Перевод: с латинского на все языки

со всех языков на латинский

principium

  • 1 principium

    princĭpĭum, ii, n. [princeps], a beginning, commencement, origin (class.; syn.: primordia, initium).
    I.
    In gen.:

    origo principii nulla est: nam ex principio oriuntur omnia,

    Cic. Tusc. 1, 23, 54:

    quid est cujus principium aliquod sit, nihil sit extremum?

    id. N. D. 1, 8, 20:

    nec principium, nec finem habere,

    id. Sen. 21, 78:

    cujus criminis neque principium invenire, neque evolvere exitum possum,

    id. Cael. 23, 56:

    hic fons, hoc principium est movendi,

    id. Rep. 6, 25, 27:

    bellorum atque imperiorum,

    id. Balb. 3, 9:

    principium pontis,

    Tac. A. 1, 69:

    principio lucis,

    at daybreak, Amm. 25, 5, 1:

    in principiis dicendi,

    at the commencement of a speech, Cic. de Or. 1, 26, 121;

    so of a declaration in a lawsuit,

    Juv. 6, 245:

    suave quoddam principium dicendi,

    Amm. 30, 4, 19: principia ducere ab aliquo, to derive, deduce:

    omnium rerum magnarum principia a dis immortalibus ducuntur,

    id. Vatin. 6, 14:

    principium urbis,

    id. Off. 1, 17, 54:

    scribendi recte sapere est et principium et fons,

    Hor. A. P. 309:

    omne principium huc refer,

    id. C. 3, 6, 6:

    a Jove principium,

    Verg. E. 3, 60:

    anni,

    Liv. 1, 4:

    a sanguine Teucri Ducere principium,

    Ov. M. 13, 705:

    capessere,

    to begin, Tac. A. 15, 49.—Adverb.: principio, a principio, in principio, at or in the beginning, at first:

    principio... postea, etc.,

    Cic. Div. 2, 35, 75:

    principio generi animantium omni est a naturā tributum, ut se tueatur,

    id. Off. 1, 4, 11; id. Tusc. 2, 22, 53; id. Fin. 1, 6, 17; Ter. Eun. 5, 8, 39; id. And. 3, 3, 38; Verg. A. 6, 214; Cic. Off. 3, 5, 21; so,

    a principio: ac vellem a principio te audissem, etc.,

    id. Att. 7, 1, 2:

    dixeram a principio, de re publicā ut sileremus,

    id. Brut. 42, 157:

    in principio,

    id. de Or. 1, 48, 210:

    principio ut,

    as soon as, Plaut. Merc. prol. 40; v. Ritschl ad h. l.— Rarely of the boundaries of a country or people:

    adusque principia Carmanorum,

    Amm. 23, 6, 74.—
    II.
    In partic.
    A.
    Plur., beginnings, foundations, principles, elements (class.):

    bene provisa et diligenter explorata principia ponantur,

    Cic. Leg. 1, 13, 37:

    juris,

    id. ib. 1, 6, 18:

    naturae,

    id. Off. 3, 12, 52;

    for which: principia naturalia,

    id. Fin. 3, 5, 17; cf. id. ib. 2, 11, 35:

    principia rerum, ex quibus omnia constant,

    first principles, elements, id. Ac. 2, 36, 117.—

    Prov.: obsta principiis (cf. the French: ce n'est que le premier pas qui coute),

    Ov. R. Am. 91.—
    B.
    That makes a beginning, that votes first: tribus principium fuit, pro tribu Q. Fabius primus scivit, Lex Thoria, Rudorff. p. 142; Lex Appar. ap. Haubold, Moment. Leg. p. 85; Plebissc. ap. Front. Aquaed. 129:

    Faucia curia fuit principium,

    was the first to vote, Liv. 9, 38 fin.
    2.
    In gen., a beginner, originator, founder, ancestor ( poet.):

    Graecia principium moris fuit,

    Ov. F. 2, 37:

    mihi Belus avorum Principium,

    ancestor, progenitor, Sil. 15, 748.—Here, too, prob. belongs PRINCIPIA SACRA, Æneas and [p. 1446] his successors in Lavinium, ancestors whom the Latins and Romans honored as deities, Inscr. Orell. 2276.—
    C.
    In milit. lang.: princĭpĭa, ōrum, n.
    1.
    The foremost ranks, the front line of soldiers, the front or van of an army:

    post principia,

    behind the front, Liv. 2, 65; cf.:

    hic ero post principia, inde omnibus signum dabo,

    Ter. Eun. 4, 7, 11: post principia paulatim recedunt, Sisenn. ap. Non. 135, 31: deinde ipse paulatim procedere;

    Marium post principia habere,

    Sall. J. 50, 2:

    traversis principiis, in planum deducit,

    id. ib. 49, 6:

    equites post principia collocat,

    Liv. 3, 22; Tac. H. 2, 43. —
    2.
    The staff-officers, members of the council of war (post-class.):

    mittere principia,

    Front. Strat. 2, 5, 30:

    a principiis salutari,

    Treb. Pol. Trig. Tyr. 10:

    advocatis legionum principiis et turmarum,

    Amm. 25, 5, 1; Cod. 12, 47, 1.—
    3.
    A large open space in a camp, in which were the tents of the general, lieutenants, and tribunes, together with the standards, and where speeches were made and councils held; the general's quarters:

    jura reddere in principiis,

    Liv. 28, 24:

    in principiis ac praetorio in unum sermones confundi,

    id. 7, 12:

    castrorum,

    Just. 11, 6, 6:

    in castris,

    Varr. R. R. 3, 4, 1:

    in principiis statuit tabernaculum, eoque omnes cotidie convenire (jussit), ut ibi de summis rebus consilia caperentur,

    Nep. Eum. 7, 2; Suet. Oth. 1; 6; Flor. 3, 10, 12:

    primores centurionum et paucos militum in principia vocat,

    Tac. H. 3, 13; 1, 48; Dig. 49, 16, 12; cf. Front. Strat. 4, 1, 16.—
    D.
    Precedence, preference, the first place:

    principium ergo, columenque omnium rerum preti margaritae tenent,

    Plin. 9, 35, 54, § 106. —
    E.
    Plur., selections, selected passages:

    principiorum libri circumferuntur, quia existimatur pars aliqua etiam sine ceteris esse perfecta,

    Plin. Ep. 2, 5, 12.—
    2.
    In partic., mastery, dominion (post-class.): archê, magisterium, magistratus, praesidatus, principium, Gloss. Philox.: in Graeco principii vocabulum, quod est archê, non tantum ordinativum, sed et potestativum capit principatum, Tert. adv. Hermog. 19.

    Lewis & Short latin dictionary > principium

  • 2 principium

    princĭpĭum, ĭi, n. [princeps] [st1]1 [-] commencement.    - nec principium nec finem habere, Cic. CM 78: n'avoir ni commencement ni fin.    - principiō, Cic. Off. 1, 11: en premier lieu, tout d'abord.    - a principio, Cic. Br. 157: dès le début, en commençant.    - principio ut aetas ex ephebis exiit, Plaut. Merc. 1, 1, 40: dès que l'âge me fit quitter le rang des éphèbes.    - principia ducere ab aliquo: tirer son origine de qqn. --- Cic. Vatin. 6, 14.    - hoc principium est movendi, Cic. Rep. 6, 25, 27: telle est l'origine du mouvement.    - prov. obsta principiis, Ov. R. A. 91: combats le mal à son origine (cf. ce n'est que le premier pas qui coûte).    - principia Carmanorum, Amm. 23, 6, 74: les frontières de la Carmanie. [st1]2 [-] [en part.] début d'un ouvrage, entrée en matière d'un discours, exorde.    - Cic. Br. 210 ; de Or. 2, 81; 2, 315, etc.; Plin. Ep. 2, 5, 12. [st1]3 [-] ce qui commence.    - Faucia curia fuit principium, Liv. 9, 38, 15: la curie Faucia commença, vota la première. [st1]4 [-] fondement, origine.    - principium urbis, Cic. Off. 1, 54: origine d'une ville.    - principia, ōrum, n.: les éléments, les principes.    - principia rerum, Cic. 2. 117: les éléments dont tout est formé.    - principia naturae, Cic. Off. 1, 50: penchants naturels, impulsions naturelles. --- cf. Cic. Fin. 3, 17.    - principia juris, Cic. Leg. 1, 18: les principes fondamentaux du droit. [st1]5 [-] [milit.]    - principia, ōrum: première ligne, front d'une armée.    - cf. Ter. Eun. 781, 7; Sall. J. 50, 2; 2. 65, 2.    - principia, ōrum: quartier général dans le camp.    - cf. Liv. 28, 24, 10; Nep. Eum. 7, 2 ; Tac. H. 3, 13.    - principia, ōrum: officiers d'état-major. --- Frontin. Str. 2, 5, 30.
    * * *
    princĭpĭum, ĭi, n. [princeps] [st1]1 [-] commencement.    - nec principium nec finem habere, Cic. CM 78: n'avoir ni commencement ni fin.    - principiō, Cic. Off. 1, 11: en premier lieu, tout d'abord.    - a principio, Cic. Br. 157: dès le début, en commençant.    - principio ut aetas ex ephebis exiit, Plaut. Merc. 1, 1, 40: dès que l'âge me fit quitter le rang des éphèbes.    - principia ducere ab aliquo: tirer son origine de qqn. --- Cic. Vatin. 6, 14.    - hoc principium est movendi, Cic. Rep. 6, 25, 27: telle est l'origine du mouvement.    - prov. obsta principiis, Ov. R. A. 91: combats le mal à son origine (cf. ce n'est que le premier pas qui coûte).    - principia Carmanorum, Amm. 23, 6, 74: les frontières de la Carmanie. [st1]2 [-] [en part.] début d'un ouvrage, entrée en matière d'un discours, exorde.    - Cic. Br. 210 ; de Or. 2, 81; 2, 315, etc.; Plin. Ep. 2, 5, 12. [st1]3 [-] ce qui commence.    - Faucia curia fuit principium, Liv. 9, 38, 15: la curie Faucia commença, vota la première. [st1]4 [-] fondement, origine.    - principium urbis, Cic. Off. 1, 54: origine d'une ville.    - principia, ōrum, n.: les éléments, les principes.    - principia rerum, Cic. 2. 117: les éléments dont tout est formé.    - principia naturae, Cic. Off. 1, 50: penchants naturels, impulsions naturelles. --- cf. Cic. Fin. 3, 17.    - principia juris, Cic. Leg. 1, 18: les principes fondamentaux du droit. [st1]5 [-] [milit.]    - principia, ōrum: première ligne, front d'une armée.    - cf. Ter. Eun. 781, 7; Sall. J. 50, 2; 2. 65, 2.    - principia, ōrum: quartier général dans le camp.    - cf. Liv. 28, 24, 10; Nep. Eum. 7, 2 ; Tac. H. 3, 13.    - principia, ōrum: officiers d'état-major. --- Frontin. Str. 2, 5, 30.
    * * *
        Principium, principii. Terent. Commencement, Principe.
    \
        Capessere principium alicuius facinoris. Tacit. Entreprendre le commencement.
    \
        Ducenda sunt omnium rerum magnarum principia a diis immortalibus. Cic. Il fault commencer par, etc.
    \
        Ducere principium a sanguine Teucri. Ouid. Estre de la race de Teucer.
    \
        Principia, principiorum, plu. nu. Colum. Une bende de gents de guerre anciennement des plus robustes, comme de l'aage de trente à trentecinq ans.
    \
        Vellem te a principio audisse. Cic. Dés, ou Depuis le commencement.

    Dictionarium latinogallicum > principium

  • 3 prīncipium

        prīncipium ī, n    [princeps], a beginning, commencement, origin: origo principi nulla est: motūs: principio orationis hoc pono, in beginning my speech: omnium rerum magnarum ab dis inmortalibus principia ducuntur: Scribendi recte sapere est principium, H.: Ab Iove principium, V.: imperi, L.: a sanguine Teucri Ducere principium, O.— Abl adverb., at the beginning, in the beginning, at first, in the first place: Principio vementer velim, etc., T.: principio ausus est dicere: Principio... tum, V.—In the phrase, a principio (rarely de principio), from the beginning, from the first: ut a principio dixi: de principio studuit occurrere, etc.— Plur, beginnings, foundations, principles, elements: diligenter explorata principia ponantur: naturalia: principia rerum, e quibus omnia constant, elements.—Prov.: obsta principiis, O.— That which begins, a leader, founder: Faucia curia fuit principium, i. e. was the first to vote, L.: Graecia principium moris fuit, O.—In the army, plur, the foremost ranks, front lines of soldiers, front, van: ero post principia, in the rear, T.: Marium post principia habere, S.: post principia tutus receptus fuit, to the rear, L.—In a camp, the headquarters, principal place, general's quarters (an open space, for councils and assemblies): iura reddere in principiis, L.: in principiis statuit tabernaculum, N.
    * * *

    Latin-English dictionary > prīncipium

  • 4 principium

    prīncipium, iī, n. (princeps), der Anfang, Ursprung, I) eig.: pr. pontis, Tac.: pr. dicendi, der Rede, Cic.: principio veris, Sall. fr. u. Liv.: principio eius anni, Liv.: principio belli, Liv.: principio orationis, Liv.: in principio totius summae, im Eingange der Gesamtdarstellung, Liv.: ducere principium ab alqo, den Anfang herleiten od. machen, Cic., od. abstammen, Ov.: pr. capessere, machen, Tac.: (in) principio, anfangs, zuerst, Cic.: principio, gleich zu Anfang, Curt.: principio atque, sobald als, Plaut.: a principio, zu Anfang, anfangs, Cic., od. von Anfang an, Cic. – II) meton.: A) der Grund, die Grundlage, der Grundstoff, id est pr. urbis, Cic.: omnium rerum pr. aqua, Vitr. – u. Plur. principia, die Elemente, Grundstoffe u. dgl., rerum, Cic.: iuris, Cic.: naturae od. naturalia, die Grundtriebe, Cic. – B) v. dem, der den Anfang macht, und zwar: 1) als publiz. t. t., v. der in den Kurien zuerst stimmenden Tribus od. Kurie, die Vorwahl, Faucia curia fuit pr., stimmte zuerst, Liv. 9, 38, 15: u. so Lex Thoria p. 142 ed. Rudorff. Lex de appar. ap. Haubold Moment. leg. p. 85. Plebiscit. b. Frontin. aqu. 129. – 2) der Anfänger, Urheber usw., Graecia principium moris fuit, Ov.: mihi Belus avorum pr., Stammvater, Sil. – C) die erste Stelle, der Vorrang, principium columenque omnium rerum pretii margaritae tenent, den ersten u. höchsten Preis, Plin. 9, 106. – und die Herrschaft über jmd., Tert. adv. Hermog. 19. – D) als milit. t. t., principia, ōrum, n., 1) die vorderen Reihen, -Glieder, das Vordertreffen, die Front, Sall. u.a.: post pr., hinter der Fr., Sall. u.a.: recipi (sich zurückziehen) inter principia legionum, Veget. mil. – 2) der Hauptweg, Hauptplatz im Lager, Standort der Zelte des Feldherrn, der Legaten und Tribunen, wo Reden an die Soldaten gehalten, den Soldaten Recht gesprochen wurde u. dgl., das Hauptquartier, Generalquartier, Nep., Liv. u.a.: in vestrorum castrorum principiis, Cic. ep. ad Brut. – dah. meton., das Hauptquartier = die höheren Offiziere, Frontin. u.a. Vgl. übh. Oudend. Frontin. 4, 1, 16.

    lateinisch-deutsches > principium

  • 5 principium

    prīncipium, iī, n. (princeps), der Anfang, Ursprung, I) eig.: pr. pontis, Tac.: pr. dicendi, der Rede, Cic.: principio veris, Sall. fr. u. Liv.: principio eius anni, Liv.: principio belli, Liv.: principio orationis, Liv.: in principio totius summae, im Eingange der Gesamtdarstellung, Liv.: ducere principium ab alqo, den Anfang herleiten od. machen, Cic., od. abstammen, Ov.: pr. capessere, machen, Tac.: (in) principio, anfangs, zuerst, Cic.: principio, gleich zu Anfang, Curt.: principio atque, sobald als, Plaut.: a principio, zu Anfang, anfangs, Cic., od. von Anfang an, Cic. – II) meton.: A) der Grund, die Grundlage, der Grundstoff, id est pr. urbis, Cic.: omnium rerum pr. aqua, Vitr. – u. Plur. principia, die Elemente, Grundstoffe u. dgl., rerum, Cic.: iuris, Cic.: naturae od. naturalia, die Grundtriebe, Cic. – B) v. dem, der den Anfang macht, und zwar: 1) als publiz. t. t., v. der in den Kurien zuerst stimmenden Tribus od. Kurie, die Vorwahl, Faucia curia fuit pr., stimmte zuerst, Liv. 9, 38, 15: u. so Lex Thoria p. 142 ed. Rudorff. Lex de appar. ap. Haubold Moment. leg. p. 85. Plebiscit. b. Frontin. aqu. 129. – 2) der Anfänger, Urheber usw., Graecia principium moris fuit, Ov.: mihi Belus avorum pr., Stammvater, Sil. – C) die erste Stelle, der Vorrang, principium columenque omnium rerum pretii margaritae tenent, den ersten u.
    ————
    höchsten Preis, Plin. 9, 106. – und die Herrschaft über jmd., Tert. adv. Hermog. 19. – D) als milit. t. t., principia, ōrum, n., 1) die vorderen Reihen, -Glieder, das Vordertreffen, die Front, Sall. u.a.: post pr., hinter der Fr., Sall. u.a.: recipi (sich zurückziehen) inter principia legionum, Veget. mil. – 2) der Hauptweg, Hauptplatz im Lager, Standort der Zelte des Feldherrn, der Legaten und Tribunen, wo Reden an die Soldaten gehalten, den Soldaten Recht gesprochen wurde u. dgl., das Hauptquartier, Generalquartier, Nep., Liv. u.a.: in vestrorum castrorum principiis, Cic. ep. ad Brut. – dah. meton., das Hauptquartier = die höheren Offiziere, Frontin. u.a. Vgl. übh. Oudend. Frontin. 4, 1, 16.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > principium

  • 6 principium

    principium principium, i n начало

    Латинско-русский словарь > principium

  • 7 principium

    principium principium, i n основание, основа

    Латинско-русский словарь > principium

  • 8 principium

    principium principium, i n происхождение

    Латинско-русский словарь > principium

  • 9 principium

    principium principium, i n первопричина

    Латинско-русский словарь > principium

  • 10 principium

    prīncipium, ī n. [ princeps ]
    1)
    а) начало (veris Sl, L; anni L)
    principio V — сначала, прежде всего
    б) происхождение (p. ducere ab aliquo C); принцип, первопричина, первоисточник (movendi C; gaudia p. nostri sunt saepe doloris O); основа ( principia cognoscere C); основоположение ( principia philosophiae C); элемент, стихия ( quattuor genera principiorum C); вступление (orationis L; cenae Pt)
    2) основоположник, создатель ( moris O)
    3) курия, подававшая голос первой (= praerogativa) L
    4) воен. pl. первые ряды, передовая линия, фронт ( equites post principia collocare L)
    5) pl. главная площадка в лагере C, Nep, L
    6) pl. главная ставка (= praetorium) Frontin

    Латинско-русский словарь > principium

  • 11 PRINCIPIUM

    principle - принцип; то, из чего возникает вещь, и чему она обязана своим приосхождением, безотносительно к тому, зависит она от него или нет. Фома говорит, противопоставляя причину и принцип (Sum.Theol.1, q.33, a.1, ad.1): "Принцип является более общим, чем причина, также как причина является более общей чем элемент; о первом термине или о первой части вещи говорят как о принципах, но не как о причинах. Считается, что слово "причина" означает многообразие субстанции и зависимость одного от другого; чего не предполагает слово "принцип". Поскольку во всех видах причины всегда обнаруживается дистанция между самой причиной и тем, причиной чего она является, в соответствии с некоторой завершенностью и силой; но мы используем слово "принцип" по отношению также к тем вещам, которые не имеют разницы подобного рода, но только определенную последовательность, например, когда мы говорим: точка есть начало линии, или когда мы говорим, что первая часть линии является началом всей линии". Элементы отличаются от принципов, конституирующих природные тела, более того, в которых принципы не даны как предшествующие композиции, и тело вовсе не слагается из них, тогда как элементы проистекают из принципов, формы и материи, и следовательно, они конституируют тела, но они таковы, что не могут быть далее разделены, не могут распасться на другие тела, но другие тела разлагаются на них. Форма, материя и отсутствие это три принципа природного сложения, то чем объясняется изменение.

    Латинские философские термины > PRINCIPIUM

  • 12 principium

    1) начало, principio anni XII (1. 41 pr. D. 40, 4). 2) principia, главное место, сборный пункт в римском лагере, главная квартира, также о высших офицерах (1. 12 § 2 D. 49, 16. 1. 3 C. 8, 53. 1. 16 § 1 C. 12, 38. 1. 1 C. 12, 47).

    Латинско-русский словарь к источникам римского права > principium

  • 13 principium

    beginning.

    Latin-English dictionary of medieval > principium

  • 14 principium

    , i n
      начало, основание; происхождение

    Dictionary Latin-Russian new > principium

  • 15 Principium exclūsi tertii

    Закон исключенного третьего.
    В логике - один из четырех законов мышления.
    По закону исключенного третьего (principium exclusi tertii) два противоречащих суждения, исключающих одно другое, не могут быть ошибочны. (Г. В. Плеханов, Предисловие переводчика ко 2-му изданию брошюры Ф. Энгельса "Людвиг Фейербах".)

    Латинско-русский словарь крылатых слов и выражений > Principium exclūsi tertii

  • 16 Principium identitātis

    Закон тождества.
    В логике - один из четырех законов мышления.
    Закон тождества (principium identitatis) гласит: А есть А (omne subjectum est praedicatum sui), или, иначе А = А. (Г. В. Плеханов, Предисловие переводчика ко 2-му изданию брошюры Ф. Энгельса "Людвиг Фейербах".)

    Латинско-русский словарь крылатых слов и выражений > Principium identitātis

  • 17 Principium comparatiōnis

    лог.
    Основание сравнения.
    Русский флот стал первым среди флотов континентальных держав и вторым в мире. Французы и англичане всячески заискивали у русских вельмож - Шафирова и Александра Данилыча Меншикова, чтобы они "соблаговолили продать от своих щедрот", от своих богатств два-три корабля пятидесятипушечных, потому что у них таких не было! Это только одна-единственная деталь, а их множество! Пушкин более, чем кто-либо понимал цену этому, потому что для него "принципиум компарационис" (принцип сравнения) играл большую роль. С кем еще мог он сравнивать в России Петра? Если не с гениальной дипломатией Екатерины II, то с кем еще? В XVIII веке, кроме Екатерины II, не о ком говорить. (Е. В. Тарле, Пушкин как историк.)

    Латинско-русский словарь крылатых слов и выражений > Principium comparatiōnis

  • 18 Principium contradictiōnis

    Закон противоречия.
    В логике - один из четырех законов мышления, по которому из двух суждений, одно из которых утверждает то, что другое отрицает, одно должно быть ложным.

    Латинско-русский словарь крылатых слов и выражений > Principium contradictiōnis

  • 19 Principium divisiōnis

    Принцип деления - принцип, на основе которого производится классификация.

    Латинско-русский словарь крылатых слов и выражений > Principium divisiōnis

  • 20 Principium ratiōnis sufficientis

    Закон достаточного основания.
    В логике - один из четырех законов мышления, по которому суждение, истинность которого не очевидна непосредственно, может быть принято за истинное только в том случае, если оно является следствием из суждения, истинность которого доказана.

    Латинско-русский словарь крылатых слов и выражений > Principium ratiōnis sufficientis

См. также в других словарях:

  • PRINCIPIUM — in LL. Fragmentis apud Frontinum, de Aquaed. l. 2. et apud Livium, l. 9. c. 38. Papinius C. Iunium Bubulcum cum magistrum equitum dixit: atque ei legem curiatam de Imperio ferenti triste omen diem diffidit, quod Faucia curia fuit principium,… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • Principium —         (лат.) начало, основа, принцип. Философский энциклопедический словарь. М.: Советская энциклопедия. Гл. редакция: Л. Ф. Ильичёв, П. Н. Федосеев, С. М. Ковалёв, В. Г. Панов. 1983 …   Философская энциклопедия

  • Principĭum — (lat.), 1) Anfang; Principiis obsta, widerstehe den ersten Anfängen, nämlich Versuchungen, Reizungen, Irrthümern, falschen Grundsätzen etc.; daher Principia, Anfangsgründe, als Buchtitel lateinischer Werke; 2) der erste Abschnitt eines Titels vor …   Pierer's Universal-Lexikon

  • principium — I index maxim II index origin (source) Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • principium — [prin sip′ē əm] n. pl. principia [prin sip′ēə] [L, a beginning < princeps: see PRINCE] 1. a principle 2. [pl.] first principles; fundamentals …   English World dictionary

  • Principium — Omne principium grave, sagte der Narr, der wollte die Kuh beim Schwanz aufheben. – Hoefer, 783; Schaltjahr, III, 157. [Zusätze und Ergänzungen] 2. Omne Principium grave, dät hêt, seggt de Narr, alle Prinzen sind auch Grafen. – Schröder, 806 …   Deutsches Sprichwörter-Lexikon

  • Principium — Dieser Artikel erläutert das Prinzip als übergeordnete Gesetzmäßigkeit; Eine Beschreibung der gleichnamigen Rockband findet sich unter Prinzip (Band). Ein Prinzip (Mehrzahl: Prinzipien; von lat. principium = Anfang, Ursprung) ist ein Gesetz, das… …   Deutsch Wikipedia

  • principium — /prin sip ee euhm/, n., pl. principia / sip ee euh/. a principle. [1575 85; < L principium lit., that which is first, equiv. to princip (see PRINCE) + ium IUM] * * * …   Universalium

  • principium — prin•cip•i•um [[t]prɪnˈsɪp i əm[/t]] n. pl. cip•i•a [[t] ˈsɪp i ə[/t]] a basic principle • Etymology: 1575–85; < L prīncipium founding, beginning, principle …   From formal English to slang

  • Principium Apartments — (Кленовица,Хорватия) Категория отеля: 3 звездочный отель Адрес: Vinodolska ulica 3 …   Каталог отелей

  • Principium Contradictionis —   [lateinisch »Prinzip vom (verbotenen) Widerspruch«] das, , Logik: seit Aristoteles der logische Grundsatz, dass eine Eigenschaft einem Gegenstand nicht zugleich zugesprochen und abgesprochen werden kann, in formallogischer Betrachtungsweise,… …   Universal-Lexikon

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»