Перевод: с латинского на все языки

со всех языков на латинский

dŏmestĭce

  • 1 domestice

    у себя дома, частным образом Eccl

    Латинско-русский словарь > domestice

  • 2 domestice

    domesticē, Adv. (domesticus), zu Hause, für sich, privatim, Eccl.

    lateinisch-deutsches > domestice

  • 3 domestice

    domesticē, Adv. (domesticus), zu Hause, für sich, privatim, Eccl.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > domestice

  • 4 domestice

    dŏmestĭce, adv., v. the foll. art. fin.

    Lewis & Short latin dictionary > domestice

  • 5 domestici

    dŏmestĭcus, a, um, adj. [domus], of or belonging to the house.
    I.
    Lit. (very rare):

    dico intra domesticos parietes,

    Cic. Deiot. 2, 5:

    vestis,

    a garment to wear in the house, id. Fin. 2, 24; Suet. Aug. 73 al.:

    domesticus otior,

    i. e. at home, Hor. S. 1, 6, 128.—Far more freq. and class.,
    II.
    Transf., of or belonging to one's family; domestic, familiar, household.
    A.
    In gen.
    1.
    Adj.: in luctu domestico. Cic. Vatin. 13; cf. Ov. M. 13, 578:

    maeror,

    Suet. Calig. 5: domesticis praeceptis ernditus. Cic. Rep. 1, 22 fin.; cf.: usus et consuetudo cum ali [p. 608] quo, id. Rosc. Am. 6; so,

    usus,

    Quint. 4 prooem. § 1; cf. Ov. P. 4, 3, 15:

    homo prope domesticus,

    Cic. Fam. 7, 14; cf.

    praedones (with hospites and amici),

    id. Rosc. Am. 6:

    mala,

    id. Sest. 45, 97; cf.

    clades (with avunculus absumptus),

    Liv. 9, 17, 17:

    exempla,

    id. 37, 25; Quint. 9, 3, 73:

    religio,

    Suet. Claud. 12:

    convivium,

    id. ib. 44:

    ecclesia,

    the church in the house, Vulg. 1 Cor. 16, 19. —
    2.
    Subst.: dŏmestĭci, ōrum, m., the members of a family, inmates of a household, Cic. Rab. Post. 2, 4; Liv. 1, 42; Suet. Aug. 89; 78; Vulg. 2 Reg. 16, 2 al.—Also, family domestics, household slaves, Suet. Oth. 10; and for the escort, retinue of a person, Cod. Th. 1, 12, 3; Cod. Just. 12, 7; cf.

    milites,

    i. e. body-guard, Vop. Numer. 13.—
    B.
    In partic.
    1.
    Opp. to what is foreign or public, domestic, native; private, internal:

    copiae rei frumentariae,

    Caes. B. G. 2, 10, 4:

    si superavissent vel domesticis opibus vel externis auxiliis,

    id. B. C. 2, 5 fin.; cf.:

    externa lubentius in tali re quam domestica recordor,

    Cic. Off. 2, 8:

    non esse transmarinis nec importatis artibus eruditus, sed genuinis domesticisque virtutibus,

    id. Rep. 2, 15 fin.; cf.

    mos (opp. adventicia doctrina),

    id. ib. 3, 3 Mos.:

    insolens domesticarum rerum fastidium,

    id. Fin. 1, 3 fin.:

    alienigenas domesticis anteferre,

    id. Font. 10 fin.:

    bellum,

    intestine, civil war, Caes. B. G. 5, 9, 4; cf.

    hostes,

    Cic. Vatin. 10, 25:

    insidiae (with intestinum scelus),

    id. Fam. 5, 2; cf.:

    et intestinum malum,

    id. Verr. 2, 1, 15:

    ac vernaculum crimen (opp. Romam de provincia apportatum),

    id. ib. 2, 3, 61:

    facta celebrare,

    i. e. of their own country, Hor. A. P. 287 et saep.:

    res domesticas ac familiares (opp. rem publicam),

    Cic. Tusc. 1, 1, 2; cf.:

    domestica et publica,

    id. Fam. 5, 13, 4; Liv. 1, 1 fin.:

    ut vestitum, sic sententiam habeas aliam domesticam, aliam forensem,

    Cic. Fin. 2, 24; cf. id. Or. 43 fin.:

    foris claros domestica destruebat infamia,

    Plin. Pan. 83, 4:

    in rebus privatis ac domesticis,

    Quint. 2, 21, 4 et saep.—
    2.
    (Like the Gr. oikeios) = proprius, proper, personal, one's own (opp. alienus):

    si ex ipsorum domestico incommodo nullus dolor insideret, etc., ex domestico judicio atque animi conscientia,

    Caes. B. C. 3, 60, 2; Cic. Div. in Caecil. 10, 31; id. Verr. 2, 3, 41, § 95; id. de Or. 2, 9, 38; id. Or. 38, 132; cf.:

    Furiae, i. e. in his own heart,

    id. Rosc. Am. 24, 67. — Adv.: dŏmestĭce, at home, privately (late Lat.):

    et secrete,

    Tert. Pall. 4:

    confectus libellus,

    Symm. Ep. 10, 36 fin.

    Lewis & Short latin dictionary > domestici

  • 6 domesticus

    dŏmestĭcus, a, um, adj. [domus], of or belonging to the house.
    I.
    Lit. (very rare):

    dico intra domesticos parietes,

    Cic. Deiot. 2, 5:

    vestis,

    a garment to wear in the house, id. Fin. 2, 24; Suet. Aug. 73 al.:

    domesticus otior,

    i. e. at home, Hor. S. 1, 6, 128.—Far more freq. and class.,
    II.
    Transf., of or belonging to one's family; domestic, familiar, household.
    A.
    In gen.
    1.
    Adj.: in luctu domestico. Cic. Vatin. 13; cf. Ov. M. 13, 578:

    maeror,

    Suet. Calig. 5: domesticis praeceptis ernditus. Cic. Rep. 1, 22 fin.; cf.: usus et consuetudo cum ali [p. 608] quo, id. Rosc. Am. 6; so,

    usus,

    Quint. 4 prooem. § 1; cf. Ov. P. 4, 3, 15:

    homo prope domesticus,

    Cic. Fam. 7, 14; cf.

    praedones (with hospites and amici),

    id. Rosc. Am. 6:

    mala,

    id. Sest. 45, 97; cf.

    clades (with avunculus absumptus),

    Liv. 9, 17, 17:

    exempla,

    id. 37, 25; Quint. 9, 3, 73:

    religio,

    Suet. Claud. 12:

    convivium,

    id. ib. 44:

    ecclesia,

    the church in the house, Vulg. 1 Cor. 16, 19. —
    2.
    Subst.: dŏmestĭci, ōrum, m., the members of a family, inmates of a household, Cic. Rab. Post. 2, 4; Liv. 1, 42; Suet. Aug. 89; 78; Vulg. 2 Reg. 16, 2 al.—Also, family domestics, household slaves, Suet. Oth. 10; and for the escort, retinue of a person, Cod. Th. 1, 12, 3; Cod. Just. 12, 7; cf.

    milites,

    i. e. body-guard, Vop. Numer. 13.—
    B.
    In partic.
    1.
    Opp. to what is foreign or public, domestic, native; private, internal:

    copiae rei frumentariae,

    Caes. B. G. 2, 10, 4:

    si superavissent vel domesticis opibus vel externis auxiliis,

    id. B. C. 2, 5 fin.; cf.:

    externa lubentius in tali re quam domestica recordor,

    Cic. Off. 2, 8:

    non esse transmarinis nec importatis artibus eruditus, sed genuinis domesticisque virtutibus,

    id. Rep. 2, 15 fin.; cf.

    mos (opp. adventicia doctrina),

    id. ib. 3, 3 Mos.:

    insolens domesticarum rerum fastidium,

    id. Fin. 1, 3 fin.:

    alienigenas domesticis anteferre,

    id. Font. 10 fin.:

    bellum,

    intestine, civil war, Caes. B. G. 5, 9, 4; cf.

    hostes,

    Cic. Vatin. 10, 25:

    insidiae (with intestinum scelus),

    id. Fam. 5, 2; cf.:

    et intestinum malum,

    id. Verr. 2, 1, 15:

    ac vernaculum crimen (opp. Romam de provincia apportatum),

    id. ib. 2, 3, 61:

    facta celebrare,

    i. e. of their own country, Hor. A. P. 287 et saep.:

    res domesticas ac familiares (opp. rem publicam),

    Cic. Tusc. 1, 1, 2; cf.:

    domestica et publica,

    id. Fam. 5, 13, 4; Liv. 1, 1 fin.:

    ut vestitum, sic sententiam habeas aliam domesticam, aliam forensem,

    Cic. Fin. 2, 24; cf. id. Or. 43 fin.:

    foris claros domestica destruebat infamia,

    Plin. Pan. 83, 4:

    in rebus privatis ac domesticis,

    Quint. 2, 21, 4 et saep.—
    2.
    (Like the Gr. oikeios) = proprius, proper, personal, one's own (opp. alienus):

    si ex ipsorum domestico incommodo nullus dolor insideret, etc., ex domestico judicio atque animi conscientia,

    Caes. B. C. 3, 60, 2; Cic. Div. in Caecil. 10, 31; id. Verr. 2, 3, 41, § 95; id. de Or. 2, 9, 38; id. Or. 38, 132; cf.:

    Furiae, i. e. in his own heart,

    id. Rosc. Am. 24, 67. — Adv.: dŏmestĭce, at home, privately (late Lat.):

    et secrete,

    Tert. Pall. 4:

    confectus libellus,

    Symm. Ep. 10, 36 fin.

    Lewis & Short latin dictionary > domesticus

См. также в других словарях:

  • zootehnie — ZOOTEHNÍE s.f. Ştiinţă care are drept obiect cunoaşterea, reproducerea, creşterea, alimentaţia, ameliorarea şi exploatarea animalelor domestice. – Din fr. zootechnie. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98  zootehníe s. f., art. zootehnía …   Dicționar Român

  • grajd — GRAJD, grajduri, s.n. Construcţie sau încăpere special amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – Din sl. graždĩ. Trimis de gall, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  GRAJD s. (înv. şi reg.) sălaş, staul, (reg., mai ales în Transilv.)… …   Dicționar Român

  • şeptel — ŞEPTÉL, şepteluri, s.n. Totalitatea animalelor domestice crescute într o gospodărie, într o comună, într o ţară (pentru a obţine un beneficiu economic). – Din fr. cheptel. Trimis de LauraGellner, 28.04.2004. Sursa: DEX 98  şeptél s. n., pl.… …   Dicționar Român

  • agrozootehnie — AGROZOOTEHNÍE s.f. Tehnica cultivării plantelor furajere şi a creşterii animalelor domestice; agrozootehnică (1). [pr.: zo o ] – Agro + zootehnie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AGROZOOTEHNÍE s. agrozootehnică. Trimis de… …   Dicționar Român

  • avicultură — AVICULTÚRĂ s.f. Ştiinţă care se ocupă cu creşterea raţională a păsărilor de curte în scop economic; profesiune bazată pe această ştiinţă. – Din fr. aviculture. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  avicultúră s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • bruceloză — BRUCELÓZĂ, bruceloze, s.f. Boală infecţioasă şi contagioasă (a vitelor şi a oamenilor), care se manifestă la om prin febră mare, transpiraţie, mărirea splinei etc. – Din fr. brucellose. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  brucelóză s.… …   Dicționar Român

  • cuibar — CUIBÁR, cuibare, s.n. 1. Loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte îşi depun ouăle. ♦ Instalaţie specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle. ♦ Ou care se lasă în cuibar (1) pentru ca păsările ouătoare să… …   Dicționar Român

  • fagopirism — FAGOPIRÍSM s.n. Boală a animalelor domestice, care se manifestă printr o mare sensibilitate la acţiunea luminii solare după ingerarea de hrişcă. [< fr. fagopyrisme]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  FAGOPIRÍSM s. n. boală a… …   Dicționar Român

  • hăitui — HĂITUÍ, hăituiesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A stârni, a goni vânatul spre vânători. 2. tranz. A goni, a mâna animalele domestice. ♦ fig. A urmări, a fugări pe cineva (ca pe un animal sălbatic), pentru a i face rău. 3. tranz. A cutreiera, a… …   Dicționar Român

  • necrobaciloză — necrobacilóză s. f. (sil. cro ), g. d. art. necrobacilózei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  NECROBACILÓZĂ s.f. (med.) Boală infecţioasă a animalelor domestice, care se manifestă prin focare necrotice şi purulente. [< …   Dicționar Român

  • nutreţ — NUTRÉŢ, nutreţuri, s.n. Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrană animalelor domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituită din aceste plante; furaj. ♦ p.gener. (pop.) Hrană pentru animale. – lat. nutricium. Trimis de… …   Dicționar Român

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
… Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»