-
1 orientare
orientare (-énto) vt ориентировать, направлять, нацеливать orientarsi 1) ориентироваться 2) разбираться( в чем-л) 3) брать курс (на + A) -
2 orientare
orientare (-énto) vt ориентировать, направлять, нацеливать orientarsi 1) ориентироваться 2) разбираться ( в чём-л) 3) брать курс (на + A) -
3 orientare
1) направить, нацелить* * *гл.общ. направлять, нацеливать, ориентировать -
4 orientare
1. v.t.1) направлять, нацеливать, ориентироватьbisogna orientare i giovani nella scelta della professione — надо помогать молодёжи в выборе профессии
2. orientarsi v.i.(anche fig.) ориентироваться; (raccapezzarsi) разбираться -
5 orientare
Syn:Ant: -
6 orientare
ориентировать, направлять -
7 orientare
-
8 ориентировать
сов., несов.1) В orientare vt, orizzontare vt2) книжн. В, на В, в чем (направить на достижение какой-л. цели) orientare vt, indirizzare vt; istradareориентировать в делах производства — orientare sui problemi produttivi -
9 impostare
I (- osto) vt1) начинать, подготовлять; давать установкуimpostare una questione — поставить вопросimpostare un problema мат. — изложить условия задачиimpostare un conto фин. — открыть счётimpostare la voce муз. — ставить голосle relazioni ate su... — отношения, основанные на...2) стр. возводить3) мор. закладывать ( судно)•Syn:II(- osto) vt) сдавать на почту, отправлять ( корреспонденцию)impostare una lettera — опустить письмо в почтовый ящикSyn: -
10 orizzontare
-
11 polarizzare
-
12 направить
сов.1) (устремить к чему-л.) dirigere vt, avviare vt, instradare vt, far incamminare( su qc); orientare vtнаправить свой путь куда-л. — incamminarsi( verso qc)направить взгляд на кого-л. — indirizzare lo sguardo( verso qd)направить на правильный путь — instradare / incamminare sulla via del bene2) ( послать) indirizzare qdнаправить больного к врачу — indirizzare il malato dal medicoнаправить на командировку — inviare in missione3) ( наладить) aggiustare vt, regolare vtнаправить бритву — affilare vt il rasoioнаправить работу — dare un avvio regolare all'attività -
13 нацеливать
несов. - нацеливать, сов. - нацелитьнацелить коллектив на решение важной задачи — porre al collettivo l'obiettivo di risolvere l'importante questione -
14 присмотреться
присмотреться к обстановке — sapersi orientare nell'ambiente; essersi ambientato3) разг. ( стать привычным) diventareabituale / un'abitudine> -
15 disorientare
diś orientare (-ènto) vt дезориентировать diś orientarsi дезориентироваться; терять ориентировку <ориентацию, направление> -
16 orizzontare
orizz ontare (-ónto) vt non com v. orientare orizz ontarsi (с) ориентироваться( на местности, тж перен) -
17 orizzontarsi
См. также в других словарях:
orientare — ORIENTÁRE, orientări, s.f. Acţiunea de a (se) orienta şi rezultatul ei; p. ext. direcţie, sens. ♦ fig. Tendinţă, înclinare; convingere, concepţie. [pr.: ri en ] – v. orienta. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ORIENTÁRE s. 1. v.… … Dicționar Român
orientare — [der. di oriente ] (io oriènto, ecc.). ■ v. tr. 1. a. [disporre in un determinato verso, rispetto ai punti cardinali o ad altri punti di riferimento: o. la facciata di un edificio ] ▶◀ [➨ orizzontare v. tr.]. b. [in senso più generico, dare una… … Enciclopedia Italiana
orientare — o·rien·tà·re v.tr. (io oriènto) 1. AD volgere rispetto ai punti cardinali: orientare una costruzione con la facciata a mezzogiorno; orientare una carta geografica, fare in modo che il bordo superiore sia volto a nord | BU rivolgere a oriente 2.… … Dizionario italiano
orientare — {{hw}}{{orientare}}{{/hw}}A v. tr. (io oriento ) 1 (raro) Rivolgere a oriente. 2 Situare in una certa posizione o direzione, avendo riguardo ai punti cardinali: le finestre sono state orientate a sud. 3 (fig.) Avviare a determinate scelte:… … Enciclopedia di italiano
orientáre — s. f. (sil. ri en ), g. d. art. orientärii ; pl. orientäri … Romanian orthography
orientare — A v. tr. 1. (secondo i punti cardinali) disporre, dirigere, orizzontare CONTR. disorientare 2. (fig.) indirizzare, avviare, dirigere, guidare, instradare, ispirare B orientarsi v. rifl. 1. orizzontarsi, rit … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
reper — REPÉR, repere, s.n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziţia unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care uşurează orientarea. ♦ Semn trasat pe un obiect, pentru a permite recunoaşterea poziţiei pe care trebuie sa o ocupe acel … Dicționar Român
direcţie — DIRÉCŢIE, direcţii, s.f. I. 1. Orientare în spaţiu a unei fiinţe, a unui obiect, a unei acţiuni, a unui fenomen, a unei mişcări; sens în care se desfăşoară ceva. ♢ loc. adv. În toate direcţiile = peste tot, pretutindeni. 2. (mat.) Proprietate… … Dicționar Român
formalism — FORMALÍSM s.n. 1. Orientare în artă, estetică, muzică, literatură care rupe forma de conţinut, tinzând să supraaprecieze forma operei de artă în dauna conţinutului, să considere forma un scop în sine şi nu ca expresie a conţinutului. 2. Atitudine … Dicționar Român
confuzie — CONFÚZIE, confuzii, s.f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ♢ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepţie, orientare, raţionament, memorie etc., însoţite uneori … Dicționar Român
electrotropism — ELECTROTROPÍSM s.n. (biol.) Orientare a organismelor în anumite direcţii sub influenţa curentului electric; galvanotropism. – Din fr. électrotropisme. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 electrotropísm s. n. (sil. tro ) Trimis de siveco,… … Dicționar Român