-
101 otturare
otturare v. ( ottùro) I. tr. 1. obturer, boucher: otturare un buco boucher un trou; otturare una falla colmater une brèche. 2. ( ostruire) obstruer, boucher: i rifiuti hanno otturato le fogne les déchets ont bouché les égouts. 3. ( Dent) plomber, obturer: farsi otturare un dente se faire plomber une dent; otturare una carie obturer une carie. II. prnl. otturarsi s'obturer, se boucher: si è otturato il sifone le siphon s'est bouché. -
102 sbarrare
sbarrare v.tr. ( sbàrro) 1. ( ostruire) barrer. 2. ( sprangare) barrer, fermer, condamner: sbarrare la porta barrer la porte. 3. ( barricare) barricader: le vie della città erano sbarrate les rues de la ville étaient barricadées. 4. ( con una diga) endiguer, construire un barrage. 5. ( estens) (impedire, bloccare) bloquer: un uomo armato gli sbarrò il passo un homme armé lui bloqua le passage. 6. ( segnare con sbarre) barrer: sbarrare un assegno barrer un chèque. 7. ( estens) ( spalancare) écarquiller: sbarrare gli occhi écarquiller les yeux. -
103 serrare
serrare v. ( sèrro) I. tr. 1. ( chiudere) fermer. 2. ( chiudere stringendo forte) serrer: serrare gli occhi serrer les yeux. 3. (sbarrare, ostruire) enserrer: una catena di colline serra la valle une chaîne de collines enserre la vallée. 4. ( fig) (intensificare, accelerare) accélérer: serrare il ritmo accélérer le rythme. 5. ( fig) (premere, incalzare) cerner, serrer: serrare il nemico cerner l'ennemi. 6. ( Mecc) ( stringere) serrer: serrare un dado serrer un écrou. 7. ( Mar) serrer: serrare le vele serrer les voiles. II. intr. (aus. avere) ( region) ( combaciare) fermer: questa porta non serra ( bene) cette porte ne ferme pas bien. III. prnl. serrarsi 1. ( chiudersi) s'enfermer. 2. ( stringersi) se serrer. -
104 strozzare
strozzare v. ( stròzzo) I. tr. 1. étrangler: lo hanno strozzato on l'a étranglé. 2. ( estens) ( soffocare) étouffer, suffoquer. 3. ( estens) ( ostruire) obstruer, bloquer. 4. ( fig) ( prestare a usura) plumer. 5. ( Mecc) étrangler. 6. ( Med) étrangler. II. prnl. strozzarsi 1. s'étouffer, s'étrangler: se mangi così in fretta ti strozzi si tu manges trop vite tu vas t'étouffer; mi sentivo strozzare j'étouffais. 2. ( estens) ( restringersi) s'étrangler, se rétrécir. -
105 zë
voce; prendere, pigliare; cogliere; soprendere; schiacciare; turare, tappare, ostruire -
106 clod
To clod, to become clogged, to obstruct vOstruire, intasare, insudiciare -
107 become clogged
To clod, to become clogged, to obstruct vOstruire, intasare, insudiciareDictionary of packaging machinery and equipment > become clogged
-
108 obstruct
To clod, to become clogged, to obstruct vOstruire, intasare, insudiciare -
109 забивать
2. ( засорять) intasare, ingorgare, ostruire -
110 загораживать
1. ( ограждать) (re)cingere, assiepare2. ( преграждать) sbarrare, ostruire -
111 засорять
1. ( закупоривать) ostruire, intasare, ingorgare2. ( загрязнять) imbrattare, inquinare -
112 bloccare
[blok'kare]1. vt1) (ostruire: strada) to block (up), (fermare: assegno, pallone, persona) to stop, (comandi, meccanismo) to jam, (merci) to stop, hold up, (negoziati) to block, hold up, (prezzi, affitti) to freezela neve ha bloccato molti paesi — the snow has cut off many villages, many villages are snow-bound
la polizia ha bloccato le vie d'accesso alla città — the police have blocked off the roads leading to the city
ha bloccato la macchina — he braked suddenly, he slammed on the brakes
sono rimasto bloccato in un ingorgo/nell'ascensore — I was stuck in a traffic jam/in the lift
2) Mil to blockade3) Inform to block2. vip (bloccarsi)ho frenato ma la macchina non si è bloccata — I braked, but the car didn't stop
-
113 impedire
vt [impe'dire]1)impedire a qn di fare qc — to prevent o stop sb (from) doing sth2) (ostruire) to obstruct3) (impacciare) to hamper, hinder -
114 intasare
1. v.t.(ostruire) засорять, забивать, закупоривать; (bloccare una strada) устроить затор (дорожную пробку)2. intasarsi v.i.засоряться, закупориваться, забиваться -
115 occludere
v.t. (ostruire)закупоривать; (intasare) засорять -
116 забивать
[zabivát'] v.t. impf. (pf. забить - забью, забьёшь)1.1) piantare, conficcare2) chiudere, turare, tappare; ostruire3) soffocare4) забиваться (colloq.) nascondersi2.◆забивать чем-л. голову (забивать себе голову чепухой) — riempire la testa di cose inutili
-
117 загораживать
[zagoráživat'] v.t. impf. (pf. загородить - загорожу, загородишь)1) recingere2) coprireзагораживать свет — fare ombra, togliere la luce
3) ostruire4) загораживаться ripararsi -
118 закладывать
[zakládyvat'] v.t. impf. (pf. заложить - заложу, заложишь)1.1) mettere, porre, collocare2) segnare3) ingombrare4) impers. ostruireкогда самолёт пошёл на посадку у меня заложило уши — durante l'atterraggio mi si tapparono le orecchie
"Грудь что-то заложило" (И. Тургенев) — "Sento come un peso al petto" (I. Turgenev)
5) + strum. tappare con6) porre le fondamenta, gettare le basi ( anche fig.)8) impegnare, ipotecare9) (colloq.) sbronzarsi10) (gerg.) tradire, denunciare2.◆ -
119 задръствам
-
120 препречвам
См. также в других словарях:
ostruire — [dal lat. obstruĕre, der. di struĕre costruire , col pref. ob ] (io ostruisco, tu ostruisci, ecc.). ■ v. tr. [occupare in tutto o in parte una via, un passaggio e sim., impedendo l accesso o il flusso: la frana ostruiva la strada ] ▶◀ bloccare,… … Enciclopedia Italiana
ostruire — o·stru·ì·re v.tr. CO chiudere impedendo del tutto o in parte l accesso, il flusso: la frana ostruiva la strada; anche nel linguaggio medico: ostruire le vie respiratorie Sinonimi: bloccare, occludere, otturare. Contrari: decongestionare,… … Dizionario italiano
ostruire — {{hw}}{{ostruire}}{{/hw}}A v. tr. (pres. io ostruisco , tu ostruisci ; part. pass. ostruito , raro ostrutto ) Chiudere un passaggio, un condotto e sim.; SIN. Occludere, otturare. B v. intr. pron. Chiudersi, otturarsi … Enciclopedia di italiano
ostruire — v. tr. chiudere, occludere, otturare, tappare, turare, intasare, ingorgare, ingombrare, impedire, ostacolare, sbarrare, serrare CONTR. aprire, schiudere, sgorgare, disintasare, sturare, liberare. SFUMATURE ► ingombrare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
chiudere — chiù·de·re v.tr. e intr. I. v.tr. FO I 1a. spostare gli elementi mobili di porte, finestre e sim. in modo da impedire la comunicazione tra l esterno e l interno: chiudere la finestra, la porta, il cancello | rendere non accessibile dall esterno… … Dizionario italiano
deostruire — v. tr. [der. di ostruire (o del lat. obstruĕre ostruire ), col pref. de ] (io deostruisco, tu deostruisci, ecc.), non com. (med.) [togliere un ostruzione, un intasamento] ▶◀ disintasare, (non com.) disostruire. ◀▶ intasare, (non com.) oppilare,… … Enciclopedia Italiana
ingombrare — v. tr. impacciare, impedire, ostacolare, bloccare, imbarazzare, ostruire, intasare, impicciare, congestionare □ (fig., di pensieri, ecc.) occupare, prendere, riempire CONTR. sgombrare, liberare, sbarazzare, disimpegnare, sbrattare, spurgare.… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
ingorgare — in·gor·gà·re v.tr. (io ingórgo) CO 1. intasare, ostruire una tubatura e sim.: ingorgare il lavandino Sinonimi: ostruire, otturare. Contrari: disintasare, disostruire, smaltire, sturare. 2. fig., bloccare con un ingorgo: il traffico ingorgava la… … Dizionario italiano
occludere — oc·clù·de·re v.tr. 1. CO chiudere, ostruire, otturare interrompendo un flusso, spec. nella terminologia medica: occludere un vaso arterioso Sinonimi: bloccare, intasare, interrompere, ostruire, otturare. Contrari: aprire, liberare, stasare,… … Dizionario italiano
occupare — oc·cu·pà·re v.tr. (io òccupo) FO 1. prendere possesso, impadronirsi di uno spazio installandosi in modo più o meno legittimo: durante gli scioperi gli operai hanno occupato le fabbriche, occupare un terreno abbandonato costruendovi baracche |… … Dizionario italiano
ostruzione — o·stru·zió·ne s.f. CO 1. l ostruire, l essere ostruito: ostruzione di un canale, di una galleria Sinonimi: impedimento, occlusione, sbarramento. 2. ciò che ostruisce, che impedisce un passaggio: togliere, rimuovere un ostruzione Sinonimi:… … Dizionario italiano