-
1 eliminare
eliminare v.tr. ( elìmino) 1. éliminer: eliminare la concorrenza éliminer la concurrence; eliminare ogni dubbio éliminer le moindre doute; eliminare un ostacolo éliminer un obstacle. 2. ( toglier via) éliminer, supprimer: eliminare i peli superflui éliminer les poils superflus; il deodorante elimina i cattivi odori le déodorant élimine les mauvaises odeurs; eliminare alla radice éliminer à la racine, supprimer à la racine; eliminare le incrostazioni di qcs. éliminer les incrustations de qqch. 3. ( espellere) éliminer, expulser, rejeter: l'organismo elimina le sostanze nocive l'organisme élimine les substances nocives. 4. ( scartare) éliminer, évacuer. 5. ( Sport) éliminer: eliminare un concorrente éliminer un concurrent. 6. ( gerg) ( uccidere) éliminer, se débarrasser de. -
2 abolire
abolire v.tr. ( abolìsco, abolìsci) 1. abolir: abolire la pena di morte abolir la peine de mort. 2. (rif. a leggi) abroger, abolir. 3. ( eliminare) éliminer, supprimer. -
3 bandire
bandire v.tr. ( bandìsco, bandìsci) 1. ( annunciare con bando) annoncer, publier: bandire un concorso annoncer un concours, publier un concours. 2. ( esiliare) bannir: bandire qcu. dalla città bannir qqn de la ville. 3. ( estens) ( allontanare) exclure, éloigner, bannir: lo hanno bandito dal loro circolo ils l'ont exclu de leur cercle. 4. ( fig) ( mettere da parte) mettre de côté: bandire ogni scrupolo mettre les scrupules de côté; bandire i complimenti ne pas faire de façons. 5. ( fig) ( eliminare) bannir, supprimer: bandire l'alcol bannir l'alcool. -
4 concorrenza
concorrenza s.f. 1. ( Comm) concurrence: temere la concorrenza di una ditta craindre la concurrence d'une entreprise; libera concorrenza libre concurrence; eliminare la concorrenza éliminer la concurrence. 2. ( burocr) ( raggiungimento) concurrence. -
5 espellere
espellere v.tr. (pres.ind. espèllo; espùlsi; p.p. espùlso) 1. ( scacciare) expulser (da de), renvoyer (da de), exclure (da de): espellere qcu. da una scuola renvoyer qqn d'une école, exclure qqn d'une école; espellere gli stranieri expulser les étrangers. 2. ( Sport) expulser: espellere un giocatore expulser un joueur. 3. ( emettere) expulser, chasser ( anche Ind): espellere i gas di scarico expulser les gaz d'échappement; espellere un gas chasser un gaz. 4. ( Med) ( eliminare dal corpo) expulser, éliminer, excréter: espellere escrementi expulser les excréments; espellere il catarro expulser les mucosités. -
6 estirpare
estirpare v.tr. ( estìrpo) 1. extirper, arracher: ho estirpato le erbacce del giardino j'ai arraché les mauvaises herbes du jardin, j'ai désherbé le jardin. 2. ( fig) ( eliminare totalmente) extirper, arracher, exterminer, éradiquer: estirpare un errore extirper une erreur; estirpare il delitto éradiquer le crime. 3. ( Chir) extirper. 4. ( Dent) extraire, arracher. -
7 scartare
I. scartare v.tr. ( scàrto) défaire, ouvrir: scartare un pacco défaire un paquet; scartare un regalo ouvrir un cadeau, déballer un cadeau. II. scartare v.tr. ( scàrto) 1. (respingere, rifiutare) écarter, rejeter: scartare una teoria écarter une théorie. 2. (eliminare, gettare via) jeter, éliminer: scartare la frutta guasta jeter les fruits abîmés. 3. ( nei giochi di carte) écarter, se défausser de. 4. ( Mil) ( riformare) réformer. III. scartare v. ( scàrto) I. intr. (aus. avere) 1. (rif. a veicoli) faire un écart, faire une embardée. 2. (rif. ad animali) faire un écart. 3. ( Sport) ( nel ciclismo) faire un écart. II. tr. ( Sport) ( calcio) dribbler: scartare un avversario dribbler un adversaire. -
8 sfrondare
sfrondare v. ( sfróndo) I. tr. 1. élaguer: sfrondare un albero élaguer un arbre. 2. ( fig) ( eliminare il superfluo) élaguer: sfrondare un articolo élaguer un article. II. prnl. sfrondarsi s'effeuiller, se défeuiller. -
9 snebbiare
snebbiare v.tr. ( snébbio) 1. (liberare, chiarire) éclaircir: snebbiare la mente a qcu. éclaircir l'esprit de qqn. 2. ( rar) ( eliminare la nebbia) dénébuliser, dénébuler. -
10 sopprimere
sopprimere v.tr. (pres.ind. sopprìmo; p.rem. sopprèssi; p.p. sopprèsso) 1. ( abolire) abolir, supprimer, éliminer: sopprimere una carica supprimer un poste. 2. (rif. a leggi) abolir. 3. (rif. a mezzi di trasporto) annuler, supprimer. 4. ( eliminare) éliminer, supprimer: sopprimere una clausola contrattuale supprimer une clause contractuelle. 5. ( lett) (rif. alla censura) supprimer, couper: la censura ha soppresso due scene del film la censure a supprimé deux scènes du film. 6. ( uccidere) supprimer, liquider, éliminer, ( colloq) refroidir, ( colloq) descendre: sopprimere un testimone pericoloso supprimer un témoin dangereux. -
11 stralciare
stralciare v.tr. ( stràlcio, stràlci) 1. ( eliminare) supprimer, éliminer: stralciare un passo da un testo supprimer un passage d'un texte. 2. ( Comm) ( mettere in liquidazione) liquider: stralciare una società liquider une société. 3. ( Comm) ( liquidare) supprimer: stralciare una partita da un conto supprimer une partie d'un compte.
См. также в других словарях:
eliminare — ELIMINÁRE, eliminări, s.f. Acţiunea de a elimina şi rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ♢ expr. A proceda prin eliminare = a căuta să descopere ceva înlăturând, pe rând, elementele nerelevante în scopul obţinerii esenţialului. – v. elimina.… … Dicționar Român
eliminare — v. tr. [dal lat. eliminare, propr. mettere fuori di casa ] (io elìmino, ecc.). 1. [far scomparire, anche fig.: e. la sporcizia ; e. i dubbi ] ▶◀ levare, rimuovere, togliere (di mezzo). ◀▶ aggiungere, integrare, mettere, ripristinare. 2. a.… … Enciclopedia Italiana
eliminare — e·li·mi·nà·re v.tr. (io elìmino) AU 1. togliere: eliminare i grassi dalla dieta, eliminare i rifiuti, eliminare una macchia | buttare fuori, espellere: eliminare tossine | fare sparire: eliminare le tracce, eliminare i sospetti Sinonimi: abolire … Dizionario italiano
eliminare — {{hw}}{{eliminare}}{{/hw}}v. tr. (io elimino ) 1 Togliere, rimuovere | Eliminare una squadra, un avversario, estrometterli da una competizione. 2 Ammazzare. ETIMOLOGIA: dal franc éliminer, dal lat. eliminare, propr. ‘mandare fuori (ex) dalla… … Enciclopedia di italiano
eliminare — v. tr. 1. togliere, levare, rimuovere, cancellare, elidere, depennare, abolire, affossare, eccettuare, espungere, asportare, amputare □ distruggere, fare tabula rasa, estirpare, debellare, sradicare, recidere □ (un ipotesi) scartare, escludere □… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
éliminer — [ elimine ] v. tr. <conjug. : 1> • 1726; h. fin XIVe; lat. eliminare « chasser hors du seuil », de limen « seuil » 1 ♦ Faire disparaître, supprimer (ce qui est considéré comme gênant, inutile ou nuisible). L écrémage élimine la matière… … Encyclopédie Universelle
ЭЛИМИНАЦИЯ — (лат.). Исключение, уничтожение, ограничение. Словарь иностранных слов, вошедших в состав русского языка. Чудинов А.Н., 1910. ЭЛИМИНАЦИЯ [< лат. eliminare изгонять] исключение, удаление. Словарь иностранных слов. Комлев Н.Г., 2006 … Словарь иностранных слов русского языка
sopprimere — sop·prì·me·re v.tr. AU 1. abrogare d autorità o con un provvedimento legislativo o amministrativo ciò che precedentemente era stato istituito: sopprimere un ministero, una cattedra, un corso di studi, sopprimere una legge Sinonimi: abolire,… … Dizionario italiano
diureză — DIURÉZĂ, diureze, s.f. Producere şi eliminare a urinei; creşterea cantităţii de urină. [pr.: di u ] – Din fr. diurèse, lat. diuresis. Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX 98 diuréză s. f. (sil. di u ), g. d. art. diurézei; pl … Dicționar Român
elimina — ELIMINÁ, elímin, vb. I. tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr o colectivitate, dintr un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din şcoală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respiraţiei); a expira (1). – Din fr. éliminer, lat … Dicționar Român
excreţie — EXCRÉŢIE, excreţii, s.f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produşilor rezultaţi din procesele de dezasimilaţie ale organismului animal. ♦ Substanţă eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat.… … Dicționar Român