae tibiae, Hor. C. 3, 7, 30: aux accords de la flûte plaintive.    - apertis, ut aiunt, tibiis, Quint. 11, 3, 50 (prov.): à pleine voix. - voir hors site tibia.
    * * *
        Tibia, tibiae. Cels. L'os du devant de la jambe, Le grand focile, La greve.
    \
        Tibia. Cic. Instrument de musique, Selon aucuns c'est une fleute.

    Dictionarium latinogallicum > tibia

  • 12 inflo

    in-flo, āvi, ātum, 1, v. a., to blow into or upon any thing, to inflate.
    I.
    Lit.
    A.
    In gen.:

    age, jam infla buccas,

    Plaut. Stich. 5, 5, 26:

    ex ore in os palumbi inflare aquam,

    Cato, R. R. 90:

    tumidoque inflatur carbasus Austro,

    is swelled, Verg. A. 3, 357:

    merito quin illis Juppiter ambas Iratus buccas inflet,

    should in a rage puff up both his cheeks, Hor. S. 1, 1, 21:

    inflant (corpus) omnia fere legumina,

    make flatulent, Cels. 2, 26.—
    B.
    In partic., to play upon a wind instrument:

    inflare cavas cicutas,

    Lucr. 5, 1383:

    calamos leves,

    Verg. E. 5, 2.— Absol., to blow:

    simul inflavit tibicen, a perito carmen agnoscitur,

    Cic. Ac. 2, 27, 86.— With cognate acc.:

    sonum,

    Cic. de Or. 3, 60, 225. —
    II.
    Trop., to puff up, inflate:

    spe falsa animos,

    Cic. Pis. 36, 89:

    regis spem (with erigere animos),

    Liv. 35, 42, 5:

    animos ad intolerabilem superbiam,

    id. 45, 31, 31; 37, 26, 4:

    purpuratis solita vanitate spem ejus inflantibus,

    Curt. 3, 2, 10; 5, 10, 3:

    crescentem tumidis infla sermonibus utrem,

    Hor. S. 2, 5, 98:

    ipse erit glorià inflandus,

    Quint. 11, 1 med.Absol., of speech:

    Antipater paulo inflavit vehementius,

    blew a little too hard, Cic. Leg. 1, 2, 6.—Of music:

    illi qui fecerunt modos, a quibus aliquid extenuatur, inflatur, variatur,

    id. de Or. 3, 26, 102 fin.:

    et ea (medicamenta) quae ob caritatem emendi mulo inedicorum cupiditas inflaverat,

    puffed, bepraised, Veg. Vet. 4, 7, 4.— Hence, inflātus, a, um, P. a., blown into, filled with blowing.
    A.
    Lit.:

    si tibiae inflatae non referant sonum,

    Cic. Brut. 51, 192:

    bucina cecinit jussos inflata receptus,

    Ov. M. 1, 340:

    nolo verba inflata et quasi anhelata gravius exire,

    with a too great expenditure of breath, Cic. de Or. 3, 11, 40.—
    2.
    Transf., swelled up, swollen, puffed up:

    serpens inflato collo,

    Cic. Vatin. 2, 4:

    bucca inflatior,

    Suet. Rhet. 5:

    inflatum hesterno venas Iaccho,

    Verg. E. 6, 15:

    Volturnus amnis inflatus aquis,

    swollen, enlarged, Liv. 23, 19, 4:

    amnes,

    id. 40, 33, 2:

    capilli,

    hanging loose, dishevelled, Ov. A. A. 3, 145:

    inflata rore non Achaico turba,

    Verg. Cat. 7, 2. — Comp.:

    vestis inflatior,

    Tert. Pall. 4 med.
    B.
    Trop.
    1.
    In gen., puffed up, inflated, haughty, proud:

    quibus illi rebus elati et inflati non continebantur,

    Cic. Agr. 2, 35, 97:

    inflatus et tumens animus,

    id. Tusc. 3, 9, 19:

    inflata spe atque animis,

    id. Mur. 15, 33:

    promissis,

    id. ib. 24, 49:

    laetitia atque insolentia,

    id. Phil. 14, 6, 15:

    jactatione,

    Liv. 29, 37, 9:

    assensionibus,

    id. 24, 6, 8:

    estne quisquam tanto inflatus errore,

    Cic. Ac. 2, 36, 116:

    opinionibus,

    id. Off. 1, 26, 91:

    his opinionibus animus,

    Liv. 6, 11, 6, 6, 18, 5:

    vana spe,

    id. 35, 49, 4:

    vano nuntio,

    id. 24, 32, 3:

    successu tantae rei,

    id. 37, 12, 4:

    legionum numero,

    Vell. 2, 80, 2:

    superbus et inflatus,

    Juv. 8, 72:

    elatus inflatusque,

    Suet. Ner. 37.— Comp.:

    juvenis inflatior,

    Liv. 39, 53, 8.—
    2.
    In partic., of style, inflated, turgid:

    Attici pressi et integri, Asiani inflati et inanes,

    Quint. 12, 10, 16:

    inflatus et tumidus,

    Tac. Or. 18:

    Callimachus,

    Prop. 2, 34 (3, 32), 32; Suet. Rhet. 2.— Hence, adv.: inflātē, only in comp., haughtily, proudly, pompously:

    aliquid latius atque inflatius perscribere,

    Caes. B. C. 2, 17, 3:

    inflatius commemorare,

    id. ib. 2, 39, 4:

    inflatius multo, quam res erat gesta, fama percrebuerat,

    id. ib. 3, 79, 4:

    fabulari inflatius,

    Amm. 22, 16, 10.

    Lewis & Short latin dictionary > inflo

  • 13 bucca

    ae f.
    1) щека (полная, надутая в отличие от gena)
    scribere (garrire, loqui) quidquid in buccam venit погов. C, M — писать (болтать, говорить) всё что ни взбредёт в голову
    buccas inflare H — сердиться, гневаться, дуться
    2) глоток или кусок (b. panis M, Pt)
    3) ( о трубаче) горлан J
    4) крикун, болтун J
    5) приживальщик, лизоблюд Pt

    Латинско-русский словарь > bucca

  • 14 occipio

    cēpī (coepī), ceptum, ere [ ob + capio I ]
    1)
    а) начинать (cantionem Pl; sermonem cum aliquo Pl; o. loqui Pl; tibias inflare Ap); приступать, вступать
    2) начинаться (hiems occĭpit T; dolores occipiunt Ter)

    Латинско-русский словарь > occipio

  • 15 uter

    I utris m. (pl. тж. utria LM, Eccl)
    1) кожаный мех, бурдюк (u. vini Pl; inflati utres travexerunt Hispanos L)
    2) чванный, высокомерный человек ( inflare utrem tumidis sermonibus H)
    II uter, utra, utrum (gen. īus, поэт. иногда ĭus; dat. ī)
    1) который из обоих (u. nostrum: tune an ego? C)
    neque (nec) u. Lcrneuter
    2) какой-л. из обоих, кто-л. из двух
    si u. velit C — если кто-л. (какая-л. из обеих сторон) пожелал бы
    3) ( редко) который (из многих)
    ambigitur u. utro sit prior H — идёт спор, кто (из римских писателей) выше
    III uter, erī m. Caec = uterus

    Латинско-русский словарь > uter

  • 16 bucca

    bucca, ae, f. (wahrsch. onomatop.), die (im Reden, Essen u. dgl. aufgeblasene, vollgestopfte) Backe (versch. von genae, der bloßen Oberfläche des Gesichts, den »Wangen«), I) eig.: puls in buccam betet, Pompon. com. fr.: demonstravi digito pictum Gallum, distortum, eiectā linguā, buccis fluentibus, Cic.: erant illi fluentes purpurissataeque buccae, Cic.: tunc extenti buccarum sinus perlucent, der quakenden Frösche, Plin.: buccas vehementius sufflare, Varr. fr.: buccam implere, Cato fr. (beide v. Wind): buccas inflare, Plaut., vor Ingrimm, Hor.: scribere od. garrire (loqui), quod od. quicquid in buccam venerit (was einem vor den Mund kommt), Cic. ad Att. 1, 12, 4; 7, 10 extr.; 14, 7, 2 (ellipt. quicquid in buccam, ibid. 12, 1, 2). Mart. 12, 24, 5: so auch nihil te quod in buccam venerit celem, Augustin, ep. 3, 5: durae buccae fuit, er hatte ein hartes (freches) Maul, Petr. 43, 3: gemina quaedam buccarum inanitas, eine doppelte Vertiefung, wie eine hohle Backe, Plin. 11, 250. – II) meton.: 1) (im Vulgärlat.) ein Mundvoll, α) ein Mundbissen, Bissen duae buccae, Suet. Aug. 76, 2 Ihm.: panis, Petron. 44, 2. Mart. 10, 5, 5. – β) plena bucca, als Hohlmaß = cyathus, Metrol. scriptt. p. 128, 24 H. – 2) v. Pers., einer, der die Backen aufbläst, ein Backenbläser, Pausback, a) v. Hornbläser (cornicen), Iuven. 3, 35. – b) v. schlechten Sachwalter, der sich im Reden lächerlich ereifert, Iuven. 11, 34. – c) Pausback = Schmarotzer, Parasit, Petr. 64, 12. – / vulg. Nbf. būca, Gloss.

    lateinisch-deutsches > bucca

  • 17 classicus

    classicus, a, um (classis), I) die röm. Bürgerklassen betreffend; dah. classicus, ī, m., a) der die Bürgerklassen durch ein Hornsignal zu den Komitien zusammenruft, Varr. LL. 5, 92. – b) ein Bürger der ersten Klasse, Gell. 7, 13. 1 sqq.: desinite hominem, cum proletarius sit, classicis ascribere, Arnob. 2, 29 in.; u. dav. übtr., classicus scriptor, vom ersten Rang, mustergültiger, Gell. 19, 8, 15. – II) das Heer betreffend, 1) sowohl die Land- als die Seemacht betreffend, nur subst., classicum, ī, n. (sc. signum), das Zeichen mit der Trompete, der Trompetenstoß, das Signal, classicum canere, das S. geben, Caes.: classicum canit, das S. ertönt, Liv.: convocare (absol.) classico ad contionem, Liv.: convocare classico contionem, Sen. – meton. = Kriegstrompete, classica inflare, Verg.: classica Martia, Tibull. – 2) insbes., die Flotte betreffend, Flotten-, See-, milites, Liv.: centurio, Inscr.: legio, Tac.: bellum, Seekrieg, Prop.: certamen, Seetreffen, Vell.: corona, als Belohnung für den, der zuerst an Bord eines feindlichen Schiffes stieg, Vell. – subst., classici, ōrum, m., a) (sc. milites) Seesoldaten, Tac.: legio classicorum, Tac. – b) (sc. nautae) Matrosen, Curt. 4, 3 (14), 18.

    lateinisch-deutsches > classicus

  • 18 aufblähen

    aufblähen, I) eig.: inflare. – sich au., inflari. – II) bildl., s. aufblasen.

    deutsch-lateinisches > aufblähen

  • 19 auftreiben

    auftreiben, I) eig.: a) ein Tier, s. aufjagen. – b) Körperteile: distendere (auseinanderdehnen, z. B. ventrem). – inflare (aufblähen, z. B. corpus). – II) übtr.: conquirere (suchend, fragend aufbringen oder aufzubringen suchen, z. B. pecuniam: u. pueros minutos undique). – efficere. conficere (aufbringen, auf die Beine bringen, z. B. eff. ad duo milia ferme boum: u. alci aurum: u. conf. pecuniam). – cogere (zusammenbringen auf einem Punkt, z. B. naves, medicos, pecuniam). – expedire (unter Beseitigung von Schwierigkeiten herbeischaffen, ausfindig machen, z. B. pecuniam). – arripere (schleunig, eilig au., z. B. naves).

    deutsch-lateinisches > auftreiben

  • 20 Backe

    Backe, die, Backen, der, bucca, Dimin. buccula (der Backen, d. i. der zwischen der Kinnlade und der Wange befindliche Teil des Gesichts). – mala, Dimin. maxilla (die Kinnlade, in der die Zähne stehen, u. der Kinnbacken). – gena (die Wange, der fleischige Teil über den Backenknochen, gew. im Plur. genae). – dicke (geschwollene) Backen, genaecrassae; genarum crassitudo. – die Backen aufblasen, buccas inflare: mit vollen Backen das Feuer anblasen, ignem oris pleni spiritu accendere: mit beiden Backen essen (kauen), beide Backen voll nehmen, ambabus malis expletis vorare (Komik.): mit vollen Backen loben, quasi pleniore ore laudare.

    deutsch-lateinisches > Backe

См. также в других словарях:

  • INFLATION — Phénomène économique majeur de la période ouverte par la Seconde Guerre mondiale, multiforme par l’échelle (inflation rampante, hyperinflation), la durée (inflation courte, inflation longue) ou le lieu (pays industrialisés, pays en développement) …   Encyclopédie Universelle

  • enfler — [ ɑ̃fle ] v. <conjug. : 1> • 980; lat. inflare « souffler dans » I ♦ V. tr. 1 ♦ (1538) Vieilli Gonfler d air. Enfler ses joues. « Comme les voiles d un navire auquel manque le vent qui les enflait » (Marmontel). 2 ♦ Faire augmenter de… …   Encyclopédie Universelle

  • umfla — UMFLÁ, úmflu, vb. I. 1. tranz. A mări volumul unui obiect cu pereţi elastici sau plianţi, umplându l cu aer sau cu alt fluid. ♦ refl. (Despre cavităţi anatomice, mai ales despre stomac) A şi mări volumul; (despre fiinţe) a creşte în volum (în… …   Dicționar Român

  • hinchar — (Del lat. inflare, hinchar.) ► verbo transitivo/ pronominal 1 Aumentar el volumen de una cosa llenándola de un fluido: ■ el globo se hinchó en pocas horas. SINÓNIMO ahuecar henchir inflar ANTÓNIMO [desinflar,deshinchar] vaciar 2 Aumentar el… …   Enciclopedia Universal

  • inflar — (Del lat. inflare, hinchar.) ► verbo transitivo/ pronominal 1 Llenar una cosa flexible con aire o con gas de manera que aumente su volumen: ■ infló tanto el globo del niño que explotó. SINÓNIMO hinchar ► verbo transitivo 2 Presentar una cosa como …   Enciclopedia Universal

  • inflar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: inflar inflando inflado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. inflo inflas infla inflamos infláis inflan… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • Inflation — Aufblähung der Geldmenge; Preissteigerung; Geldentwertung; Preisanstieg; Teuerungsrate * * * In|fla|ti|on [ɪnfla ts̮i̯o:n], die; , en: Entwertung des Geldes und gleichzeitige Erhöhung der Preise: eine niedrige, hohe, schleichende, galoppierende… …   Universal-Lexikon

  • souffler — I. Souffler, Aspirare, Flare, Deflare, Perflare. Il vient de Sufflare. Souffler ou donner petit ou grand vent à un instrument, Sonum inflare. Souffler aux aureilles d une assemblée, Concionem aliquam ventilare. Souffler à aucun par derriere ce qu …   Thresor de la langue françoyse

  • Inflate — In*flate , p. a. [L. inflatus, p. p. of inflare to inflate; pref. in in + flare to blow. See {Blow} to puff wind.] Blown in; inflated. Chaucer. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • inflate — verb (inflated; inflating) Etymology: Middle English, from Latin inflatus, past participle of inflare, from in + flare to blow more at blow Date: 15th century transitive verb 1. to swell or distend with air or gas < inflate a tire > 2. to puff up …   New Collegiate Dictionary

  • Budgetinflation — Reichsbanknote 5 Milliarden Mark, 10. September 1923 50 Millionen Markstück, Notgeld der Provinz Westfalen …   Deutsch Wikipedia

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»