-
61 seduce
[sɪ'djuːs] [AE -'duːs]1) (sexually) sedurre2) fig. [idea, project] tentare, allettareto seduce sb. away from sth. — distogliere qcn. da qcs
* * *[si'dju:s](to persuade or attract into doing, thinking etc (something, especially something foolish or wrong): She was seduced by the attractions of the big city.) sedurre- seductive* * *[sɪ'djuːs] [AE -'duːs]1) (sexually) sedurre2) fig. [idea, project] tentare, allettareto seduce sb. away from sth. — distogliere qcn. da qcs
-
62 prevail upon
prevail upon [sb.] persuadere, convincere* * *prevail upon [sb.] persuadere, convincere -
63 strong-arm
I ['strɒŋɑːm] [AE 'strɔːŋ-]aggettivo [measure, method] forteII ['strɒŋɑːm] [AE 'strɔːŋ-]to strong-arm sb. into doing — convincere qcn. con le maniere forti a fare
* * *I ['strɒŋɑːm] [AE 'strɔːŋ-]aggettivo [measure, method] forteII ['strɒŋɑːm] [AE 'strɔːŋ-]to strong-arm sb. into doing — convincere qcn. con le maniere forti a fare
-
64 convinco
con-vinco, vīci, victum, 3, v. a., to overcome, conquer; always beyond the circle of milit. lang.I.With personal objects, to convict of crime or error, refute (very freq. and class.).(α).With simple acc.:(β).quem ego jam hic convincam palam,
Plaut. Am. 2, 2, 147:hujus si causa non manifestissimis rebus teneretur, tamen eum mores ipsius ac vita convincerent,
Cic. Sull. 25, 71:verum enim invenire volumus, non tamquam adversarium aliquem convincere,
id. Fin. 1, 5, 13:Aristonis jam fracta et convicta secta,
id. Leg. 1, 13, 38:si negem, quo me teste convincas?
id. Phil. 2, 4, 8; id. Verr. 2, 4, 47, § 104; Liv. 26, 12, 17; Quint. 1, 6, 10 et saep.—With the designation of the crime, error, etc., commonly in the gen., more rarely in the simple abl., or with de, in, or inf.:II.teque in isto ipso convinco non inhumanitatis solum, sed etiam amentiae,
Cic. Phil. 2, 4, 9:haec duo levitatis et infirmitatis plerosque convincunt,
id. Lael. 17, 64:aliquem summae neglegentiae (with coarguere),
id. Sull. 15, 44:quae (supplicia) in convictos maleficii servos constituta sunt,
id. Verr. 2, 5, 53, § 139:repetundarum,
Suet. Caes. 43: latrocinii, caedis. id. Tib. 1 al.:manifestis criminibus,
Cic. Verr. 2, 1, 9, § 26:multis avaritiae criminibus,
id. Fl. 39, 98:convicti et condemnati falsis de pugnis,
Plaut. Truc. 2, 6, 5:scelere convictus,
Suet. Ner. 31; Lact. de Ira, 17, 6; cf.:istius vita tot vitiis flagitiisque convicta,
Cic. Verr. 1, 4, 10:in pari peccato,
id. Inv. 2, 10, 32:in hoc scelere,
id. Sull. 30, 83; so,in homicidio,
Plin. 18, 3, 3, § 12:in majore fraude,
Suet. Claud. 15:in adfectatione imperii,
id. Tit. 9.—With inf.:aliquid fecisse convinci,
Liv. 45, 10, 14:convictus pecuniam cepisse,
Tac. A. 4, 31; 13, 44; Suet. Calig. 40; Curt. 9, 8, 9; cf. Sall. C. 52, 36.—With things as objects, to prove something incontestably (esp. as criminal, false, punishable), to show clearly, demonstrate (freq. and class.).(α).With acc.:(β).inauditum facinus ipsius qui commisit voce convinci,
Cic. Quint. 25, 79; so,peccata argumentis,
id. Part. Or. 33, 116; cf.:falsum veris convincere rebus,
Lucr. 4, 764:alios sensus,
id. 4, 495:haec poëtarum et pictorum portenta,
Cic. Tusc. 1, 6, 11:orationem (with redargui),
id. Univ. 3 init.:errores Epicuri,
id. N. D. 2, 1, 3:falsa,
id. ib. 1, 32, 91:avaritiam,
Caes. B. G. 1, 40, 12:furorem,
Ov. M. 13, 58:quod obicitur,
Quint. 5, 10, 35:quod (crimen) apud patres convictum,
Tac. A. 14, 40 al.:convicta (praedia),
proved not to belong to you, Cic. Fl. 32, 79.—With acc. and inf.:nihil te didicisse... nihil scire convincerent,
Cic. de Or. 1, 10, 42; id. Par. 5, 3, 41; id. N. D. 3, 17, 44; Quint. 2, 15, 14 al. -
65 indurre
непр. vt1) убеждать, уговаривать; побуждать, подбиватьindurre in errore — ввести в заблуждение2) филос. заключать ( от частного к общему)3) эл. индуктировать•- indursiSyn: -
66 insinuare
(- inuo) vt1) постепенно вводить (зонд в рану и т.п.)2) инсинуировать; делать порочащие намёки, клеветать3) внушать4) юр. доказывать задолженность ( банкрота)•Syn: -
67 persuadere
непр. vt1) (qd a / di qc, уст. qc a qd) убеждать, уговаривать; склонятьpersuadere qd del suo errore — доказать кому-либо его ошибку2) нравиться, приходиться по вкусу•Syn:Ant: -
68 sincerare
Syn: -
69 настропалить
сов. В прост.caricare qd, spingere / convincere qd ( a fare qc), trascinare qdего настропалила его жена — si è fatto mettere su da sua moglie -
70 обратное
-
71 отступаться
несов. - отступаться, сов. - отступитьсяразг.1) ( отказаться) desistere vi (a), rinunciare vi (a) ( a qc)отступаться от своих притязаний — ritirare le pretese2) ( перестать общаться) rompere vi (con qc, qd)пробовали уговорить упрямца, да отступились — abbiamo tentato di convincere questo testardo, ma poi abbiamo rinunciato -
72 переспорить
сов. Вего не переспорить разг. — ha sempre l'ultima parola; non si lascia convincere -
73 поддаваться
Д чаще с отриц.не поддаваться — non cedere / mollare vi (a) / sottostare( a qd)не поддаваться уговорам — non lasciarsi convincere -
74 поддаться
сов.1) cedere vi (a)2) перен. Д, на + В cedere vi (a), mollare vi (a), non resistere( a qc, qd), piegarsi( a qc, sotto qc); arrendersi ( сдаться)поддаться чьему-л. влиянию — lasciarsi influenzare da qdподдаться на уговоры — lasciarsi convincere / persuadereне поддавайся! — non mollare!; tieni duro! -
75 сдаться
I сов.1) arrendersi, capitolare vi (a); mollare vi (a), darsi per vinto; calare le bracheсдаться на милость победителя — arrendersi a discrezioneII сов. прост.( стать нужным) aver bisogno( di qd, qc) -
76 склонить
сов. Всклонить голову — piegare la testaсклонить знамена — inchinare le bandiere2) перен. ( расположить) (ac) cattivare vt; conquistare vtсклонить в свою пользу — interessare qd in proprio favoreсклонить на свою сторону — attirare qd dalla propria / sua parte3) к + Д, на + В или + неопр. ( убедить согласиться) persuadere / convincere qd di fare qc, indurre a fare qcсклонить кого-л. к уступкам — indurre qd a fare delle concessioni••• -
77 убедить
-
78 уверить
сов. В, в + Пconvincere vt, persuadere vt ( убедить); assicurare vt; far credere ( заставить поверить) -
79 уговор
м.1) (убеждение, увещание) persuasione f, esortazione fне поддаваться уговорам — non lasciarsi persuadere / convincere2) разг. ( взаимное соглашение) accordo; intesa f, convenzione f; pattoс уговором (что)... — a condizione / patto che...согласно уговору — stando ai patti; come convenuto / concordatoдействовать по уговору — stare agli accordi; agire secondo i patti•• -
80 уломать
См. также в других словарях:
convincere — /kon vintʃere/ [dal lat. convincĕre ] (coniug. come vincere ). ■ v. tr. 1. [far riconoscere una cosa o un fatto, con la prep. di del secondo arg.: c. i giudici della propria innocenza ] ▶◀ persuadere. ‖ dimostrare (a), spiegare (a). 2. a.… … Enciclopedia Italiana
convincere — con·vìn·ce·re v.tr. 1. FO rendere qcn. sicuro di qcs. sciogliendone i dubbi o inducendolo a tenere un comportamento, a compiere una determinata azione: abbiamo convinto la commissione della validità del progetto, l hanno convinto a trattenersi a… … Dizionario italiano
convincere — {{hw}}{{convincere}}{{/hw}}A v. tr. ( coniug. come vincere ) 1 Indurre con la forza del ragionamento o la validità degli argomenti ad ammettere qlco.: convincere qlcu. dei propri errori | Persuadere a fare o non fare qlco.: lo convinsero a… … Enciclopedia di italiano
convincere — (vb.) Consiste, così come il docere, nel tentativo di portare dalla propria parte l arbitro della situazione attraverso delle prove … Dizionario di retorica par stefano arduini & matteo damiani
convincere — A v. tr. 1. persuadere, suadere (poet.), capacitare, vincere □ indurre, incitare, trascinare, spingere □ (a un idea, al bene, ecc.) convertire, catechizzare (relig.), evangelizzare (fig.) CONTR. dissuadere, distogliere, sconsigliare, smuovere … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
pjrsuàdèj — convincere, indurre a credere … Dizionario Materano
convaincre — [ kɔ̃vɛ̃kr ] v. tr. <conjug. : 42> • XIIe; lat. convincere → conviction 1 ♦ Amener (qqn) à reconnaître la vérité d une proposition ou d un fait. ⇒ persuader. Convaincre un sceptique, un incrédule. Se laisser convaincre. « moi, qui ai tant… … Encyclopédie Universelle
convinge — CONVÍNGE, convíng, vb. III. tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi şi argumente, a l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ refl. A şi da seama, a recunoaşte că ceva este într un anumit fel, a se încredinţa de ceva. [Perf. s … Dicționar Român
persuadere — /perswa dere/ [dal lat. persuadēre, der. di suadēre consigliare, convincere , col pref. per 1] (io persuado, ecc.; pass. rem. persuasi, persuadésti, ecc.; part. pass. persuaso ). ■ v. tr. 1. a. [indurre una persona a riconoscere la realtà di un… … Enciclopedia Italiana
convencer — (Del lat. convincere.) ► verbo transitivo/ pronominal 1 Conseguir con razones o argumentos que una persona haga una cosa o cambie de parecer: ■ la convencimos de que siguiera estudiando para que tuviera una cultura bien sólida. SE CONJUGA COMO… … Enciclopedia Universal
imbonire — im·bo·nì·re v.tr. e intr. 1. v.tr. BU rabbonire, placare Sinonimi: placare, quietare. Contrari: inasprire, incattivire, innervosire. 2. v.tr. CO cercare di convincere qcn. ad acquistare una merce o ad assistere a uno spettacolo decantandone la… … Dizionario italiano