Перевод: со всех языков на все языки

со всех языков на все языки

(figura

  • 1 figura

    figura

    Vocabulari Català-Castellà > figura

  • 2 figura

    figura.

    Diksionaryo de Ladino en España > figura

  • 3 figura

    fĭgūra, ae, f. [fingo] [st1]1 [-] configuration, structure, forme, aspect, apparence.    - formae figura, Lucr. 4, 69; Cic. Nat. 1, 90: l'ensemble des traits qui constituent la forme d'un corps.    - corporis nostri figura et forma, Cic. Fin. 5, 35: la structure et la forme de notre corps.    - esse humana specie et figura, Cic. Amer. 63: avoir l'apparence et la configuration humaines.    - specie et colore et figurā tauri, Caes. BG. 6, 28, 1: avec l'aspect, la robe, la configuration du taureau.    - harum est consimilis capris figura, Caes. BG. 6: ils (= les élans) ressemblent aux chèvres.    - navium figura, Caes. BG. 4, 25, 2: la structure des navires. [st1]2 [-] figure géométrique.    - figura triquetra, Plin. 3, 121; quadrangula, Plin. 13, 188: figure triangulaire, quadrangulaire.    - cf. Gell. 1, 20, 1; 1, 20, 4; 2, 21, 10. [st1]3 [-] chose façonnée, figure.    - fictiles figurae, Cic. Nat. 1, 71: figures d'argile.    - novis signatur cera figuris, Ov. M. 15, 169: la cire reçoit de nouvelles empreintes. [st1]4 [-] parcelles, simulacres [qui se détachent de chaque objet et qui en sont les images mêmes, d'après Epicure].    - Lucr. 4, 42, etc.; Quint. 10, 2, 15. [st1]5 [-] figures, fantômes.    - Lucr. 4, 34 ; Virg. En. 10, 64. [st1]6 [-] fig. forme, manière d'être.    - negotii figura, Cic. Inv. 1, 41: la tournure d'une affaire.    - orationis figura, Cic. de Or. 3, 212: genre (type) d'éloquence. --- cf. de Or. 2, 98; Or. 2.    - pereundi mille figurae, Ov. H. 10, 81: mille genres de mort.    - vocis figura, Ov. H. 3, 19: la conformation de la voix. [st1]7 [-] figures de style.    - Quint. 9, 1, 1; 9, 2, 27; 9, 3, 1; Plin. Ep. 1, 2, 2; Sen. Ep. 108, 35. [st1]8 [-] formes, précautions d'expression.    - Sen. Ben. 5, 6, 6. [st1]9 [-] allusions, railleries.    - item Hermogenem Tarsensem propter quasdam in historia figuras, Suet. Dom. 10: il traita de même Hermogène de Tarse à cause de quelques allusions dans son Histoire.    - causidicorum figuras tulit, Suet. Vesp. 13: il supporta les railleries des avocats. [st1]10 [-] forme grammaticale, forme d'un mot.    - Varr. L. 9, 53; 9, 55; 10, 25; Quint. 1, 4, 29.
    * * *
    fĭgūra, ae, f. [fingo] [st1]1 [-] configuration, structure, forme, aspect, apparence.    - formae figura, Lucr. 4, 69; Cic. Nat. 1, 90: l'ensemble des traits qui constituent la forme d'un corps.    - corporis nostri figura et forma, Cic. Fin. 5, 35: la structure et la forme de notre corps.    - esse humana specie et figura, Cic. Amer. 63: avoir l'apparence et la configuration humaines.    - specie et colore et figurā tauri, Caes. BG. 6, 28, 1: avec l'aspect, la robe, la configuration du taureau.    - harum est consimilis capris figura, Caes. BG. 6: ils (= les élans) ressemblent aux chèvres.    - navium figura, Caes. BG. 4, 25, 2: la structure des navires. [st1]2 [-] figure géométrique.    - figura triquetra, Plin. 3, 121; quadrangula, Plin. 13, 188: figure triangulaire, quadrangulaire.    - cf. Gell. 1, 20, 1; 1, 20, 4; 2, 21, 10. [st1]3 [-] chose façonnée, figure.    - fictiles figurae, Cic. Nat. 1, 71: figures d'argile.    - novis signatur cera figuris, Ov. M. 15, 169: la cire reçoit de nouvelles empreintes. [st1]4 [-] parcelles, simulacres [qui se détachent de chaque objet et qui en sont les images mêmes, d'après Epicure].    - Lucr. 4, 42, etc.; Quint. 10, 2, 15. [st1]5 [-] figures, fantômes.    - Lucr. 4, 34 ; Virg. En. 10, 64. [st1]6 [-] fig. forme, manière d'être.    - negotii figura, Cic. Inv. 1, 41: la tournure d'une affaire.    - orationis figura, Cic. de Or. 3, 212: genre (type) d'éloquence. --- cf. de Or. 2, 98; Or. 2.    - pereundi mille figurae, Ov. H. 10, 81: mille genres de mort.    - vocis figura, Ov. H. 3, 19: la conformation de la voix. [st1]7 [-] figures de style.    - Quint. 9, 1, 1; 9, 2, 27; 9, 3, 1; Plin. Ep. 1, 2, 2; Sen. Ep. 108, 35. [st1]8 [-] formes, précautions d'expression.    - Sen. Ben. 5, 6, 6. [st1]9 [-] allusions, railleries.    - item Hermogenem Tarsensem propter quasdam in historia figuras, Suet. Dom. 10: il traita de même Hermogène de Tarse à cause de quelques allusions dans son Histoire.    - causidicorum figuras tulit, Suet. Vesp. 13: il supporta les railleries des avocats. [st1]10 [-] forme grammaticale, forme d'un mot.    - Varr. L. 9, 53; 9, 55; 10, 25; Quint. 1, 4, 29.
    * * *
        Figura, figurae, pen. prod. Terent. Le traict et facon de quelque chose, La figure, La forme.
    \
        Noua figura oris. Terent. Nouvelle facon de visage.
    \
        Flebiles figurae. Claud. Lettres qui signifient pleurs.
    \
        Figuram adimere alicui. Ouid. Le desfigurer.
    \
        Fallaci figurae confidere. Ouid. Se fier en sa beaulté.
    \
        Veri figuram ducere. Claud. Resembler au vif et au naturel.
    \
        Sumere figuras varias. Ouid. Se muer en diverses figures.
    \
        Trahere figuram aliquam. Ouid. Prendre quelque figure, et devenir semblable à quelque chose.
    \
        Figura. Suet. Brocard, Lardon.

    Dictionarium latinogallicum > figura

  • 4 figura

    figura s.f. 1. (sagoma, forma) forme: figura tonda forme ronde; figura inconsueta figure insolite, figure inhabituelle. 2. ( corporatura) silhouette: figura snella silhouette svelte, silhouette élancée; figura tozza silhouette trapue; figura sottile taille mince. 3. ( illustrazione) figure, illustration, image: un libro pieno di figure un livre plein d'images, un livre plein d'illustrations; vedi figura a pagina 4 voir figure page 4. 4. ( immagine disegnata o scolpita) figure ( anche Art): la figura centrale del dipinto la figure centrale du tableau; una figura di marmo une figure en marbre; figura allegorica figure allégorique; figura al naturale figure grandeur nature; figure di sfondo figures de fond. 5. ( simbolo) symbole m.: la colomba è figura della pace la colombe est le symbole de la paix. 6. ( personaggio) figure, personnage m.: una figura politica di primo piano un personnage politique de premier plan; la figura principale del film le personnage principal du film; una figura di spicco une figure de proue; una figura mitica un personnage mythique; le grandi figure della storia les grandes figures de l'histoire. 7. ( apparenza) air m., effet m.: fare la figura dello sciocco avoir l'air idiot; mi hai fatto fare la figura dell'idiota tu m'as fait passer pour un idiot. 8. ( buona apparenza) effet m., figure: è una ragazza intelligente, ma non fa figura c'est une fille intelligente, mais elle ne fait pas beaucoup d'effet; questo abito fa una gran figura cette robe fait beaucoup d'effet; fammi fare una bella figura fais-moi honneur. 9. ( Geom) figure: figura piana figure plane; figura solida figure solide; figura geometrica figure géométrique. 10. ( nelle carte) figure. 11. ( negli scacchi) figure. 12. (nella danza, nel pattinaggio e sim.) figure. 13. ( Dir) (specie, tipo) type m., sorte: figura di reato forme de délit d'infraction.

    Dizionario Italiano-Francese > figura

  • 5 figura

    figura f 1) внешний вид; облик; форма essere di figura -- иметь хороший вид (о вещах) un vestito che fa figura -- платье <костюм> хорошо смотрится 2) фигура, телосложение 3) лицо; внешность; наружность una figura simpatica -- симпатичная наружность 4) фигура, человек figura importante -- важная персона figura sospetta -- подозрительный тип figura da guardarsene -- опасный субъект 5) arte, let.ra изображение, образ; действующее лицо, персонаж, герой scuola di figura -- натурный класс ritratto in figura -- портрет во весь рост in mezza figura -- по пояс 6) иллюстрация, рисунок( в книге) 7) образное выражение figura retorica -- риторическая фигура 8) фигура (геометрическая; в танце, в спорте, логике, физике) 9) символ 10) mus фигурация figura da cioccolataio а) не очень-то приятный тип, ~ с ним не рекомендую... б) замурзанный, занюханный (прост) fare una figura da cioccolataio -- иметь жалкий <бледный> вид; произвести плохое впечатление far figura -- произвести (хорошее) впечатление mi hai fatto fare una pessima figura -- мне было очень неудобно <неловко> из-за тебя, из-за тебя мне пришлось изрядно покраснеть fare certe figure -- произвести неважное впечатление fare (una) brutta figura, fare (una) figuraccia -- сыграть жалкую роль, иметь жалкий <бледный> вид; произвести плохое впечатление fare la figura di... -- производить впечатление чего-л; быть похожим на что-л fare buona figura -- отличиться, выделиться fare la prima figura -- играть первую роль parlare in figura -- говорить загадками per figura -- для вида; для украшения; для мебели (разг)

    Большой итальяно-русский словарь > figura

  • 6 figura

    figura f 1) внешний вид; облик; форма essere di figura иметь хороший вид ( о вещах) un vestito che fa figura платье <костюм> хорошо смотрится 2) фигура, телосложение 3) лицо; внешность; наружность una figura simpatica — симпатичная наружность 4) фигура, человек figura importante — важная персона figura sospetta подозрительный тип figura da guardarsene опасный субъект 5) arte, let.ra изображение, образ; действующее лицо, персонаж, герой scuola di figura натурный класс ritratto in figura портрет во весь рост in mezza figura — по пояс 6) иллюстрация, рисунок ( в книге) 7) образное выражение figura retorica — риторическая фигура 8) фигура (геометрическая; в танце, в спорте, логике, физике) 9) символ 10) mus фигурация
    ¤ figura da cioccolataio а) не очень-то приятный тип, ~ с ним не рекомендую … б) замурзанный, занюханный ( прост) fare una figura da cioccolataio — иметь жалкий <бледный> вид; произвести плохое впечатление far figura — произвести (хорошее) впечатление mi hai fatto fare una pessima figura — мне было очень неудобно <неловко> из-за тебя, из-за тебя мне пришлось изрядно покраснеть fare certe figure — произвести неважное впечатление fare (una) brutta figura, fare (una) figuraccia сыграть жалкую роль, иметь жалкий <бледный> вид; произвести плохое впечатление fare la figura di … производить впечатление чего-л; быть похожим на что-л fare buona figura отличиться, выделиться fare la prima figura играть первую роль parlare in figura говорить загадками per figura — для вида; для украшения; для мебели ( разг)

    Большой итальяно-русский словарь > figura

  • 7 figura

    fĭgūra, ae, f. [v. fingo], a form, shape, figure (syn.: forma, species; tropus).
    I.
    Lit.
    A.
    In gen.:

    corporis nostri partes totaque figura et forma et statura quam apta ad naturam sit, apparet,

    Cic. Fin. 5, 12, 35; cf.:

    hominum, vel etiam ceterarum animantium forma et figura,

    id. de Or. 3, 45, 179; and:

    quae figura, quae species humanā potest esse pulchrior?... Quod si omnium animantium formam vincit hominis figura, deus autem animans est: ea figura profecto est, quae pulcherrima sit omnium, etc.,

    id. N. D. 1, 18, 47 sq.;

    with this cf.: esse aliquem humana specie et figura, qui, etc.,

    id. Rosc. Am. 22, 63; Liv. 29, 17, 11:

    uri sunt specie et colore et figura tauri,

    Caes. B. G. 6, 28, 1:

    gemina tauri juvenisque,

    the Minotaur, Ov. M. 8, 169:

    Himera in muliebrem figuram habitumque formata,

    Cic. Verr. 2, 2, 35, § 87; cf.:

    figura et lineamenta hospitae,

    id. ib. 36, §

    89: conformatio quaedam et figura totius oris et corporis,

    id. de Or. 1, 25, 114:

    pulmonum vis et figura,

    id. Tusc. 1, 16, 37:

    formae figura,

    id. N. D. 1, 32, 90:

    formaï servare figuram,

    Lucr. 4, 69:

    navium figura (shortly before: navium species),

    Caes. B. G. 4, 25, 2:

    lapidis,

    Ov. M. 3, 399:

    dohorum,

    Plin. 2, 25, 22, § 90: lenticulae dimidiae, id. 27, 12, 98, § 124:

    quadriangula grani,

    id. 13, 22, 38, § 118:

    triquetra,

    id. 3, 16, 20, § 121:

    rotunditatis aut proceritatis,

    id. 13, 4, 9, § 49 et saep.—
    2.
    Concr., a sketch, figure, drawing (lat. Lat.): figurae quae schêmata vocant, Gell. 1, 20, 1; 2, 21, 10: kubos est figura ex omni latere quadrata, id. 1, 20, 4.—
    B.
    In partic.
    1.
    In the lang. of the Epicurean philosophy applied to the atoms or molecular parts of bodies:

    caelestem fulminis ignem Subtilem magis e parvis constare figuris,

    Lucr. 2, 385; 2, 682 sq.; 778; 3, 190 al.; cf.:

    illas figuras Epicuri, quas e summis corporibus dicit effluere,

    Quint. 10, 2, 15 Spald.—
    2.
    Poet., a form, shade, phantom of the dead:

    in somnis, cum saepe figuras Contuimur miras simulacraque luce carentum,

    Lucr. 4, 34:

    morte obita quales fama est volitare figuras,

    Verg. A. 10, 641:

    CVM VITA FVNCTVS IVNGAR TIS (i. e. tuis) VMBRA FIGVRIS,

    Inscr. Orell. 4847.—
    II.
    Trop., quality, kind, form, species, nature, manner.
    A.
    In gen.:

    de figura vocis satis dictum est,

    Auct. Her. 3, 15, 25:

    majus et minus et aeque magnum ex vi et ex numero et ex figura negotii consideratur,

    Cic. Inv. 1, 28, 41:

    figura orationis plenioris et tenuioris,

    id. de Or. 3, 55, 212; cf.:

    suam quandam expressit quasi formam figuramque dicendi,

    id. ib. 2, 23, 98:

    occurrunt animo pereundi mille figurae,

    kinds, Ov. H. 10, 81:

    edidit innumeras species, partimque figuras rettulit antiquas, etc.,

    id. M. 1, 436; cf.:

    capiendi figurae (for which, shortly after: species capiendi),

    Dig. 39, 6, 31:

    condicionis,

    ib. 35, 2, 30. —
    B.
    In partic.
    1.
    Gram. t. t., form of a word, inflection:

    alia nomina, quod quinque habent figuras, habere quinque casus,

    Varr. L. L. 9, § 52; cf.:

    non debuisse ex singulis vocibus ternas vocabulorum figuras fieri, ut albus, alba, album,

    id. ib. 9, §

    55: quaedam (verba) tertiae demum personae figura dicuntur, ut licet, piget,

    Quint. 1, 4, 29; 8, 2, 15 Spald.—
    2.
    Rhet. t. t., a figure of speech, schêma, Cic. de Or. 3, 53 sq.; id. Or. 39 sq.; Quint. 9, 1 sq. et saep.—
    b.
    Esp., one which contains hints or allusions, Suet. Vesp. 13; id. Dom. 10; cf. Quint. 9, 2, 82.

    Lewis & Short latin dictionary > figura

  • 8 figura

    figūra, ae, f. (fingo, s. Gell. 13, 30 [29], 2), die Bildung, I) eig.: A) als äußerer Umriß, die Bildung, Gestalt, Figur, formae figura, die Bildung der Gestalt, Lucr. 4, 67. Cic. de nat. deor. 1, 90: forma nostra ceteraque figura, das äußere Ansehen und die übrige Bildung (des Körpers). Cic. de off. 1, 126; dah. 1) im allg., a) leb. Wesen: fig. hominis, Cic.: cervi, Caes.: ursi, tauri, Plin. – fig. humana, Laber. fr. u. Cic.: muliebris, Cic.: virginea, Tibull.: venusta, Nep. – figuras sumere (Ggstz. rursus reponere sumptas), Ov.: in figuram muliebrem transferre, Cic., formari, Cic.: in plures transire figuras, Ov.: in canis figuram verti, Hyg.: dant adimuntque figuras, Ov. – b) lebl. Ggstde.: fig. mundi, caeli, Cic.: navium, Caes.: ancorae, Iustin.: statura totiusque corporis figura, Cl. Quadrig. fr.: fig. corporis habilis, Cic. – fig. lunata, Cels.: bicornis, Amm.: lapidis trahere figuram, Ov.: quae (plaga) duabus transversis lineis litterae X figuram accipit, Cels. – 2) prägn., die schöne Gestalt, Schönheit, fig. fallax, Ov. art. am. 2, 143: confisa figurae, Ov. met. 10, 69: in figura capta dei nymphe est, ibid. 14, 770. – B) als Geformtes, das Gebilde, das Bild, die Figur, a) übh.: fig. fictilis, Tonfigur, Tonbild, Cic. de nat. deor. 1, 71: ligneolae hominum figurae, Apul. de mund. 27: novis facile signatur cera figuris, Ov. met. 15, 169: cum catenatio mobilis aliquot figuras exprimeret, Petron. 34, 9: partim figuras (Tiergestalten) rettulit antiquas partim nova monstra creavit, Ov. met. 1, 436. – b) ( wie εἴδωλον) v. Schatten der Verstorbenen, die luftige Gestalt, die Erscheinung, Lucr. 4. 34. Verg. Aen. 10, 641. – c) v. den Atomen, das Bild, figurae Epicuri, Quint. 10, 2, 15: volubiles parvaeque figurae, Lucr. 3, 190: dico igitur rerum effigias tenuesque figuras mittier ab rebus, Lucr. 4, 42. – d) ( wie σχημα) als mathem. t. t., die geometr. Figur, fig. rotunditatis aut proceritatis, Plin. 13, 49: triquetra, Plin. 3, 121: quadrangula, Plin. 13, 188: circulus est figura plana unā lineā comprehensa, Censor. fr. 7, 1. – e) als philos. t. t. = ἰδέα, das Urbild, Sen. ep. 65, 7. – f) als gramm. t. t., die gramm. Form, Wortform, fig. verbi, Varro LL. 10, 25; Prisc. 15, 81: alia nomina, quod quinque habent figuras, habere quinque casus, Varro LL. 9, 53: non debuisse ex singulis vocibus ternas vocabulorum figuras fieri ut albus alba album, Varro LL. 9, 55. – g) als rhet. t. t., die Wendung, Figur, Redefigur (griech. τρόπος, σχημα s. Quint. 9, 1, 1 sq.), figurae orationis, Quint. 9, 2, 27. Plin. ep. 1, 2, 2: figurae verborum, Quint. 9, 3, 1: figurarum commenta, Amm. 29, 2, 8: figurae liberiores, Ouint. 10, 1, 31: sententiis isdem et earum formis tamquam figuris (converti orationem), Cic. de opt. gen. 14: figuras dicendi captare, Sen. ep. 108, 35: dicta praeclare per omnes figuras exponere, Suet. rhet. 1: figuras variare, Quint. 9, 1, 11. – Insbes., α) v. der Ironie, Sen. de ben. 5, 6, 6. – β) v. der verblümten Redeweise = Allegorie, Macr. somn. Scip. 1, 2, 18: od. = Anspielung, Sen. de ben. 2, 11, 3. Quint. 9, 2, 82. Suet. Vesp. 13; Dom. 10, 1. – II) (wie σχημα) übtr.: 1) die Gestalt, Form, Einkleidung, figurā condicionis accipere alqd, unter der Form (Einkl.) einer B., Marcian. dig. 35, 2, 30. § 7. – 2) die Gestaltung, der Charakter, das Gepräge, die Sachlage, Art und Weise, Beschaffenheit, a) übh.: eius loci, Lage, Amm. 15, 4, 1: negotii, Cic. de inv. 1, 41: novā figurā factam (pestem), Pacuv. tr. 271: debitum in sua figura remanens, Cod. Iust. 5, 11, 7. – b) als rhet. t. t., die Gestalt, das Gepräge, α) der Stimme = die Art der Ausbildung, vocis, Cornif. rhet. 3, 19: servat (vox) enim formaturam servatque figuram, Lucr. 4, 554. – β) der Rede, die Form der Darstellung u. des Ausdrucks, das Gepräge der Rede, die Redeform, Graeca fig., griech. Redeform (Redewendungen), Quint. 1, 1, 13: optima species et quasi figura dicendi, Cic. or. 2: quasi forma et figura dicendi, Cic. de or. 2, 98: hae tres figurae (orationis), Cic. de or. 3, 199; vgl. ibid. § 202. – 3) = species, die Art, pereundi mille figurae, Ov. her. 10, 81: capiendi figurae, Erwerbsarten, Gaius dig. 39, 6, 31 pr.

    lateinisch-deutsches > figura

  • 9 figura

    figūra, ae, f. (fingo, s. Gell. 13, 30 [29], 2), die Bildung, I) eig.: A) als äußerer Umriß, die Bildung, Gestalt, Figur, formae figura, die Bildung der Gestalt, Lucr. 4, 67. Cic. de nat. deor. 1, 90: forma nostra ceteraque figura, das äußere Ansehen und die übrige Bildung (des Körpers). Cic. de off. 1, 126; dah. 1) im allg., a) leb. Wesen: fig. hominis, Cic.: cervi, Caes.: ursi, tauri, Plin. – fig. humana, Laber. fr. u. Cic.: muliebris, Cic.: virginea, Tibull.: venusta, Nep. – figuras sumere (Ggstz. rursus reponere sumptas), Ov.: in figuram muliebrem transferre, Cic., formari, Cic.: in plures transire figuras, Ov.: in canis figuram verti, Hyg.: dant adimuntque figuras, Ov. – b) lebl. Ggstde.: fig. mundi, caeli, Cic.: navium, Caes.: ancorae, Iustin.: statura totiusque corporis figura, Cl. Quadrig. fr.: fig. corporis habilis, Cic. – fig. lunata, Cels.: bicornis, Amm.: lapidis trahere figuram, Ov.: quae (plaga) duabus transversis lineis litterae X figuram accipit, Cels. – 2) prägn., die schöne Gestalt, Schönheit, fig. fallax, Ov. art. am. 2, 143: confisa figurae, Ov. met. 10, 69: in figura capta dei nymphe est, ibid. 14, 770. – B) als Geformtes, das Gebilde, das Bild, die Figur, a) übh.: fig. fictilis, Tonfigur, Tonbild, Cic. de nat. deor. 1, 71: ligneolae hominum figurae, Apul. de mund. 27: novis facile signatur cera figuris, Ov. met. 15, 169: cum catenatio mobilis ali-
    ————
    quot figuras exprimeret, Petron. 34, 9: partim figuras (Tiergestalten) rettulit antiquas partim nova monstra creavit, Ov. met. 1, 436. – b) ( wie εἴδωλον) v. Schatten der Verstorbenen, die luftige Gestalt, die Erscheinung, Lucr. 4. 34. Verg. Aen. 10, 641. – c) v. den Atomen, das Bild, figurae Epicuri, Quint. 10, 2, 15: volubiles parvaeque figurae, Lucr. 3, 190: dico igitur rerum effigias tenuesque figuras mittier ab rebus, Lucr. 4, 42. – d) ( wie σχημα) als mathem. t. t., die geometr. Figur, fig. rotunditatis aut proceritatis, Plin. 13, 49: triquetra, Plin. 3, 121: quadrangula, Plin. 13, 188: circulus est figura plana unā lineā comprehensa, Censor. fr. 7, 1. – e) als philos. t. t. = ἰδέα, das Urbild, Sen. ep. 65, 7. – f) als gramm. t. t., die gramm. Form, Wortform, fig. verbi, Varro LL. 10, 25; Prisc. 15, 81: alia nomina, quod quinque habent figuras, habere quinque casus, Varro LL. 9, 53: non debuisse ex singulis vocibus ternas vocabulorum figuras fieri ut albus alba album, Varro LL. 9, 55. – g) als rhet. t. t., die Wendung, Figur, Redefigur (griech. τρόπος, σχημα s. Quint. 9, 1, 1 sq.), figurae orationis, Quint. 9, 2, 27. Plin. ep. 1, 2, 2: figurae verborum, Quint. 9, 3, 1: figurarum commenta, Amm. 29, 2, 8: figurae liberiores, Ouint. 10, 1, 31: sententiis isdem et earum formis tamquam figuris (converti orationem), Cic. de opt. gen. 14: figuras dicendi captare, Sen. ep. 108, 35: dicta praeclare per omnes figu-
    ————
    ras exponere, Suet. rhet. 1: figuras variare, Quint. 9, 1, 11. – Insbes., α) v. der Ironie, Sen. de ben. 5, 6, 6. – β) v. der verblümten Redeweise = Allegorie, Macr. somn. Scip. 1, 2, 18: od. = Anspielung, Sen. de ben. 2, 11, 3. Quint. 9, 2, 82. Suet. Vesp. 13; Dom. 10, 1. – II) (wie σχημα) übtr.: 1) die Gestalt, Form, Einkleidung, figurā condicionis accipere alqd, unter der Form (Einkl.) einer B., Marcian. dig. 35, 2, 30. § 7. – 2) die Gestaltung, der Charakter, das Gepräge, die Sachlage, Art und Weise, Beschaffenheit, a) übh.: eius loci, Lage, Amm. 15, 4, 1: negotii, Cic. de inv. 1, 41: novā figurā factam (pestem), Pacuv. tr. 271: debitum in sua figura remanens, Cod. Iust. 5, 11, 7. – b) als rhet. t. t., die Gestalt, das Gepräge, α) der Stimme = die Art der Ausbildung, vocis, Cornif. rhet. 3, 19: servat (vox) enim formaturam servatque figuram, Lucr. 4, 554. – β) der Rede, die Form der Darstellung u. des Ausdrucks, das Gepräge der Rede, die Redeform, Graeca fig., griech. Redeform (Redewendungen), Quint. 1, 1, 13: optima species et quasi figura dicendi, Cic. or. 2: quasi forma et figura dicendi, Cic. de or. 2, 98: hae tres figurae (orationis), Cic. de or. 3, 199; vgl. ibid. § 202. – 3) = species, die Art, pereundi mille figurae, Ov. her. 10, 81: capiendi figurae, Erwerbsarten, Gaius dig. 39, 6, 31 pr.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > figura

  • 10 figura

    [\figura`t, \figura`ja, \figura`k] 1. (tárgy, szobor) фигура; (kicsi) фигурка;

    a fekete \figurak (pl. sakkban) — чёрные (фигуры);

    2. (ábra, rajz) рисунок, фигура;
    3. (személy, alak) личность, biz. фигура, gúny. персонаж; (pl. vkinek a kezében) пешка;

    gyanús \figura — подозрительная личность/фигура;

    komikus/nevetséges\figura — комический персонаж; карикатурная фигура;

    4. (pl. táncban) фигура, na s., nrag.;

    a francia négyes első \figura`ja — первая фигура кадрили; rep. műrepülési \figura фигура высшего пилотажа;

    ír retorikai \figura — риторическая фигура;

    5. nép. (tréfa) шутка;
    6.

    (bosszankodás kifejezésére) hát ez micsoda \figura megint? — что это за шутка?

    Magyar-orosz szótár > figura

  • 11 figura

    figura
    figura [fi'gu:ra]
      sostantivo Feminin
     1 (corporatura) Figur Feminin
     2 (aspetto esteriore) Form Feminin, Gestalt Feminin; (apparenza) Aussehen neutro, Erscheinung Feminin
     3 (illustrazione) Abbildung Feminin, Bild neutro
     4 (loc): fare (una) bellabrutta figura einen gutenschlechten Eindruck machen; che figura! ironico so eine Blamage!

    Dizionario italiano-tedesco > figura

  • 12 Figura

    Figura f = рису́нок, графи́ческое изображе́ние; приме́р; wie Figura zeigt смотри́ рису́нок; перен. ка́к очеви́дно
    Figura etymologica (лат.) стил. f = = этимологическая фигу́ра

    Allgemeines Lexikon > Figura

  • 13 figura

    figura figura, ae f внешний вид

    Латинско-русский словарь > figura

  • 14 figura

    figura figura, ae f образ, фигура

    Латинско-русский словарь > figura

  • 15 figūra

        figūra ae, f    [FIG-], a form, shape, figure: nova oris, T.: corporis nostri: hominis: uri sunt specie et figurā tauri, Cs.: partim figuras Rettulit antiquas, animal forms, O.: muliebris: navium, Cs.: Morte obitā quales fama est volitare figuras, phantoms, V.— Beauty: fallax, O.: confisa figurae, O.—Fig., a quality, kind, form, style, nature, manner: optima dicendi: pereundi mille figurae<*> ways, O.—In rhet., a figure of speech, ornament of style: dicendi: tres figurae (orationis).
    * * *
    shape, form, figure, image; beauty; style; figure of speech

    Latin-English dictionary > figūra

  • 16 figura

    Diccionario Español-Inglés Matemáticas > figura

  • 17 figura

    figūra, ae f. [ fingo ]
    1) фигура, наружный вид, внешние очертания, образ (f. lapĭdis O; navis Cs; mundi C; humana, muliebris C)
    2) расположение (взаимоотношение) частей, уклад, строение (natura et f. corporis C)
    3) положение, поза ( aliquot figuras exprimere Pt)
    4) изображение (ligneola hominis f. Ap)
    5) тень, призрак, видение ( figurae mirae simulacraque Lcr)
    6) характер, свойство, род (negotii, ingenii C)
    7) грам. форма падежа (alia nomina quinque figuras habent Vr)
    8) мат. фигура (f. quadrangula PM)
    9) ритор. фигура, оборот (f. orationis Q)
    10) филос. прообраз, идея Sen
    11) способ, форма ( pereundi mille figurae O)

    Латинско-русский словарь > figura

  • 18 figura

    nf
    figure n

    Spanish-English Business Glossary > figura

  • 19 figura

    figura, ae, f., figure (idol), A. 7:43; figure (type); 1 C. 10:6; fashion, 1 C. 7:31.

    English-Latin new dictionary > figura

  • 20 figura

    figura, parença

    Vocabulario Castellano-Catalán > figura

См. также в других словарях:

  • figură — FIGÚRĂ, figuri, s.f. 1. Înfăţişare a feţei, a obrazului cuiva; chip, faţă, obraz. ♢ expr. A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur. (fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă sau o surpriză… …   Dicționar Român

  • figura — (Del lat. figūra). 1. f. Forma exterior de un cuerpo por la cual se diferencia de otro. 2. cara (ǁ parte anterior de la cabeza). 3. Estatua o pintura que representa el cuerpo de un hombre o animal. 4. En el dibujo, figura que representa el cuerpo …   Diccionario de la lengua española

  • figura — sustantivo femenino 1. Forma exterior o aspecto de un cuerpo: figura esbelta, buena figura. Sonia hace gimnasia todos los días para tener una figura estilizada. 2. Área: geometría Espacio limitado por líneas, o por superficies o caras: figuras… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • figura — s.f. [dal lat. figura, dal tema di fingĕre plasmare, modellare ]. 1. [aspetto del corpo umano nelle sue linee essenziali: una f. snella, tozza ] ▶◀ corporatura, fattezze, fisico, linea, personale, sembianze. 2. (estens.) a. [immagine che… …   Enciclopedia Italiana

  • Figura — Saltar a navegación, búsqueda La palabra figura puede referirse a: Figura geométrica Figura literaria Figura musical Figura (baile) Obtenido de Figura Categoría: Wikipedia:Desambiguación …   Wikipedia Español

  • figura — FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris undeva. 2. tranz. (Rar) A înfăţişa ceva (în artele plastice). 3. tranz. (Franţuzism înv.; construit cu dativul) A şi închipui, a şi… …   Dicționar Român

  • figura — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. figuraurze {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} kształt postaci ludzkiej; sylwetka, postawa : {{/stl 7}}{{stl 10}}Mieć dobrą figurę. Chłopięca figura. {{/stl 10}}{{stl 20}} {{/stl… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • Figura — ist der Name von Katarzyna Figura (* 1962), polnische Schauspielerin Kurt von Figura (* 1944), Professor für Biochemie am Göttinger Zentrum Biochemie und Molekulare Zellbiologie, von 2005 bis 2011 Präsident der Universität Göttingen Lars Figura… …   Deutsch Wikipedia

  • figūra — figūrà sf. (2) TrpŽ 1. išorinė daikto apybraiža, išvaizda. 2. žmogaus ar gyvūno atvaizdas tapyboje, skulptūroje. 3. žmogaus kūno sudėjimas, apybraižos: Graži to žmogaus figūrà DŽ. 4. geom. plokštumos dalis, apribota uždaros linijos: Geometrinė… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • figura — figúra ž DEFINICIJA 1. a. prikaz čovjeka, životinje itd. na slici ili izveden u skulpturi b. pisani ili tiskani simbol koji predstavlja sve osim slova, posebno brojka 2. stas, oblik tijela [ima lijepu figuru] 3. zadana kretnja u plesu,… …   Hrvatski jezični portal

  • figura — de delito figura penal …   Diccionario de Economía Alkona

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»