-
1 claustra
claustra ( clostra, Cato, R. R. 13, 3; 135, 2), ōrum, n. (in sing.: claustrum, i, rare, Caes. Germ. Arat. 197; Curt. 4, 5, 21; 7, 6, 13; Petr. 89, 2, 7; Gell. 14, 6, 3; Luc. 10, 509; App. M. 4, 10, p. 146 fin.; Amm. 23, 4, 6; 26, 8, 8: clostrum, Sen. Ben. 7, 21, 2) [clausum, claudo], that by which any thing is shut up or closed, a lock, bar, bolt.I.Prop.: claves, claustra, Varr. ap. Non. p. 545, 12:B.claustra revellere,
Cic. Verr. 2, 4, 23, § 52; Liv. 5, 21, 10: januae pandere, * Cat. 61, 76:laxare,
Verg. A. 2, 259:relaxare,
Ov. Am. 1, 6, 17:rumpere,
Verg. A. 9, 758:diu claustris retentae ferae,
Liv. 42, 59, 2:ferae claustris fractae,
Plin. Pan. 81, 3:claustra pati,
to submit to confinement, Col. 8, 17, 8:discutere,
Petr. 11, 2:reserare,
Sil. 7, 334:portarum ingentia claustra,
Verg. A. 7, 185; Val. Fl. 3, 53:ferrea,
Mart. 10, 28, 8:sub signo claustrisque rei publicae positum vectigal,
Cic. Agr. 1, 7, 21. —Trop., a bar, band, barrier, bounds:II.arta portarum naturae effringere,
i. e. to disclose its secrets, Lucr. 1, 72; cf.:tua claustra fregerunt tui versus,
i. e. have become known, public, Plin. Ep. 2, 10, 3:pudoris et reverentiae refringere,
id. ib. 2, 14, 4:vitaï claustra resolvere,
to loose the bands of life, Lucr. 1, 416; 3, 397; 6, 1152:temporum,
Vell. 1, 17, 4:(animus) amat spatiis obstantia rumpere claustra (the figure drawn from the bounds of a racecourse),
Hor. Ep. 1, 14, 9.—In a more extended sense, a door or gate that shuts up any place, a dam, dike; meton., a place that is shut up:B.urbis relinquant,
Ov. M. 4, 86; cf.Thebarum,
Stat. Th. 10, 474.—Of sunken ships, closing a port, Liv. 37, 14, 7; cf.:ubi demersis navibus frenassent claustra maris,
id. 37, 15, 1:maris,
i.e. a harbor, haven, Sil. 12, 442:undae,
a dam, id. 5, 44; cf.:Lucrino addita,
Verg. G. 2, 161; cf. id. A. 1, 56:Daedalea,
i. e. the Labyrinth, Sen. Hippol. 1166 al. —In milit. lang., a barricade, bulwark, key, defence, fortress, wall, bank, etc., for warding off an enemy:C.claustra loci,
Cic. Verr. 2, 5, 32, § 84:Corinthus in faucibus Graeciae, sic ut terra claustra locorum teneret,
id. Agr. 2, 32, 87:Sutrium, quae urbs socia Romanis velut claustra Etruriae erat,
Liv. 9, 32. 1:Aegypti,
id. 45, 11, 5; Tac. H. 2, 82; Suet. Vesp. 7:tutissima praebet,
Liv. 42. 67, 6; cf. id. 6, 9, 4; 44, 7, 9; Tac. A. 2, 61 al.:montium,
id. H. 3, 2:Caspiarum,
id. ib. 1, 6:maris,
id. ib. 3, 43; cf. Sil. 12, 442; Tac. A. 2, 59: suis claustris ( walls, intrenchments) impeditos turbant, id. ib. 12, 31; cf. id. ib. 4, 49:regni claustra Philae,
Luc. 10, 312:Africae,
Flor. 4, 2, 70.—Trop.:cum ego claustra ista nobilitatis refregissem, ut aditus ad consulatum pateret,
Cic. Mur. 8, 17:annonae Aegyptus,
Tac. H. 3, 8. -
2 claustra
claustra ōrum, n [claudo], a lock, bar, bolt: revellere claustra: rumpere, V.: portarum, L.: sub claustris rei p. positum vectigal.—A barrier, bounds: obstantia rumpere claustra (the barriers of a race - course), H. — A gate, dam, dike: Lucrino addita, V.: portūs claustra, entrance, Cu.— A barricade, bulwark, key, defence, fortress, wall, bank: ut terra claustra locorum teneret: urbs velut claustra Etruriae, L.: montium, passes, Ta.: Aegypti, the key to Egypt, L.: claustra contrahere, i. e. the line of circumvallation, Ta. — A barrier, hinderance: ista nobilitatis. -
3 clostra
claustra ( clostra, Cato, R. R. 13, 3; 135, 2), ōrum, n. (in sing.: claustrum, i, rare, Caes. Germ. Arat. 197; Curt. 4, 5, 21; 7, 6, 13; Petr. 89, 2, 7; Gell. 14, 6, 3; Luc. 10, 509; App. M. 4, 10, p. 146 fin.; Amm. 23, 4, 6; 26, 8, 8: clostrum, Sen. Ben. 7, 21, 2) [clausum, claudo], that by which any thing is shut up or closed, a lock, bar, bolt.I.Prop.: claves, claustra, Varr. ap. Non. p. 545, 12:B.claustra revellere,
Cic. Verr. 2, 4, 23, § 52; Liv. 5, 21, 10: januae pandere, * Cat. 61, 76:laxare,
Verg. A. 2, 259:relaxare,
Ov. Am. 1, 6, 17:rumpere,
Verg. A. 9, 758:diu claustris retentae ferae,
Liv. 42, 59, 2:ferae claustris fractae,
Plin. Pan. 81, 3:claustra pati,
to submit to confinement, Col. 8, 17, 8:discutere,
Petr. 11, 2:reserare,
Sil. 7, 334:portarum ingentia claustra,
Verg. A. 7, 185; Val. Fl. 3, 53:ferrea,
Mart. 10, 28, 8:sub signo claustrisque rei publicae positum vectigal,
Cic. Agr. 1, 7, 21. —Trop., a bar, band, barrier, bounds:II.arta portarum naturae effringere,
i. e. to disclose its secrets, Lucr. 1, 72; cf.:tua claustra fregerunt tui versus,
i. e. have become known, public, Plin. Ep. 2, 10, 3:pudoris et reverentiae refringere,
id. ib. 2, 14, 4:vitaï claustra resolvere,
to loose the bands of life, Lucr. 1, 416; 3, 397; 6, 1152:temporum,
Vell. 1, 17, 4:(animus) amat spatiis obstantia rumpere claustra (the figure drawn from the bounds of a racecourse),
Hor. Ep. 1, 14, 9.—In a more extended sense, a door or gate that shuts up any place, a dam, dike; meton., a place that is shut up:B.urbis relinquant,
Ov. M. 4, 86; cf.Thebarum,
Stat. Th. 10, 474.—Of sunken ships, closing a port, Liv. 37, 14, 7; cf.:ubi demersis navibus frenassent claustra maris,
id. 37, 15, 1:maris,
i.e. a harbor, haven, Sil. 12, 442:undae,
a dam, id. 5, 44; cf.:Lucrino addita,
Verg. G. 2, 161; cf. id. A. 1, 56:Daedalea,
i. e. the Labyrinth, Sen. Hippol. 1166 al. —In milit. lang., a barricade, bulwark, key, defence, fortress, wall, bank, etc., for warding off an enemy:C.claustra loci,
Cic. Verr. 2, 5, 32, § 84:Corinthus in faucibus Graeciae, sic ut terra claustra locorum teneret,
id. Agr. 2, 32, 87:Sutrium, quae urbs socia Romanis velut claustra Etruriae erat,
Liv. 9, 32. 1:Aegypti,
id. 45, 11, 5; Tac. H. 2, 82; Suet. Vesp. 7:tutissima praebet,
Liv. 42. 67, 6; cf. id. 6, 9, 4; 44, 7, 9; Tac. A. 2, 61 al.:montium,
id. H. 3, 2:Caspiarum,
id. ib. 1, 6:maris,
id. ib. 3, 43; cf. Sil. 12, 442; Tac. A. 2, 59: suis claustris ( walls, intrenchments) impeditos turbant, id. ib. 12, 31; cf. id. ib. 4, 49:regni claustra Philae,
Luc. 10, 312:Africae,
Flor. 4, 2, 70.—Trop.:cum ego claustra ista nobilitatis refregissem, ut aditus ad consulatum pateret,
Cic. Mur. 8, 17:annonae Aegyptus,
Tac. H. 3, 8. -
4 claustrum
→ claustra.* * *→ claustra.* * *Claustrum, claustri. Plaut. Toutes choses de quoy on enferme et enclost quelque chose, comme portes, fenestres, barres, verroulx, et autres choses semblables.\Ianuae claustra pandere. Catul. Ouvrir la porte.\Regni alicuius claustra. Liu. La clef, et l'entree, ou passage.\Daedalea claustra. Seneca. Un labyrinte.\Ferrea claustra. Seneca. Barres de fer qu'on met au travers des huis pour plus grande seureté.\Pinea claustra. Virgil. Huis ou portes faictes de bois de pin.\Naturae claustra confringere. Lucret. Reveler et declarer les secrets de nature.\Reuellere claustra. Cic. Arracher les clostures. -
5 claustrum
claustrum, ī, n. (claudo), der Verschluß, I) als Verschließendes, a) der Verschluß an Türen, Toren, Kasten usw., der Riegel, Sperriegel, Fallriegel, α) Sing., Caes. Germ. Arat. 197. Apul. met. 5, 2: claustrum evellere, Apul. met. 4, 10. – β) Plur., claves cum clostris, Cato: claves, claustra, Varr. fr., claustra et claves, ICt.: claustra ianuae, Catull.: claustra portae, Frontin.: claustra portarum, Verg., Ov. u. Liv.: arcae claustra, Claud.: claustra ferrea, Sen.: claustra laxare, Verg., relaxare, Ov., revellere, Cic., refringere, Val. Flacc., discutere, Petr.: claustra carceris convellere, Val. Max.: rumpere claustra manu, Verg.: arcae claustra remoliri, Claud.: sub signo claustrisque rei publicae positum vectigal, unter Schloß u. Riegel gelegt, Cic. – im Bilde, vitai claustra resolvere, Lucr.: obstantia claustra rumpere, Hor.: custodi claustra oris tui, Vulg. Mich. 7, 5. – b) die Sperre eines Hafens, α) Sing., die Sperrkette, claustrum obicere, Curt. 4, 5 (24), 21. – β) Plur., die Sperre = der gesperrte Eingang, ad claustra portus succedere, Curt. 4, 5 (24), 19: et eo minoris molimenti ea claustra esse, Liv. 37, 14, 6. – c) die Klappe auf einer Öffnung, quasi claustra quaedam mobilia, coniventia vicissim et resurgentia, zus. = eine Art Ventile, Gell. 17, 11, 4. – d) der Schlußnagel an einer Kriegsmaschine, claustrum reserat malleo forti perculsum, Amm. 23, 4, 6. – II) als Einschließendes, Einsperrendes, Sperrendes, a) der Verschluß, das Tor, die Mauer, Wand, die Schranken, der Damm usw., α) Sing., intra unum claustrum reservari, Eutr. 10, 1. – β) Plur., ferrea claustra, Torflügel, Mart.: Thebarum claustra, Stat.: claustra thalami, Claud.: claustra Daedalea, das Labyrinth, Sen. poët.: claustra undae, das sperrende Wasser, Sil.: Lucrino addita claustra, Verg.: venti circum claustra (Bergwände) fremunt, Verg.: suis claustris impeditos turbant, durch ihre Verschanzungen, Tac. – im Bilde, die Schranken, eminentia cuiusque operis artissimis temporum claustris circumdata, Vell.: refringere claustra pudoris et reverentiae, Plin. ep.: disiectis nequitiae quā obsidebatur claustris, Val. Max. – b) der Verschluß, als Behälter, sowohl für Menschen, der Gewahrsam, claustris poenalibus contineri, Solin. 1, 124. – als bes. für Tiere, der Behälter, Zwinger, Käfig, diu claustris retentae ferae, Liv.: domitae fractaeque claustris ferae, Plin. pan.: retibus et claustris dilatā morte tenendae ducendaeque ferae, Claud.: leo... abire domo rursusque in claustra reverti solitus, Stat.: fera bestia vincta aut clausa et claustra refringere cupiens, Liv.: ferarum modo, quae claustris aut vinculis teneantur, Liv.: raro unus aut alter de multis milibus claustra patitur, bleibt im Behälter leben, Col. – im Bilde, servitutis humana claustra perrumpere, Sen.: enotuerunt quidam tui versus et invito te claustra sua refregerunt, haben ihren Arrest gesprengt, Plin. ep. – c) der Verschluß als Örtlichkeit, die den freien Ein- u. Ausgang hindert, der Schlüssel, der Paß, claustra montium, die Bergpässe, Tac. hist. 3, 2: claustra maris, der Zugang, Schlüssel zum M., Liv. 37, 15, 1. Sil. 12, 442: u. so angusti claustra Pelori, v. der Meerenge von Sizilien, Verg. Aen. 3, 411. – d) (bes. als milit. t. t.) eine Örtl., die den Zugang zu einer andern Örtl. beschützt, bes. aber beherrscht, der Schlüssel, die Vormauer, das Bollwerk, die Grenzfestung, α) Sing., ripa Tanais, claustrum et iam perdomitorum et quot deinde adire decreverat, Curt. 7, 6 (26), 13: tunc claustrum pelagi cepit Pharon, Lucan. 10, 509: Byzantiorum civitas, claustrum Ponticum, der Schl. zum Pontus, Treb. Poll. Gallien. 6, 8. – β) Plur. (vgl. Mützell Curt. 4, 8 [33], 4. Bötticher Lexic. Tac. p. 91), claustra loci, locorum, Cic.: claustra Aegypti, Liv.: claustra Nili fluminis, Curt.: Corinthus, claustra Peloponnesi, Vell.: Elephantine ac Syene claustra olim Romani imperii, Tac.: in Alpes, id est claustra Italiae, ferebantur, Flor.: Aegyptus, claustra annonae, das Eingangstor zur Zufuhr, Tac.: quae (duae coloniae) velut claustra ad cohibendos Gallicos tumultus oppositae fuissent, Liv. – im Bilde, claustra (Bollwerk) ista nobilitatis refregissem, ut aditus ad consulatum non magis nobilitati quam virtuti pateret, Cic. Mur. 17. – e) die einschließende Truppenmasse, die Zirkumvallationslinie, claustra contrahere, Tac. ann. 4, 49. – / vulg. clōstrum, Cato r. r. 13, 2 u. 135, 2. Sen. de ben. 7, 21, 2; vgl. Diom. 383, 3. – Nbf. clūstrum, Not. Tir. 50, 90.
-
6 claustrum
claustrum, ī, n. (claudo), der Verschluß, I) als Verschließendes, a) der Verschluß an Türen, Toren, Kasten usw., der Riegel, Sperriegel, Fallriegel, α) Sing., Caes. Germ. Arat. 197. Apul. met. 5, 2: claustrum evellere, Apul. met. 4, 10. – β) Plur., claves cum clostris, Cato: claves, claustra, Varr. fr., claustra et claves, ICt.: claustra ianuae, Catull.: claustra portae, Frontin.: claustra portarum, Verg., Ov. u. Liv.: arcae claustra, Claud.: claustra ferrea, Sen.: claustra laxare, Verg., relaxare, Ov., revellere, Cic., refringere, Val. Flacc., discutere, Petr.: claustra carceris convellere, Val. Max.: rumpere claustra manu, Verg.: arcae claustra remoliri, Claud.: sub signo claustrisque rei publicae positum vectigal, unter Schloß u. Riegel gelegt, Cic. – im Bilde, vitai claustra resolvere, Lucr.: obstantia claustra rumpere, Hor.: custodi claustra oris tui, Vulg. Mich. 7, 5. – b) die Sperre eines Hafens, α) Sing., die Sperrkette, claustrum obicere, Curt. 4, 5 (24), 21. – β) Plur., die Sperre = der gesperrte Eingang, ad claustra portus succedere, Curt. 4, 5 (24), 19: et eo minoris molimenti ea claustra esse, Liv. 37, 14, 6. – c) die Klappe auf einer Öffnung, quasi claustra quaedam mobilia, coniventia vicissim et resurgentia, zus. = eine Art Ventile, Gell. 17, 11, 4. – d) der Schlußnagel an einer Kriegsmaschine, claustrum reserat malleo forti perculsum, Amm. 23, 4,————6. – II) als Einschließendes, Einsperrendes, Sperrendes, a) der Verschluß, das Tor, die Mauer, Wand, die Schranken, der Damm usw., α) Sing., intra unum claustrum reservari, Eutr. 10, 1. – β) Plur., ferrea claustra, Torflügel, Mart.: Thebarum claustra, Stat.: claustra thalami, Claud.: claustra Daedalea, das Labyrinth, Sen. poët.: claustra undae, das sperrende Wasser, Sil.: Lucrino addita claustra, Verg.: venti circum claustra (Bergwände) fremunt, Verg.: suis claustris impeditos turbant, durch ihre Verschanzungen, Tac. – im Bilde, die Schranken, eminentia cuiusque operis artissimis temporum claustris circumdata, Vell.: refringere claustra pudoris et reverentiae, Plin. ep.: disiectis nequitiae quā obsidebatur claustris, Val. Max. – b) der Verschluß, als Behälter, sowohl für Menschen, der Gewahrsam, claustris poenalibus contineri, Solin. 1, 124. – als bes. für Tiere, der Behälter, Zwinger, Käfig, diu claustris retentae ferae, Liv.: domitae fractaeque claustris ferae, Plin. pan.: retibus et claustris dilatā morte tenendae ducendaeque ferae, Claud.: leo... abire domo rursusque in claustra reverti solitus, Stat.: fera bestia vincta aut clausa et claustra refringere cupiens, Liv.: ferarum modo, quae claustris aut vinculis teneantur, Liv.: raro unus aut alter de multis milibus claustra patitur, bleibt im Behälter leben, Col. – im Bilde, servitutis humana claustra perrumpere, Sen.: enotuerunt quidam————tui versus et invito te claustra sua refregerunt, haben ihren Arrest gesprengt, Plin. ep. – c) der Verschluß als Örtlichkeit, die den freien Ein- u. Ausgang hindert, der Schlüssel, der Paß, claustra montium, die Bergpässe, Tac. hist. 3, 2: claustra maris, der Zugang, Schlüssel zum M., Liv. 37, 15, 1. Sil. 12, 442: u. so angusti claustra Pelori, v. der Meerenge von Sizilien, Verg. Aen. 3, 411. – d) (bes. als milit. t. t.) eine Örtl., die den Zugang zu einer andern Örtl. beschützt, bes. aber beherrscht, der Schlüssel, die Vormauer, das Bollwerk, die Grenzfestung, α) Sing., ripa Tanais, claustrum et iam perdomitorum et quot deinde adire decreverat, Curt. 7, 6 (26), 13: tunc claustrum pelagi cepit Pharon, Lucan. 10, 509: Byzantiorum civitas, claustrum Ponticum, der Schl. zum Pontus, Treb. Poll. Gallien. 6, 8. – β) Plur. (vgl. Mützell Curt. 4, 8 [33], 4. Bötticher Lexic. Tac. p. 91), claustra loci, locorum, Cic.: claustra Aegypti, Liv.: claustra Nili fluminis, Curt.: Corinthus, claustra Peloponnesi, Vell.: Elephantine ac Syene claustra olim Romani imperii, Tac.: in Alpes, id est claustra Italiae, ferebantur, Flor.: Aegyptus, claustra annonae, das Eingangstor zur Zufuhr, Tac.: quae (duae coloniae) velut claustra ad cohibendos Gallicos tumultus oppositae fuissent, Liv. – im Bilde, claustra (Bollwerk) ista nobilitatis refregissem, ut aditus ad consulatum non magis nobilitati quam virtuti pateret, Cic.————Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > claustrum
-
7 claustrum
ī n. (преим. pl.) [ claudo 1. \]1) запор, засов, замок (claustra revellere C, laxare V, relaxare O, discutere Pt)c. urbis O — городские воротаvitāī claustra resolvere Lcr — порвать узы жизни, т. е. пресечь жизнь2) преграда, препятствиеrefringere c. nobilitatis C — разрушить твердыню знати3) закрытое место, хранилище, вместилищеferae claustris retentae L — звери, запертые в клеткахclaustra montium T — кольцо гор, тесниныclaustra maris T — пролив (собств. ключ к морю, тж. Sil порт, гавань)4) оплот, защита (Nili fluminis QC; imperii C)5) базаAegyptus, claustra annonae T — Египет — источник снабжения -
8 Caspius
a, umКаспийский (mare, pelagus Mela; regna V)Caspiae portae PM (или pylae Mela), тж. Caspiarum claustra T и Caspia claustra Lcn — главн. перевал, ведущий из Мидии в Парфию и Гирканию через Caspii montes (горную цепь Эльбруса) -
9 clostrum
-
10 pineus
[st1]1 [-] pīnĕus, a, um: de pin. - pinea claustra, Virg.: les flancs du cheval de Troie. - pinea nux, Plin.: pomme de pin. - pinea compages, Mart.: vaisseau (dont la coque est en bois de pin). [st1]2 [-] Pinĕus, ei, m.: Pinée (roi d'Illyrie).* * *[st1]1 [-] pīnĕus, a, um: de pin. - pinea claustra, Virg.: les flancs du cheval de Troie. - pinea nux, Plin.: pomme de pin. - pinea compages, Mart.: vaisseau (dont la coque est en bois de pin). [st1]2 [-] Pinĕus, ei, m.: Pinée (roi d'Illyrie).* * *Pineus, Adiectiuum. Plin. De pin.\Ardor pineus. Virgil. Feu de bois de pin.\Tecta pinea. Ouid. Navires. -
11 refringo
refringo, fringere, frēgi, fractum - tr. - [st2]1 [-] ouvrir en brisant, enfoncer (une porte). [st2]2 [-] briser, déchirer, ruiner, renverser. - refringi, Plin. 2, 150: se réfracter (en parl. des rayons du soleil). - totas refringere vestes, Ov. M. 9, 208: lacérer tous ses vêtements. - refringere ingeniorum impetus, Plin. Ep. 9, 26, 7: réfréner les élans du génie. - refringere claustra pudoris et reverentiae, Plin. Ep. 2, 14, 4: briser les barrières de la pudeur et du respect. - refringere verba, Stat. S. 2, 1, 123: estropier les mots.* * *refringo, fringere, frēgi, fractum - tr. - [st2]1 [-] ouvrir en brisant, enfoncer (une porte). [st2]2 [-] briser, déchirer, ruiner, renverser. - refringi, Plin. 2, 150: se réfracter (en parl. des rayons du soleil). - totas refringere vestes, Ov. M. 9, 208: lacérer tous ses vêtements. - refringere ingeniorum impetus, Plin. Ep. 9, 26, 7: réfréner les élans du génie. - refringere claustra pudoris et reverentiae, Plin. Ep. 2, 14, 4: briser les barrières de la pudeur et du respect. - refringere verba, Stat. S. 2, 1, 123: estropier les mots.* * *Refringo, refringis, refregi, pen. prod. refractum, refringere. Plaut. Faire ouverture en rompant, Rompre.\Discordia refregit hostes. Horat. A debilité et rompu, etc.\Gloriam alicuius refringere. Cic. Blesser et gaster son loz et honneur, Abbaisser, Amoindrir.\Radius in solem refringitur. Plin. Le ray du soleil se reverbere et reflechit ou rejecte contremont vers le soleil, Rebondit contre. -
12 clausura
* I. II. -
13 laxo
laxo, āvi, ātum, 1, v. a. (rarely n.; v. I. B. 2. b. and II. B. b. infra) [id.], to stretch out, extend, to make wide or roomy, to expand.I.Lit.:B.forum,
Cic. Att. 4, 16, 8:manipulos,
to open the ranks, Caes. B. G. 2, 25:lilium ab angustiis in latitudinem paulatim se laxans,
Plin. 21, 5, 11, § 22.—Transf.1.To open, undo, unloose (syn. solvo):2.vincula epistolae laxavit,
Nep. Paus. 4:nodos Herculeos,
Luc. 4, 632:ubi dolor vocem laxaverat,
had loosened his voice, Just. 42, 4, 13:claustra,
Verg. A. 2, 259:claustra portarum,
Juv. 8, 261:intestina,
Plin. 8, 36, 54, § 129.—To slacken, relax:(β).laxare arcum,
to slacken, unbend, Phaedr. 3, 14, 11:excussos rudentes,
Verg. A. 3, 267:laxantur corpora rugis,
become flabby with wrinkles, Ov. A. A. 3, 73:laxatis habenis invehi jussit,
Curt. 4, 9, 24; 4, 15, 3:laxatisque vinculis... ostendit manum,
Just. 14, 4, 1:se cutis arida laxet,
Juv. 6, 144:oleum ad nervos laxandos utile est,
Plin. 23, 8, 80, § 157:corpus velut laxatum,
Petr. 82:ferrum,
to smelt, Stat. Achill. 1, 429.—Neutr.:3.crebris fluctibus compages operis verberatae laxavere,
were loosened, opened, Curt. 4, 3, 6.—To lighten, ease:II.pharetra graves laxavit umeros,
Sen. Herc. Oet. 787.—Trop.A.To lighten, relieve, unbend, recreate (syn.: levo, libero): a contentione disputationis animos curamque laxemus, Cic. de Or. 3, 61, 230:B.judicum animos atque a severitate ad hilaritatem traducere,
id. Brut. 93, 322:animum ab assiduis laboribus,
Liv. 32, 5: ut istis te molestiis laxes, release yourself, Luc. ap. Cic. Fam. 5, 14, 3.—To relax, mitigate, moderate, abate, weaken:(β).alicui laxare aliquid laboris,
Liv. 9, 16:vix primos inopina quies laxaverat artus,
Verg. A. 5, 187:placida laxarant membra quiete... nautae,
id. ib. 5, 836:subtile examen justitiae,
Gell. 1, 3:iram,
Stat. Th. 6, 831: nigrantes tenebras id. ib. 12, 254:paulatim temeritate laxata,
Petr. 82:longiore dierum spatio laxare dicendi necessitatem,
to prolong, delay, defer, Quint. 10, 5, 22:memoriae inhaeret fldelius, quod nulla scribendi securitate laxatur,
id. 10, 6, 2:rarescit multo laxatus vulnere miles,
weakened, Sil. 17, 422.— To lay open, disclose, reveal ( poet.):fata latentia laxa,
Stat. Achill. 1, 508.—To reduce the price of:A.annonam,
Liv. 2, 34, 12; so neutr., to lessen, fall in price:annona laxaverat,
Liv. 26, 20.— laxātus, a, um, P. a., spread out, separated, extended, wide.Lit.:B.custodiae,
i. e. separated, withdrawn, Liv. 21, 32 fin.:custodia,
Petr. 112:membrana laxatior,
Plin. 19, 1, 3, § 17:laxati ordines (aciei),
Tac. H. 3, 25; Sil. 9, 364:corpore laxati,
released from the body, Cic. Rep. 6, 15 fin. —Trop.:libidinum vinculis laxati,
released, freed, free, Cic. de Sen. 3, 7:laxatus curis,
id. Tusc. 1, 19, 44:pugna,
a battle broken off, Liv. 21, 59:nox,
i. e. clear, Sil. 13, 550. -
14 refringo
rē̆-fringo, frēgi, fractum, 3, v. a. [frango], to break up, break open (class.; syn.: perfringo, dissicio).I.Lit.:B.cellas,
Plaut. Capt. 4, 4, 10: postes portasque, Enn. ap. Serv. ad Verg. A. 7, 622, and ap. Hor. S. 1, 4, 61 (Ann. v. 271 Vahl.); Caes. B. G. 2, 33; Liv. 10, 43; 24, 30; 25, 9 et saep. al.:januam,
Tac. A. 14, 8:palatii fores,
id. H. 1, 35:claustra,
Cic. Mur. 8, 17; Val. Fl. 1, 595:carcerem,
Liv. 34, 44 fin.:glaebam et revolvere in pulverem,
Col. 11, 2, 60:totas refringere vestes,
to tear open, Ov. M. 9, 208:radium solis refringi,
is refracted, Plin. 2, 59, 60, § 150.—In gen., to break, break in pieces, break off ( poet. and in post-Aug. prose):II.quae demersa liquore obeunt, refracta videntur Omnia convorti sursumque supina revorti,
Lucr. 4, 440:refringit virgulta pede vago,
Cat. 63, 86: ramum, to break off, * Verg. A. 6, 210; so,mucronem,
Plin. 8, 15, 17, § 41; cf.aculeos,
Plin. Ep. 3, 15, 3:silvas (Hyleus),
Stat. Th. 4, 139. —Trop., to break, break in pieces, check, weaken, destroy, etc.:vim fluminis,
Caes. B. G. 7, 56; cf. Liv. 5, 37:impotentem dominationem,
Nep. Lys. 1, 4; cf.:Teutonicas opes, Frop. 3, 3 (4, 2), 44: nec Priami domus Achivos refringit,
Hor. C. 3, 3, 28:ingeniorum impetus,
Plin. Ep. 9, 26, 7:claustra pudoris et reverentiae,
id. ib. 2, 14, 4: verba, to mutilate or mangle speech, like children, Stat. S. 2, 1, 123. -
15 coniveo
co-nīveo, nīvī (nīxī), —, ēre [одного корня с nicto ]1) закрываться ( claustra conīventia AG); смыкаться ( oculi somno conivent C)2)altero oculo c. C — закрыть один глазб) мигать (c. somno C; ad tonitrua et fulgura Su); щуриться (contra comminationem aliquam PM; ad prope admota PM)quasi c. Lcr — как бы жмуриться, т. е. (о солнце и луне) затмеваться3) смотреть сквозь пальцы, быть снисходительным (in re aliqua, in hominum sceleribus C)4) закрывать глаза (на что-л.), проглядеть, быть невнимательным, не обратить вниманияpleraque, nisi coniveamus, in oculos incurrunt Q — если только мы внимательны, многое бросается в глаза -
16 convello
1) вырывать ( ab humo silvam V); отрывать ( funem ab terra V); выдёргиватьc. signa C, L etc., vexilla T или aquilam VM воен. — поднимать знамёна, т. е. отправляться в поход, выступать2) взламывать ( claustra portarum St); отламывать (pedem mertsae O; ramum ferro V); ломать, разрушать (limina tectorum V; vectibus infima saxa turris Cs)4) сносить, срубать ( robora terra O)5) сместить, вывихнуть или растянуть (artūs Lcr; membra Sen)6) вытравлять, изгонять ( teneros fetūs O)7) разрывать, разгрызать, т. е. пожирать ( dapes avido dente O)9) разрыхлять, взрывать ( glebam vomere Ctl)10) корчевать ( radices aratro PM)11) бороздить, волновать ( convulsum remis rostrisque aequor V)12) терзать, мучить ( pectus alicujus verbis O)13) искажать, коверкать ( verba Sen — v. l. convolvere)14) подрывать, расшатывать (vires aegri CC; rem publicam C); колебать, потрясать (opinionem aliquam C; fidem legionum T; priscae consuetudinis auctoritatem VM)15) увлекать, захватывать -
17 laxo
āvī, ātum, āre2) продлевать ( tempus Sen)aliquid longiore dierum spatio l. Q — распределить что-л. на боль- шее число дней3) ослаблять, спускать, отпускать (arcum Ph; habenas QC)l. vincula alicujus rei Nep — развязывать что-л.4) отпирать ( claustra V)5) делать вялым, дряблым ( corpora rugis laxantur O)spiritum l. QC — падать духом7)а) убавлять, уменьшать, умерять, облегчать (laborem, curam C; laxatur vis morbi QC)l. tenebras St — (несколько) рассеять тьмуб) давать отдых, освобождатьl. aliquem aliqua re — освобождать кого-л. чём-л. или от чего-л.l. membra quiete V — дать телу отдохнутьl. animum lusu PJ — умственно отдохнуть за игройl. aliquem (a) laboribus L — дать кому-л. отдых от трудовl. pugnam L — ослабить напряжение бояlaxatae custodiae L — снятые ( или разрежённые) сторожевые постыl. canes Ap — спускать собак (с привязи)l. animum alicujus Su, Ap — развлекать (успокаивать) кого-л.l. spes suas Lcn — воспрянуть духом10) силой раскрывать, обнаруживать ( fata latentia St)11) расслаблять ( intestīna concreta PM)12) выплавлять ( ferrum laxatur ad usus innumeros St — v. l.) -
18 poenalis
poenālis, e [ poena ]1)а) служащий наказанием, несущий с собой наказание, карающий ( gladius Amm)б) карательный ( lex G)2) подлежащий наказанию или осуждённый ( homo CJ) -
19 raresco
rārēsco, —, —, ere [ rarus ]1) редеть, терять плотность, становиться прозрачным ( nubila rarescunt Lcr); разжижаться ( in liquidas aquas O); разрежаться ( calore Lcr)2) поэт. разверзаться, открываться ( claustra rarescunt V)3) слабеть, угасать, замирать ( sonitus rarescit Prp)4) становиться реже, убывать (montes rarescunt T; tenebrae profundae rarescunt St) -
20 refringo
re-fringo, frēgī, frāctum, ere [ frango ]1)а) взламывать, выламывать, ломать (portas Cs, O; carcerem L)б) отламывать ( ramum V)2) сокрушить, одолеть, сломить (vim fluminis Cs, dominationem L; Achivos H); уничтожать, разрушать ( claustra C); коверкать ( verba St)3) преломлять ( radium solis PM)4) разрывать, раздирать ( vestes O)
См. также в других словарях:
claustra — [ klostra ] n. m. • mil. XXe; lat. claustra « clôture » ♦ Archit. Cloison ajourée. Séparation en claustras. ● claustra, claustras nom masculin (latin claustrum, clôture) Paroi ajourée clôturant une baie, formant cloison, etc. claustra n. m … Encyclopédie Universelle
claustra — CLAUSTRÁ, claustrez, vb. I. refl. şi tranz. (livr.) A (se) închide într o mănăstire sau a (se) izola într un loc retras. [pr.: cla us ] – Din fr. claustrer. Trimis de ibogdank, 08.08.2003. Sursa: DEX 98 CLAUSTRÁ vb. v … Dicționar Român
claustra — f. Claustro de iglesia o convento. * * * claustra. (Del lat. claustra, pl. de claustrum). f. claustro (ǁ galería del patio de una iglesia o convento) … Enciclopedia Universal
Claustra — de la synagogue Don Isaac Abravanel (Paris) Le claustra est une paroi ajourée composée d’éléments superposables et préfabriqués en terre cuite, en bois ou en béton (les claustres). Il peut servir : De cloison en intérieur, De clôture… … Wikipédia en Français
claustra — (Del lat. claustra, pl. de claustrum). f. claustro (ǁ galería del patio de una iglesia o convento) … Diccionario de la lengua española
claustra — s. f. Claustro … Dicionário da Língua Portuguesa
Claustra — Claustrum Claus trum, n.; pl. {Claustra}. [L., a bolt or bar.] (Anat.) A thin lamina of gray matter in each cerebral hemisphere of the brain of man. {Claus tral}, a. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
Claustra Alpium Iuliarum — (Latin: Barrier of the Julian Alps ) was a defense system within the Roman Empire between Italia and Pannonia that protected Italy from possible invasions from the East.[1] It secured the Postojna Gate, the land link between the eastern and… … Wikipedia
CLAUSTRA Montium — quae recentioribus Clusae, Clusurae et Clausurae dicuntur, olim Portae dictae sunt, vide in hac voce: unde Pvertos seu Portus hodieque Hilpanis. Sic Claustra Pyrenaeorum occurrunt apud Orosium, l. 7. c. 40. Claustra Italiae apud Warnefridum, de… … Hofmann J. Lexicon universale
CLAUSTRA Canonicorom — Monachorum, occurrunt passim. Claustra Clericorum, i. e. Canonicorum, in Capitulis Caroli C. tit. 41. c. 9. Ut Episcopi in civitatibus suis proximum Ecclesiae claustrum instituant, in quo ipsi cum clero secundum Canonicam regulam Deo militent: et … Hofmann J. Lexicon universale
CLAUSTRA Julia — vide Iulia … Hofmann J. Lexicon universale