-
121 lend ***
[lɛnd]vt lent pt, pp(gen) prestare, (fig: impart: importance, mystery, authority) conferirehe lent me £10 — mi ha prestato dieci sterline
to lend out — prestare, dare in prestito
to lend an ear to sb/sth — prestare ascolto a qn/qc
-
122 parley par·ley old
-
123 honour
I 1.honor ['ɒnə(r)] nome1) (privilege) onore m., privilegio m.it is an honour (for sb.) to do — è un onore (per qcn.) fare
to give o do sb. the honour of doing concedere a qcn. l'onore di fare; to be an honour to sb., sth. fare onore a qcn., qcs.; in honour of in onore di; to what do I owe this honour? — form. o iron. a cosa devo questo onore?
2) (high principles) onore m.to impugn sb.'s honour — form. mettere in dubbio l'onore di qcn.
a point o an affair of honour una questione d'onore; to give one's word of honour — dare la propria parola d'onore
3) (in titles)2.first, second class honours — BE = diversi livelli di valutazione della laurea
••IIhonor ['ɒnə(r)] verbo transitivo1) (show respect for) onorare, rispettareto feel, be honoured — sentirsi, essere onorato (by da)
to honour sb. by doing — form. fare onore a qcn. facendo
2) (fulfil) onorare [cheque, debt]; rispettare [commitment, contract, obligation]; mantenere [ promise]* * *['onə] 1. noun1) (respect for truth, honesty etc: a man of honour.) onore2) ((the keeping or increasing of) a person's, country's etc good reputation: We must fight for the honour of our country.) onore3) (fame; glory: He won honour on the field of battle.) onore4) (respect: This ceremony is being held in honour of those who died in the war.) onore5) (something which a person feels to be a reason for pride etc: It is a great honour to be asked to address this meeting.) onore6) (a title, degree etc given to a person as a mark of respect for his services, work, ability etc: He has received many honours for his research into cancer.) distinzione, lode7) ((with capital: with His, Your etc) a title of respect used when talking to or about judges, mayors etc: My client wishes to plead guilty, Your Honour.) Vostro Onore2. verb1) (to show great respect to (a person, thing etc): We should honour the Queen.) onorare, fare onore a2) (to do, say etc something which is a reason for pride, satisfaction etc to: Will you honour us with your presence at the meeting?) fare l'onore3) (to give (someone) a title, degree etc as a mark of respect for his ability etc: He was honoured for his work with the mentally handicapped.) conferire un'onorificenza4) (to fulfil (a promise etc): We'll honour our agreement.) onorare•- honorary- honourable
- honours
- in honour bound
- honour bound
- on one's honour
- word of honour* * *I 1.honor ['ɒnə(r)] nome1) (privilege) onore m., privilegio m.it is an honour (for sb.) to do — è un onore (per qcn.) fare
to give o do sb. the honour of doing concedere a qcn. l'onore di fare; to be an honour to sb., sth. fare onore a qcn., qcs.; in honour of in onore di; to what do I owe this honour? — form. o iron. a cosa devo questo onore?
2) (high principles) onore m.to impugn sb.'s honour — form. mettere in dubbio l'onore di qcn.
a point o an affair of honour una questione d'onore; to give one's word of honour — dare la propria parola d'onore
3) (in titles)2.first, second class honours — BE = diversi livelli di valutazione della laurea
••IIhonor ['ɒnə(r)] verbo transitivo1) (show respect for) onorare, rispettareto feel, be honoured — sentirsi, essere onorato (by da)
to honour sb. by doing — form. fare onore a qcn. facendo
-
124 давать
[davát'] v.t. impf. (даю, даёшь; pf. дать - дам, дашь, даст, дадим, дадите, дадут; pass. дал, дала, дало, дали)1.1) dare; offrire"Дай мне ключ от шкафа, я затерял свой" (А. Чехов) — "Dammi la chiave dell'armadio, che ho perso la mia" (A. Čechov)
давать приём (обед, ужин) — offrire un ricevimento (un pranzo, una cena)
2) lasciar (far) fare; permettere"Однако дайте мне зайти, хотя украдкой, к вам в комнату на несколько минут" (А. Грибоедов) — "Permettetemi di entrare nella vostra stanza, almeno di nascosto, per qualche minuto" (A. Griboedov)
я хотел разбудить её, мама не дала — volevo svegliarla, ma la mamma me lo impedì
"Завелись лишние деньжонки - дай слетаю в Москву" (Мельников-Печерский) — "Avendo racimolato un po' di soldi, ho pensato di fare un viaggio a Mosca" (Mel'nikov-Pečerskij)
дай-ка, думаю, позвоню ей! — mi è venuto in mente di darle un colpo di telefono
4)давай + inf. — mettersi a, cominciare
5) ( nei nessi lessicali):давать дорогу + dat. — far strada, dare la precedenza
давать образование кому-л. — mantenere qd. agli studi
ей 60 лет, но ей можно дать 40 — ha sessant'anni, ma ne dimostra quaranta
2.◆не давать спуску + dat. — far rigare diritto
и давай Бог ноги! —...e via!
даёшь...! — vogliamo tutto e subito!
-
125 дворянство
[dvorjánstvo] n.nobiltà (f.), i nobiliвозводить кого-л. во дворянство — conferire a qd. un titolo nobiliare
-
126 докторский
[dóktorskij] agg.:присвоить кому-л. докторскую степень — conferire a qd. il titolo di Dottore in Scienze ( in Russia)
-
127 орден
[órden] m.1) (pl. орден а) onorificenza (f.), decorazione (f.)наградить орденом — decorare, conferire un ordine
2) (pl. орден ы): -
128 присуждать
[prisuždát'] v.t. impf. (pf. присудить - присужу, присудишь)1) (к + dat.) condannare a2) (+ dat.) aggiudicare3) assegnare, conferire
См. также в других словарях:
conferire — CONFERÍRE, conferiri, s.f. Faptul de a conferi (1). – v. conferi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONFERÍRE s. acordare, atribuire, decernare. (conferire unei distincţii.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
conferire — [dal lat. conferre, propr. portare insieme ] (io conferisco, tu conferisci, ecc.). ■ v. tr. 1. [consegnare, spec. un premio e sim., in forma solenne o ufficiale, con la prep. a del secondo arg.: c. un onorificenza a un reduce ] ▶◀ assegnare,… … Enciclopedia Italiana
conferire — con·fe·rì·re v.tr. e intr. CO 1a. v.tr., dare, assegnare spec. qcs. di importante o con un atto formale: conferire un onorificenza, una carica Sinonimi: aggiudicare, assegnare, attribuire, concedere, distribuire. Contrari: togliere. 1b. v.tr.,… … Dizionario italiano
conferire — {{hw}}{{conferire}}{{/hw}}A v. tr. (io conferisco , tu conferisci ) 1 Portare dati beni nello stesso luogo: conferire una quota di grano all ammasso. 2 (est.) Aggiungere, infondere: il vestito nuovo gli conferisce un aria elegante. 3 Accordare,… … Enciclopedia di italiano
conferire — A v. tr. 1. portare, raccogliere, adunare, radunare, accumulare, ammassare 2. (est.) aggiungere, infondere, dare, donare CONTR. togliere 3. accordare, attribuire, concedere, dare, assegnare, largire, aggiudicare CONTR. negare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
dare — dà·re v.tr. e intr., s.m. (io do) FO I. v.tr. I 1a. porgere, consegnare: dammi quei fogli per favore!, dare un pacco al fattorino | distribuire: dare le carte Sinonimi: consegnare, porgere. Contrari: prendere, ricevere, ritirare. I 1b. far… … Dizionario italiano
conférent — ⇒CONFÉRENT, subst. masc. Vieilli. Dignitaire représentant un pays à une conférence internationale (cf. conférence B 2 a). Je donnai alors lecture des questions sur lesquelles je demandais aux conférents de se prononcer (JOFFRE, Mémoires, t. 2,… … Encyclopédie Universelle
aggiudicare — ag·giu·di·cà·re v.tr. (io aggiùdico) CO 1. assegnare a qcn. con un concorso, un asta, un sorteggio, una sentenza, ecc.: sarà il tribunale ad aggiudicare l immobile 2. estens., attribuire, conferire: aggiudicare un titolo a qcn. Sinonimi:… … Dizionario italiano
appretto — ap·prèt·to s.m. 1a. TS tess. sostanza usata nel trattamento dei tessuti per conferire loro resistenza, morbidezza e impermeabilità: appretto addensante, appretto ammorbidente, appretto impermeabilizzante Sinonimi: 1salda. 1b. TS conciar. sostanza … Dizionario italiano
attribuire — at·tri·bu·ì·re v.tr. FO 1a. assegnare, conferire: attribuire un premio, una ricompensa Sinonimi: accordare, aggiudicare, concedere, conferire, dare. Contrari: levare, revocare, togliere. 1b. riconoscere come proprio di qcn., di qcs.: attribuire… … Dizionario italiano
carica — 1cà·ri·ca s.f., loc. di comando FO 1. s.f., ufficio, incarico, dignità pubblica: assumere, occupare, rivestire, ricoprire una carica, la carica di sindaco, di ministro; carica onoraria; conferire una carica a qcn. Sinonimi: dignità, funzione,… … Dizionario italiano