Перевод: со всех языков на все языки

со всех языков на все языки

luere

  • 1 luere

    1) претерпеть наказание за что: luere poenam (1, 8 D. 2, 1. 1. 29 D. 48, 10. 1. 6 § 4 D. 49, 16);

    capite luendum (sacrilegium), vel minore supplicio (1. 16 § 4 D. 48, 19).

    2) выкупить, заплатить (1. 9 § 2 D. 40, 7);

    se luere, заплатить выкупные деньги (1. 8 D. 49, 16);

    luitio, уплата, выкуп (1. 15 eod. 1. 1 § 4 D. 38, 16); особ. освобождение из-под залога, luere pignus, rem pignori datam, obligatam, fundum obligatum (1. 28 D. 10, 2. 1. 7 § 12 D. 10, 3. 1. 57. 86 pr. D. 30. 1. 78 § 6 D. 36, 1. 1. 33 § 2 D. 22. 1. 52 § 1 D. 19, 1);

    luitio pignoris (rubr. C. 8, 3l);

    annus luitionis (1. 3 pr. C, 8, 34).

    Латинско-русский словарь к источникам римского права > luere

  • 2 Luitur cum persōna, qui luere non potest cum crumēna

    Кто не может расплатиться кошельком, расплачивается собой.
    - Ну, а вы, милорды, что бы сделали с этим бедным юношей? - спросил Мориц Э., - заседавший в совете. - Лорд-хранитель завладел всеми его поместьями. У Рэвенсвуда нет и ломаного гроша за душой. - Кто не может расплатиться, пусть под плети сам ложится, - продекламировал старый лорд Тернтипет. Вот как поступали до революции: luitur cum persona, qui luere non potest cum crumena. Прекрасная судебная латынь. (Вальтер Скотт, Ламмермурская невеста.)

    Латинско-русский словарь крылатых слов и выражений > Luitur cum persōna, qui luere non potest cum crumēna

  • 3 luo

    [st1]1 [-] lŭo, ĕre [lavo]: laver, baigner (cf. abluo, alluo, diluo...). [st1]2 [-] lŭo, ĕre, lŭi, lŭĭtūrus: - [abcl][b]a - délier ( = solvo). - [abcl]b - payer, acquitter. - [abcl]c - subir un châtiment, racheter, expier.[/b]    - [gr]gr. λύω: délier; délivrer.    - luere poenam (poenas) alicui: être puni par quelqu'un.    - mei peccati luo poenas, Cic. Att. 3, 9: j'expie ma faute.    - stuprum voluntariā morte luere, Cic. Fin. 5, 22, 64: expier par une mort volontaire l'attentat (qu'elle a subi).
    * * *
    [st1]1 [-] lŭo, ĕre [lavo]: laver, baigner (cf. abluo, alluo, diluo...). [st1]2 [-] lŭo, ĕre, lŭi, lŭĭtūrus: - [abcl][b]a - délier ( = solvo). - [abcl]b - payer, acquitter. - [abcl]c - subir un châtiment, racheter, expier.[/b]    - [gr]gr. λύω: délier; délivrer.    - luere poenam (poenas) alicui: être puni par quelqu'un.    - mei peccati luo poenas, Cic. Att. 3, 9: j'expie ma faute.    - stuprum voluntariā morte luere, Cic. Fin. 5, 22, 64: expier par une mort volontaire l'attentat (qu'elle a subi).
    * * *
        Luo, luis, lui, luere. Payer.
    \
        Vt debito supplicio scelus lueret. Liu. Qu'il payast et comparust ce cas.
    \
        Quomodo ergo haec lues? Cic. Comment satisferas tu à cela?
    \
        Luere aes alienum. Curtius. Payer les debtes d'autruy.
    \
        Luitur libido alicuius sanguine innocentium. Cic. Le sang des innocents satisfait pour la faulte d'autruy.
    \
        Maculas furtorum et flagitiorum, sociorum innocentium sanguine luere. Cicero. Satisfaire à ses peines par le sang des innocents.
    \
        Luere peccata. Liu. Estre puni pour ses pechez.
    \
        Luere poenas. Cic. Estre puni.
    \
        Periculum publicum luere. Liu. Porter la peine pour le commun.
    \
        Scelus luere. Liu. Souffrir la peine deue à un meffaict.
    \
        Oblatum stuprum voluntaria morte luit Lucretia. Cic. Elle souffrit mort voluntaire pour un adultere duquel elle n'estoit consentante.
    \
        Supplicia crucibus luerunt. Iusti. Ils souffrirent mort en croix.
    \
        Luere capite. Liu. Obsides capite luerent, si pacto non staretur. Souffrissent mort, si l'accord ne se tenoit.
    \
        Luere. Vlpianus. Payer sa rencon.

    Dictionarium latinogallicum > luo

  • 4 Strafe

    Strafe, poena (die Strafe als versöhnende Buße für ein Vergehen). – poenae genus (als Gattung dieser Strafe). – noxa (die Strafe als schmerzende Buße, die man erleidet). – multa. multatio (die Strafe als Einbuße, als Verlust, bes. Geldstrafe; letzteres als Handlung, die Bestrafung). – damnum (die Strafe, Geldstrafe, als Einbuße, die Geldbuße). – supplicium (die harte Leibesstrafe, martervolle, gewaltsame Todesstrafe). – animadversio (die Ahndung, strafende Rüge). – castigatio (Züchtigung, um zu bessern). – die gelindeste St., mollissimum poenae genus: eine strenge St., poena gravis (schwere); poena magna (große). – Strafe an Hab und Gut, multatio bonorum: St. an Geld, s. Geldstrafe: St. am Leben, s. Todesstrafe: jmdm. eine St. zuerkennen, poenam statuere od. constituere in alqm: jmd. mit St. belegen, jmdm. eine St. auferlegen, St. über jmd. verhängen, an jmd. vollziehen (vollstrecken), punire alqm; poenā afficere alqm; poenā alqm multare; poenam exigere de alqo; poenam petere od. repetere ab alqo; poenas expetere ab alqo; supplicio afficere od. punire alqm; supplicium sumere de alqo (vgl. »bestrafen«): jmd. mit schwerer St. belegen, alqm magnā poenā afficere: eine St. sogleich an jmd. vollstrecken, poenam repraesentare. – St. leiden, bekommen, poenam pendĕre od. dependĕre od. expendĕre od. solvere od. persolvere od. dare od. subire od. luere; supplicium dare od. solvere od. pendĕre od. luere od. subire: St. von jmd. erleiden, bekommen, poenas alci dare od. pendĕre od. dependĕre; supplicium alci dare: die verdiente St. bekommen, poenam meritam od. poenas meritas accipere (die Strafe, die man verdient hat, erleiden); poenas merito luere. iure plecti (mit Recht bestraft werden): in St. fallen, verfallen, poenam od. multam committere; poenam sibi [2230] contrahere (sich eine Strafe zuziehen): in St. verfallen sein, poenā teneri. – St. auf etwas setzen, poenam (od. poenas) constituere od. proponere alci rei; poenā propositā vetare alqd (bei Strafe verbieten); sub poena sancire, ne etc. (bei Strafe unverbrüchlich bestimmen, daß nicht etc. = bei St. verbieten, daß etc.): es steht St. auf etwas, poena alci rei proposita est: die St. vollziehen, poenam exigere: die St. erlassen, poenam remittere; multam condonare: jmdm., alci ignoscere, qui puniri debuit: die St. für ein Vergehen erlassen, delicti gratiam facere: frei von St. bleiben, extra poenam esse.

    deutsch-lateinisches > Strafe

  • 5 poena

    poena, ae, f. [st2]1 [-] peine (légale); peine, châtiment. [st2]2 [-] compensation, amende. [st2]3 [-] peine, douleur, souffrance, tourment.    - [gr]gr. ποινή.    - poenas dare: donner des compensations, être puni.    - poenas pendere (dependere, luere, solvere): expier.
    * * *
    poena, ae, f. [st2]1 [-] peine (légale); peine, châtiment. [st2]2 [-] compensation, amende. [st2]3 [-] peine, douleur, souffrance, tourment.    - [gr]gr. ποινή.    - poenas dare: donner des compensations, être puni.    - poenas pendere (dependere, luere, solvere): expier.
    * * *
        Afficere poena. Cicero. Punir.
    \
        Capere poenas. Sallust. Prendre peine.
    \
        Capere poenas verborum. Ouidius. Punir aucun pour son mal parler.
    \
        Capere poenam in hostem. Curtius. Punir son ennemi, Se venger de son ennemi.
    \
        Committere poenam. Quintil. Faire chose, ou ne faire pas, pour raison de quoy on encourt une peine pecuniaire.
    \
        Consurgere in poenam. Plinius. S'eslever contre aucun pour le punir.
    \
        Dependere poenas. Cic. Satisfaire par quelque peine à une faulte qu'on a faicte, Payer une faulte par punition.
    \
        Dare poenas. Cic. Estre puni.
    \
        Crudeles poenas dare. Virgil. Estre cruellement puni.
    \
        Morte dare poenas alicui. Ouid. Estre tué par luy.
    \
        Effugere poenam. Cic. Eviter une punition.
    \
        Ire in poenas. Ouid. Punir.
    \
        Exoluere aliquem poena. Tacit. Delivrer.
    \
        Expendere poenas alicui. Cic. Estre puni de luy.
    \
        Expetere domestici sanguinis poenam. Cic. Venger, ou pourchasser la vengeance de la mort de son frere.
    \
        Poenam hanc maternae temeritatis tulit, vt, etc. Cic. Il endura ceste peine, etc.
    \
        Frangere poenas. Lucret. Addoulcir et mitiger la peine.
    \
        Cupiditatis ac saeuitiae poenas luere. Sueton. Estre puni de sa convoitise.
    \
        Mouere poenas immeritas. Claud. Punir sans cause et à tort.
    \
        Pendere poenas. Cic. Estre puni.
    \
        Persequi poenas alicuius. Cic. Le venger.
    \
        Persoluere poenas sceleris. Cicero. Payer les peines deues à ses meschancetez, Estre puni.
    \
        Hortatur vt contumeliarum in Imperatorem cum suo auxilio poenas petat. Sallust. Qu'il punisse ou venge les oultrages dicts contre l'Empereur.
    \
        Magnas poenas praecepit. Sil. Il s'est grandement vengé de ses ennemis avant qu'estre prins par eulx.
    \
        Reddere poenas. Sallust. Estre puni de pareille punition qu'on a puni les autres.
    \
        Non in eo cui facta est iniuria, sed in iis qui fecerunt, sceleris ac conscientiae poena remansit. Cic. La peine qu'ils ont de se sentir coulpables, leur est demeuree.
    \
        Repetere poenas parricidii ab aliquo. Cic. Luy faire comparoir et payer le meurtre qu'il a faict de son pere.
    \
        Veterum malorum poenas sancire aliquibus. Stat. Leur establir et ordonner les punitions de leurs vieulx pechez.
    \
        Soluere poenas. Ouid. Estre puni.
    \
        Subire poenam. Cic. Estre puni.
    \
        In poenas non satis vnus eris. Ouid. Tu ne fourniras pas à porter les peines et punitions.
    \
        Poena falsarum et corruptarum literarum, Romae grauis est. Cic. On punist griefvement à Rome ceulx qui, etc.
    \
        Sumere merentes poenas. Virgil. Punir.
    \
        Sceleratas poenas sumere. Virgilius. Punir aucun pour sa meschanceté.
    \
        Sustinere poenam. Cic. Endurer et porter la punition.

    Dictionarium latinogallicum > poena

  • 6 luō

        luō luī, —, ere    [1 LV-], to loose, free, pay off: aes alienum, Cu.—Fig., of punishment, to suffer, undergo: poenas parricidi: Supplicium, V.: Exsilium dirā poenam pro caede luebat, was undergoing banishment as a punishment, O.— To atone for, expiate: morte, V.: noxam pecuniā, L.: sanguine periuria, V.: Delicta maiorum, H.: pericula publica, i. e. avert by expiation, L.
    * * *
    I
    luere, lui, luitus V
    pay; atone for
    II
    luere, lui, lutus V
    pay; redeem/free; pay fine, compensate/atone

    Latin-English dictionary > luō

  • 7 culpa

    culpa (altlat. colpa), ae, f., das Verschulden, die Verschuldung, die Schuld, I) eig. u. meton.: 1) eig.: a) übh. (Ggstz. laus): c. belli, Liv.: c. delicti, Cic.: c. neglegentiae, Q. Cic. – correctio huius culpae, Cic.: liberatio culpae, Cic.: satisfactio culpae, Quint. – nulla conscientia de culpa, Sall. Cat. 35, 2. – affinis culpae, Cic.: sibi nullius conscius culpae, Plin. ep.; vgl. istius nescius culpae, Verg.: expers culpae, Suet.: a culpa vacuus, Sall.: culpae reus, Cic. – c. aliena, Cic.: magna, maxima, Cic.: minor, Cic.: turpis, Cic. – Abl. culpā, durch (eigenes) V., zB. nihil mihi mali casus attulit; omnia culpā contracta sunt, Cic.: nusquam culpā male rem gessit, Nep.: culpā amittere alqd, Liv.: ebenso meā culpā, tuā culpā, suā culpā u. dgl., zB. non meā culpā saepe ad vos oratum mitto, es ist nicht meine Sch., daß ich usw., Sall.: magis adeo id facilitate, quam aliā ullā culpā meā contigit, Cic.: nemo, nisi suā culpā, diu dolet, Quint.: summā meā culpā, Cic. – culpā alcis, zB. accusatorum culpā, Val. Max.: nullā ducis culpā, Tac.: bes. oft accĭdit alqd culpā alcis, operā et culpā alcis, culpā senectutis, Cic.: ea molestissime ferre homines debent, quae ipsorum culpā contracta sunt, Cic. – abesse a culpa, sowohl v. Pers., zB. innocens est quispiam, verum tamen, quamquam abest a culpa, suspicione tamen non caret, Cic.; als v. Lebl., ferre fortunam praesertim quae absit a culpa, Cic. – abest culpa ab alqo od. ab alqa re, zB. a filio, Quint.: quicquid accĭderit, a quo mea culpa absit, animo forti feram, Cic. – non abhorrere a tali culpa (v. Pers.), Cic.: absolvere alqm culpā niveis lapillis (Ggstz. damnare nigris), Ov. – accusare populi culpam, non accusatoris, Cic. – admittere in se culpam, Ter.: enixe amovere ab se culpam, Liv.: arguere alqm culpae (Ggstz. liberare culpae), Liv.: ea culpa, quam arguo, Liv.: assignare culpae alcis imprudentiaeque, quod (daß) etc., Cic.: assignare culpae fortunam (zur persönl. Sch. anrechnen) Auct. b. Afr.: uni culpam attribuere, Cic.: augere culpam, culpam alcis rei, Cic., culpam suam, Plin. ep.: avertere omnem culpam in fraudem Carthaginiensium, Liv. – carere culpā, Plaut., Cic. u.a.: coarguere suam culpam, Cic.: commereri culpam, Plaut.: commerere culpam, Ter., culpam in se, Plaut.: committere culpam, Cic.: communicare culpam suam cum altero, Cic. – conferre culpam suam in senectutem, Cic., culpam omnem in Domitium, Cic., in me omnem illorum temporum culpam, Cic., huius circumsessionis tuae causam et culpam in alios, Cic.: ut in eo ipso, in quo reprehendatur, culpam in adversarium conferat, Cic. – in quo non modo culpa nulla, sed ne suspicio quidem potuit consistere (Platz greifen), Cic.: cum in homine nulla culpa inveniretur, Cic. – culpā contaminare personam (seinen Charakter), Cornif. rhet.: contrahere culpam (v. Pers.), Cic.: fortunam in culpam convertere, jmdm. sein Schicksal als Schuld beimessen, Cic.: corrigere virtute culpam suam, Liv. – dare alci summam laudem vitio et culpae, Cic.: dare veniam culpae, Ov.: demovere culpam ab aliis, Cic.: derivare culpam suam in alqm, Cic. – non potes effugere huius culpae poenam, Cic. – est culpa mea, tua etc., est culpa alcis, zB. sed haec mea culpa est, Cic.: tua summa culpa est, si etc., du bist am meisten schuld, Cic.: tua tamen non nulla culpa est, Cic.: nostra nulla culpa est, Cic.: de reliquo iam nostra culpa erit, si etc., Cic.: multorum est enim et varia culpa, Cic.: hominum esse istam culpam, non deorum, Cic. – est culpa in alqo od. in alqa re, zB. ego culpam non in nauarchis, sed in te fuisse demonstro, Cic.: illa modo in ducibus culpa, quod ut odio essent civibus fecerant, alia omnis penes milites noxia erat, Liv.: in hominum vitiis ais esse culpam, Cic.: dav. verschieden scit culpam in facto, non scelus esse meo, Ov. trist. 4, 1, 24. – est culpa penes alqm, zB. ego etiam illorum esse hanc culpam credidi, quae te est penes, Ter.: ne penes ipsos culpa esset cladis forte Gallico bello acceptae, Liv.: si vicarii dati, penes eos culpa est, qui etc., Traian. in Plin. ep. – esse in culpa, v. Pers.u. Lebl., zB. nos in culpa sumus, Cic.: simili sunt in culpa, qui etc., Cic.: medicus magna est in culpa, si etc., Cic.: malo Tironis verecundiam in culpa esse, quam illiberalitatem Curii, Cic.: Ggstz. extra culpam esse, zB. dico aut omnes extra culpam fuisse, aut, si uni culpa attribuenda sit, in eo maximam fuisse, qui summum imperium obtineret, aut, si omnes in culpa fuerint, oportuisse etc., Cic.: extra culpam belli esse, Liv. – excludere culpam, unmöglich machen, zB. eam dedisses hominibus rationem, quae vitia culpamque excluderet, Cic. – fateri culpam suam, Quint. – haeret omnis culpa sola in alqo, Ter.: haeret in alqo culpa crimenque, Cic. – ignoscere culpae minori, Petron.: incĭdere in hoc culpae genus non fraude, Cic.: inclinare omnem culpam in collegam, Liv.: invenire alqm in culpa, Ter. – liberare alqm culpā, Cic.: liberare alqm culpae (Ggstz. arguere alqm culpae), Liv.: luere culpam maiorum (von den Nachkommen), Curt.: sanguine liberûm suorum culpam defectionis luere, Liv.-merere culpam in alqa re, Ter., od. alqā re, zB. prave quid imperando, Mela: videndum est an minui culpa possit, Quint. – piare miserorum morte culpam hanc, Verg.: plectere culpam, Cic.: ponere se extra omnem culpam causamque, Cic.: non omnes, qui Oppianicum condemnarunt, in culpa sunt ac suspicione ponendi, als Schuld habend u. verdächtig anzusehen, Cic.: praestare culpam, für die Sch. Bürgschaft leisten, Cic.: purgare (rechtfertigen) culpam, Liv. – redimere praeteritam culpam, ausgleichen, gut machen, Planc. in Cic. ep. (vgl. redimere nullam congiario culpam, nullam alimentis crudelitatem, Plin. pan.): regerere communem culpam in alqm, Plin. ep.: remittere culpam, Val. Flacc.: a se removere culpam, Liv.: remotum esse a culpa (v. Pers.), Cic.: reprehendere alcis culpam, Cic.: residet culpa alcis rei in alqo, Cic. – subest nulla culpa, Cic. fr.: suscipere culpam, culpam alcis rei, aliquid culpae recusando, Cic.: in se suscipere istius culpam crimenque, Cic.: sustinere culpam alcis rei, die Sch. von etw. tragen, v. Pers., Cic.; u. v. Lebl., zB. horum malorum omnium culpam fortuna sustinet, Cic.; u. (v. Pers.) m. folg. quod (daß usw.), ut iam ne istius quidem rei culpam sustineam, quod minus diu fuerim in provincia, quam fortasse fuerit utile, Cic. – teneri aliquā culpā erroris humani, Cic.: transferre culpam (omnem culpam) in alios od. in se, Cic.: transferre suam culpam ad negotia, Sall.: tribuere alqd culpae alcis, Cornif. rhet., Caes. u.a. – vacare culpā, omni culpā (v. Pers.), Cic.: vacare culpā in alqa re (v. Pers.), Cic.: versari in simili culpa (v. Pers.), Cic.: vertere culpam alcis rei in gloriam alqā re, Plin. ep.: vitare culpam, Hor. – im Plur., ut hoc iam ante confirmem, in hoc uno genere omnes inesse culpas istius maximas avaritiae, maiestatis, dementiae, libidinis, crudelitatis, Cic. Verr., 5, 42: seraque fata, quae manent culpas etiam sub Orco, Hor. carm. 3, 22, 29: u. so Plur. noch Hor. carm. 4, 4, 36; 4, 15, 11. Vitr. 3, 1, 4. Apul. de dogm. Plat. 2, 27. Arnob. 1, 27 u.a. Auson. lud. sept. sap. praef. 14 u.a. – b) insbes.: α) die Schuld der Unkeuschheit, der Fall, culpa inter viros ac feminas vulgata, Tac.: celare culpam falsa sub imagine, Ov. – β) die Schuld der Nachlässigkeit, die Nachlässigkeit, die man verschuldet, si neque maiorem feci ratione malā rem, nec sum facturus vitio culpāve (durch Verschwendung oder N.) minorem, Hor. sat. 2, 6, 6 sq.: u. so Gaius dig. 17, 2, 72. Ulp. dig. 42, 5, 8. § 3. – 2) meton., die Schuld = der schuldige Gegenstand, continuo culpam (die Ursache der Seuche, das kranke Schaf) ferro compesce, Verg. georg. 3, 468. – II) übtr., das Gebrechen einer Sache (Ggstz. laus, Vollkommenheit), operum et laudes et culpae, Vitr. 3, 1, 4.

    lateinisch-deutsches > culpa

  • 8 luo [1]

    1. luo, luī, luitūrus, ere (griech. λύω, löse, λύτρον, Lösegeld); I) büßen, abbüßen, stuprum morte, Cic.: noxam pecuniā, Liv.: sponsionem, Liv.: delicta maiorum, Hor.: ne sanguine liberûm suorum culpa defectionis lueretur, Liv.: ut morae culpa capitelueretur, Suet.: nunc culpam maiorum posteri luere, Curt.: debito supplicio scelus, Curt.: qui (obsides) capite luerent, si pacto non staretur, Liv. – II) büßen, durch Buße od. Strafe abwenden, pericula publica, Liv. 10, 28, 13: responsa, ungültig machen, Val. Flacc. 2, 570. – III) bezahlen, a) eine Schuld, aes alienum, Curt. 10, 2 (10), 25: debitum, Cod. Theod. 2, 4, 3. – dah. etw. durch Bezahlen der darauf haftenden Schuld einlösen, praedium a creditore, ICt.: fundum a testatore obligatum, ICt.: pignus, ICt. – b) als Strafe bezahlen, in singulas (arbores) aeris XX V, Plin. – dah. luere poenas od. poenam u. dgl., eine Strafe bezahlen = leiden, büßen für etw., poenas peccati, Cic.: poenas temere illati belli genti innoxiae, Iustin.: poenam pro caede, Ov.: supplicia crucibus, am Kreuze büßen, den Kreuzestod erleiden, Iustin.: augurium malis, das Unglück erleiden, das das Aug. vorherverkündete, Plin.: supplicium, Cod. Theod. – / Partiz. Fut. luitūrus, Tert. adv. Marc. 5, 16. Claud. VI. cons. Hon. 141. Cod. Theod. 8, 5, 4.

    lateinisch-deutsches > luo [1]

  • 9 Buße

    Buße, satisfactio (Genugtuung für zugefügten Schaden, für Totschlag etc.). – multa od. mulcta (Strafe an Vermögen, die jmdm. auferlegt wird). – poena (übh. Strafe, die jmd. gibt). – piaculum (in Religionssachen). – paenitentia (Reue, innere B.). – supplicium paenitentiae (Strafe der Reue). – morum (vitae) mutatio od. emendatio (Besserung des Lebenswandels). – Besserung ist die beste B., optimus est portus paenitenti mutatio consilii: jmdm. eine B. auflegen, multam imponere in alqm (z. B. multam quingenûm milium aeris in singulas civitates). – B. tun, paenitentiam agere (absol. od. wegen etw., alcis rei); ist es = sich bessern, s. d. – büßen, etwas, für etwas, plecti alqā re; alqd luere, expiare; poenas alcis rei dare, pendere, dependĕre, expendĕre, solvere: sehr schwer, maximas alcis rei poenas pendĕre: mit dem Tode, mit dem Leben b., luere morte, capite. – ich muß dafür (für meinen Fehltritt) b., peccati mei luo poenas: ich muß für meine Torheit b., ego pretium ob stultitiam fero: (für) einen Irrtum schwer b., errorem magnis detrimentis expiare: ich habe schwer für meinen Irrtum b. müssen, data est merces erroris mei magna: er soll mir dafür b., haud sic auferet: inultum numquam id auferet. bußfertig, paenitens (bereuend). – paeniturus (bereuen wollend). – confitens. confessus (seiner Schuld geständig). – Bußpre diger, paenitentiae praeco (Eccl.).

    deutsch-lateinisches > Buße

  • 10 entgelten

    entgelten; z.B. entgelten müssen, luere (büßen) – poenas alcis rei dare od. luere od. persolvere (Strafe geben, abbüßen für etwas). – plecti alqā re (gestraft werden wegen etw., z.B. neglegentiā in amicis deligendis). – jmd. etwas e. lassen, poenas alcis rei ab alqo expetere: das will ich dich schon e. lassen, hoc non impunitum feceris; haud od. non impune feres; hoc tibi non sie abibit: jmd. etwas nicht e. lassen, impunitum alci alqd omittere.

    deutsch-lateinisches > entgelten

  • 11 peccatum

    peccatum, i, n. [st2]1 [-] faute, crime. [st2]2 [-] faute, erreur (d'un écrivain...). [st2]3 [-] Prud. péché.    - luere peccata, Virg.: expier ses erreurs.
    * * *
    peccatum, i, n. [st2]1 [-] faute, crime. [st2]2 [-] faute, erreur (d'un écrivain...). [st2]3 [-] Prud. péché.    - luere peccata, Virg.: expier ses erreurs.
    * * *
        Peccatum, peccati, penult. prod. Cic. Peché, Faulte, Forfaict, Forfaicture.
    \
        Diluere peccata. Ouid. Se purger d'une faulte.
    \
        Si est nostrum peccatum. Cic. Si c'est nostre faulte.
    \
        In eo est peccatum ipsius. Cic. C'est sa faulte de cela.
    \
        Prostituere peccata sua famae. Ouid. Publier et divulguer.

    Dictionarium latinogallicum > peccatum

  • 12 culpa

    culpa (altlat. colpa), ae, f., das Verschulden, die Verschuldung, die Schuld, I) eig. u. meton.: 1) eig.: a) übh. (Ggstz. laus): c. belli, Liv.: c. delicti, Cic.: c. neglegentiae, Q. Cic. – correctio huius culpae, Cic.: liberatio culpae, Cic.: satisfactio culpae, Quint. – nulla conscientia de culpa, Sall. Cat. 35, 2. – affinis culpae, Cic.: sibi nullius conscius culpae, Plin. ep.; vgl. istius nescius culpae, Verg.: expers culpae, Suet.: a culpa vacuus, Sall.: culpae reus, Cic. – c. aliena, Cic.: magna, maxima, Cic.: minor, Cic.: turpis, Cic. – Abl. culpā, durch (eigenes) V., zB. nihil mihi mali casus attulit; omnia culpā contracta sunt, Cic.: nusquam culpā male rem gessit, Nep.: culpā amittere alqd, Liv.: ebenso meā culpā, tuā culpā, suā culpā u. dgl., zB. non meā culpā saepe ad vos oratum mitto, es ist nicht meine Sch., daß ich usw., Sall.: magis adeo id facilitate, quam aliā ullā culpā meā contigit, Cic.: nemo, nisi suā culpā, diu dolet, Quint.: summā meā culpā, Cic. – culpā alcis, zB. accusatorum culpā, Val. Max.: nullā ducis culpā, Tac.: bes. oft accĭdit alqd culpā alcis, operā et culpā alcis, culpā senectutis, Cic.: ea molestissime ferre homines debent, quae ipsorum culpā contracta sunt, Cic. – abesse a culpa, sowohl v. Pers., zB. innocens est quispiam, verum tamen, quamquam abest a culpa, suspicione tamen non caret, Cic.; als v. Lebl., ferre fortunam praesertim
    ————
    quae absit a culpa, Cic. – abest culpa ab alqo od. ab alqa re, zB. a filio, Quint.: quicquid accĭderit, a quo mea culpa absit, animo forti feram, Cic. – non abhorrere a tali culpa (v. Pers.), Cic.: absolvere alqm culpā niveis lapillis (Ggstz. damnare nigris), Ov. – accusare populi culpam, non accusatoris, Cic. – admittere in se culpam, Ter.: enixe amovere ab se culpam, Liv.: arguere alqm culpae (Ggstz. liberare culpae), Liv.: ea culpa, quam arguo, Liv.: assignare culpae alcis imprudentiaeque, quod (daß) etc., Cic.: assignare culpae fortunam (zur persönl. Sch. anrechnen) Auct. b. Afr.: uni culpam attribuere, Cic.: augere culpam, culpam alcis rei, Cic., culpam suam, Plin. ep.: avertere omnem culpam in fraudem Carthaginiensium, Liv. – carere culpā, Plaut., Cic. u.a.: coarguere suam culpam, Cic.: commereri culpam, Plaut.: commerere culpam, Ter., culpam in se, Plaut.: committere culpam, Cic.: communicare culpam suam cum altero, Cic. – conferre culpam suam in senectutem, Cic., culpam omnem in Domitium, Cic., in me omnem illorum temporum culpam, Cic., huius circumsessionis tuae causam et culpam in alios, Cic.: ut in eo ipso, in quo reprehendatur, culpam in adversarium conferat, Cic. – in quo non modo culpa nulla, sed ne suspicio quidem potuit consistere (Platz greifen), Cic.: cum in homine nulla culpa inveniretur, Cic. – culpā contaminare personam (seinen Charakter), Cornif. rhet.: contrahere
    ————
    culpam (v. Pers.), Cic.: fortunam in culpam convertere, jmdm. sein Schicksal als Schuld beimessen, Cic.: corrigere virtute culpam suam, Liv. – dare alci summam laudem vitio et culpae, Cic.: dare veniam culpae, Ov.: demovere culpam ab aliis, Cic.: derivare culpam suam in alqm, Cic. – non potes effugere huius culpae poenam, Cic. – est culpa mea, tua etc., est culpa alcis, zB. sed haec mea culpa est, Cic.: tua summa culpa est, si etc., du bist am meisten schuld, Cic.: tua tamen non nulla culpa est, Cic.: nostra nulla culpa est, Cic.: de reliquo iam nostra culpa erit, si etc., Cic.: multorum est enim et varia culpa, Cic.: hominum esse istam culpam, non deorum, Cic. – est culpa in alqo od. in alqa re, zB. ego culpam non in nauarchis, sed in te fuisse demonstro, Cic.: illa modo in ducibus culpa, quod ut odio essent civibus fecerant, alia omnis penes milites noxia erat, Liv.: in hominum vitiis ais esse culpam, Cic.: dav. verschieden scit culpam in facto, non scelus esse meo, Ov. trist. 4, 1, 24. – est culpa penes alqm, zB. ego etiam illorum esse hanc culpam credidi, quae te est penes, Ter.: ne penes ipsos culpa esset cladis forte Gallico bello acceptae, Liv.: si vicarii dati, penes eos culpa est, qui etc., Traian. in Plin. ep. – esse in culpa, v. Pers.u. Lebl., zB. nos in culpa sumus, Cic.: simili sunt in culpa, qui etc., Cic.: medicus magna est in culpa, si etc., Cic.: malo Tironis verecundiam in culpa esse, quam illibe-
    ————
    ralitatem Curii, Cic.: Ggstz. extra culpam esse, zB. dico aut omnes extra culpam fuisse, aut, si uni culpa attribuenda sit, in eo maximam fuisse, qui summum imperium obtineret, aut, si omnes in culpa fuerint, oportuisse etc., Cic.: extra culpam belli esse, Liv. – excludere culpam, unmöglich machen, zB. eam dedisses hominibus rationem, quae vitia culpamque excluderet, Cic. – fateri culpam suam, Quint. – haeret omnis culpa sola in alqo, Ter.: haeret in alqo culpa crimenque, Cic. – ignoscere culpae minori, Petron.: incĭdere in hoc culpae genus non fraude, Cic.: inclinare omnem culpam in collegam, Liv.: invenire alqm in culpa, Ter. – liberare alqm culpā, Cic.: liberare alqm culpae (Ggstz. arguere alqm culpae), Liv.: luere culpam maiorum (von den Nachkommen), Curt.: sanguine liberûm suorum culpam defectionis luere, Liv.- merere culpam in alqa re, Ter., od. alqā re, zB. prave quid imperando, Mela: videndum est an minui culpa possit, Quint. – piare miserorum morte culpam hanc, Verg.: plectere culpam, Cic.: ponere se extra omnem culpam causamque, Cic.: non omnes, qui Oppianicum condemnarunt, in culpa sunt ac suspicione ponendi, als Schuld habend u. verdächtig anzusehen, Cic.: praestare culpam, für die Sch. Bürgschaft leisten, Cic.: purgare (rechtfertigen) culpam, Liv. – redimere praeteritam culpam, ausgleichen, gut machen, Planc. in Cic. ep. (vgl. redimere nullam congiario culpam,
    ————
    nullam alimentis crudelitatem, Plin. pan.): regerere communem culpam in alqm, Plin. ep.: remittere culpam, Val. Flacc.: a se removere culpam, Liv.: remotum esse a culpa (v. Pers.), Cic.: reprehendere alcis culpam, Cic.: residet culpa alcis rei in alqo, Cic. – subest nulla culpa, Cic. fr.: suscipere culpam, culpam alcis rei, aliquid culpae recusando, Cic.: in se suscipere istius culpam crimenque, Cic.: sustinere culpam alcis rei, die Sch. von etw. tragen, v. Pers., Cic.; u. v. Lebl., zB. horum malorum omnium culpam fortuna sustinet, Cic.; u. (v. Pers.) m. folg. quod (daß usw.), ut iam ne istius quidem rei culpam sustineam, quod minus diu fuerim in provincia, quam fortasse fuerit utile, Cic. – teneri aliquā culpā erroris humani, Cic.: transferre culpam (omnem culpam) in alios od. in se, Cic.: transferre suam culpam ad negotia, Sall.: tribuere alqd culpae alcis, Cornif. rhet., Caes. u.a. – vacare culpā, omni culpā (v. Pers.), Cic.: vacare culpā in alqa re (v. Pers.), Cic.: versari in simili culpa (v. Pers.), Cic.: vertere culpam alcis rei in gloriam alqā re, Plin. ep.: vitare culpam, Hor. – im Plur., ut hoc iam ante confirmem, in hoc uno genere omnes inesse culpas istius maximas avaritiae, maiestatis, dementiae, libidinis, crudelitatis, Cic. Verr., 5, 42: seraque fata, quae manent culpas etiam sub Orco, Hor. carm. 3, 22, 29: u. so Plur. noch Hor. carm. 4, 4, 36; 4, 15, 11. Vitr. 3, 1, 4. Apul. de dogm. Plat. 2, 27. Arnob.
    ————
    1, 27 u.a. Auson. lud. sept. sap. praef. 14 u.a. – b) insbes.: α) die Schuld der Unkeuschheit, der Fall, culpa inter viros ac feminas vulgata, Tac.: celare culpam falsa sub imagine, Ov. – β) die Schuld der Nachlässigkeit, die Nachlässigkeit, die man verschuldet, si neque maiorem feci ratione malā rem, nec sum facturus vitio culpāve (durch Verschwendung oder N.) minorem, Hor. sat. 2, 6, 6 sq.: u. so Gaius dig. 17, 2, 72. Ulp. dig. 42, 5, 8. § 3. – 2) meton., die Schuld = der schuldige Gegenstand, continuo culpam (die Ursache der Seuche, das kranke Schaf) ferro compesce, Verg. georg. 3, 468. – II) übtr., das Gebrechen einer Sache (Ggstz. laus, Vollkommenheit), operum et laudes et culpae, Vitr. 3, 1, 4.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > culpa

  • 13 luo

    1. luo, luī, luitūrus, ere (griech. λύω, löse, λύτρον, Lösegeld); I) büßen, abbüßen, stuprum morte, Cic.: noxam pecuniā, Liv.: sponsionem, Liv.: delicta maiorum, Hor.: ne sanguine liberûm suorum culpa defectionis lueretur, Liv.: ut morae culpa capitelueretur, Suet.: nunc culpam maiorum posteri luere, Curt.: debito supplicio scelus, Curt.: qui (obsides) capite luerent, si pacto non staretur, Liv. – II) büßen, durch Buße od. Strafe abwenden, pericula publica, Liv. 10, 28, 13: responsa, ungültig machen, Val. Flacc. 2, 570. – III) bezahlen, a) eine Schuld, aes alienum, Curt. 10, 2 (10), 25: debitum, Cod. Theod. 2, 4, 3. – dah. etw. durch Bezahlen der darauf haftenden Schuld einlösen, praedium a creditore, ICt.: fundum a testatore obligatum, ICt.: pignus, ICt. – b) als Strafe bezahlen, in singulas (arbores) aeris XX V, Plin. – dah. luere poenas od. poenam u. dgl., eine Strafe bezahlen = leiden, büßen für etw., poenas peccati, Cic.: poenas temere illati belli genti innoxiae, Iustin.: poenam pro caede, Ov.: supplicia crucibus, am Kreuze büßen, den Kreuzestod erleiden, Iustin.: augurium malis, das Unglück erleiden, das das Aug. vorherverkündete, Plin.: supplicium, Cod. Theod. – Partiz. Fut. luitūrus, Tert. adv. Marc. 5, 16. Claud. VI. cons. Hon. 141. Cod. Theod. 8, 5, 4.
    ————————
    2. luo, ere (griech. λούω), I) eig., waschen, bespülen, Graecia luitur Ionio profundo, Sil. 11, 22. – II) übtr., reinigen, innocentes, Val. Flacc. 3, 407. Sonst in den Kompositis ab-luo, di-luo.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > luo

  • 14 luo

    1.
    lŭo, lui, 3, v. a. [root lu-, to wash; Gr. louô, loutron; cf. luma, luthron, polluo, diluo, and lavo], to wash, lave. — Lit.:

    Graecia luitur Ionio,

    Sil. 11, 22: amnis moenia luit, Prud. steph. 3, 190.—
    II.
    Trop., to cleanse, purge:

    insontes errore luit,

    Val. Fl. 3, 407.
    2.
    lŭo, lui (no sup., but fut. part. act. luiturus, Tert. adv. Marc. 5, 16; Claud. VI. Cons. Hon. 140; Prud. Psych. 535; v. Neue, Formenl. 2, p. 585), 3, v. a. [root lu, to loose, let go; Gr. luô; cf. lutêr, lutron; Lat. solvo, reluo; Germ. los; Engl. loose; prob. not connected with luo, 1.], to loose, let go, set free. —Hence,
    A.
    To release from debt:

    fundum a testatore obligatum,

    Dig. 36, 1, 78, § 6.—
    B.
    To pay a debt or penalty:

    aes alienum,

    Curt. 10, 2, 25:

    debitum, Cod. Th. 2, 4, 3: cautum est ut lueret in singulas (arbores caesas) aeris XXV.,

    Plin. 17, 1, 1, § 7.—
    C.
    Luere poenas or poenam, to suffer as a punishment, undergo:

    itaque mei peccati luo poenas,

    Cic. Att. 3, 9, 1:

    ad luendas rei publicae poenas,

    id. Sull. 27, 76:

    qui Tuscā pulsus ab urbe Exsilium dirā poenam pro caede luebat,

    was undergoing banishment as a punishment, Ov. M. 3, 624:

    augurium malis,

    to suffer the misfortune which the augury predicted, Plin. 7, 8, 6, § 46:

    supplicia crucibus,

    Just. 2, 5, 6.—
    D.
    To atone for, expiate (class.):

    stuprum voluntariā morte luere,

    Cic. Fin. 5, 22, 64:

    noxam pecuniā,

    Liv. 38, 37:

    qui (obsides) capite luerent, si pacto non staretur,

    id. 9, 5:

    sanguine perjuria,

    Verg. G. 1, 502:

    commissa,

    id. ib. 4, 454.—
    E.
    To satisfy, appease:

    libidinem alicujus sanguine innocentium,

    Cic. Verr. 2, 1, 30, § 77.—
    F.
    To avert by expiation or punishment:

    pericula publica,

    Liv. 10, 28, 13:

    responsa,

    to render void, of no effect, Val. Fl. 2, 569.

    Lewis & Short latin dictionary > luo

  • 15 poena

    poena, ae, f. [Gr. poinê, apoina, quitmoney, fine; Lat. pūnio, poenitet], indemnification, compensation, satisfaction, expiation, punishment, penalty (cf. mulcta).
    I.
    Lit.: SI INIVRIAM FAXIT ALTERI VIGINTI QVINQVE AERIS POENAE SVNTO, Fragm. XII. Tab.: mi calido das sanguine poenas, Enn. ap. Macr. S. 6, 1 (Ann. v. 101 Vahl.); imitated by Virgil: tu tamen interea calido mihi sanguine poenas Persolves amborum, Verg. A. 9, 422 Serv.:

    poenas justas et debitas solvere,

    Cic. Mil. 31, 85:

    poenas pendere,

    Plaut. Bacch. 3, 3, 21; cf. id. As. 2, 4, 77:

    maximas poenas pendo temeritatis meae,

    Cic. Att. 11, 8, 1; cf.:

    rei publicae poenas aut morte aut exsilio dependere,

    id. Sest. 67, 140:

    poenas pro civibus suis capere,

    Sall. J. 68, 3:

    id pro immolatis in foro Tarquiniensium Romanis poenae redditum,

    Liv. 7, 19, 3:

    ut vobis victi Poeni poenas sufferant,

    Plaut. Cist. 1, 3, 54:

    poenas sufferre,

    id. Am. 3, 4, 19: ob mortem alicujus poenas luere, Poët. ap. Cic. N. D. 3, 38, 90:

    poenas pro aliquā re luere,

    Sen. Med. 925; Lact. 2, 7, 21; 4, 11, 11; 7, 11, 2: poenam dignam suo scelere suscipere, Cic. lmp. Pomp. 3, 7:

    poenas a seditioso cive persequi,

    id. Fam. 1, 9:

    poenas doloris sui ab aliquo petere,

    id. Att. 1, 16, 7:

    repetere poenas ab aliquo,

    id. Rosc. Am. 24, 67:

    afficere aliquem poenā,

    id. Off. 2, 5, 18:

    multā et poenā multare aliquem,

    id. Balb. 18, 42:

    poena falsarum litterarum,

    id. Fl. 17, 39:

    reticentiae poena,

    id. Off. 3, 16, 65:

    poenas acquas irroget peccatis,

    Hor. S. 1, 3, 118:

    mediocrium delictorum poenae,

    Paul. Sent. 5, 17, 3: poena nummaria, a fine, Mos. et Rom. Leg. Coll. 14, 2, 2; so,

    pecuniaria,

    Gai. Inst. 4, 111.—
    B.
    Poena, the goddess of punishment or vengeance; in plur.: Poenae, the goddesses of vengeance, sometimes identified by the poets with the Furiae:

    o Poena, o Furia sociorum!

    Cic. Pis. 37, 91; cf.:

    saeva sororum Poena parens,

    Val. Fl. 1, 796; so in sing., Stat. Th. 8, 25; in plur., Cic. Clu. 61, 171; Luc. 6, 695; Varr. ap. Non. 390, 9; Val. Fl. 7, 147.—
    II.
    Transf., hardship, torment, suffering, pain, etc. (postAug.):

    frugalitatem exigit philosophia, non poenam,

    Sen. Ep. 5, 4; Plin. 23, 2, 28, § 59:

    captivitatis,

    Just. 11, 14, 11.—In plur.:

    in tantis vitae poenis,

    Plin. 2, 7, 5, § 27:

    balaenae pariendi poenis invalidae,

    id. 9, 6, 5, § 13:

    longa poenarum patientia,

    Just. 3, 5, 2:

    ebrius qui nullum forte cecidit, dat poenas,

    is in anguish, Juv. 3, 279.

    Lewis & Short latin dictionary > poena

  • 16 luo

    , lui, ( luiturus), luere 3
      платить, оплачивать
      ♦ poenam luere понести наказание

    Dictionary Latin-Russian new > luo

  • 17 commissum

    ī n. [ committo ]
    1) вверенная тайна (commissa enuntiare C, tacere H, celare Nep)
    2) проступок, вина, провинность
    aliquā poenā commissa luĕre V — загладить (искупить) прегрешение какой-л. карой
    3) обращение в казну, конфискация
    tollere aliquid commisso Dig — конфисковать что-л.
    4) начинание, предприятие (audacter c. L)

    Латинско-русский словарь > commissum

  • 18 spiritus

    spīritus, ūs m. [ spiro ]
    1) веяние, дуновение (vehementior s. ventus est, s. leviter fluens — aēr Sen); испарение (s. pestĭlens Capit); благоухание (s. suavis unguenti Lcr; s. florum AG); ветер ( frigĭdus PM)
    usque ad extremum spiritum C — до последнего вздоха, до самой смерти
    s. angustior C — короткое дыхание, одышка
    extremum spiritum edere (effundere) C — испустить дух, умереть
    uno spirito C — не переводя дыхания, одним духом
    4) вздох (latere imo pelitus s. H)
    6) (тж. caeli s. C) воздух
    spiritum ducere C (movere, trahere CC или recipere Pt) — вдыхать, дышать
    7) жизненная сила, жизнь ( spiritum patriae reddere C)
    aliquid spiritu luere St — заплатить жизнью за что-л.
    8) душа, дух
    dum memor ipse mei, dum s. hos regit artūs V — пока я в полном сознании, пока душа управляет этим (моим) телом
    9) личность, лицо (carissimus alicui s. VP)
    10) настроение, образ мыслей ( hostilis L)
    12) воодушевление, вдохновение (poeticus, sublīmis Q)
    13) мужество, энергия ( magnos spiritūs alicui facere или imprimere L)
    14) высокомерие, заносчивость, гордыня ( spiritus patricii L)
    magnos spiritus sibi sumere Cs — возгордиться, зазнаться
    15) недовольство, озлобление ( alicujus spiritūs mitigare T)
    16) грам. придыхание (asper, lenis Aus)

    Латинско-русский словарь > spiritus

  • 19 supplicium

    ī n. [ supplico ]
    1) коленопреклонение (молящего(ся) или казнимого) L
    2) покорная просьба, ходатайство ( legatos cum suppliciis mittere Sl)
    3) pl. мольба, молитва (supplicia muliebria Sl)
    4) жертва, жертвоприношение ( precibus suppliciisque deos placare L)
    5) казнь, кара (s. exsilii или deportationis CTh)
    supplicio aliquem afficere Cs, Su, ad s. aliquem dare Nep (tradere L, dedere Cs) или s. sumere ex, ab и de aliquo Ter, C, Tкарать или казнить кого-л.
    s. (per)solvere C, T (luere T, Just) — нести наказание
    s. dare alicui Pl, Ter, Nep — подвергаться наказанию со стороны кого-л.
    6) пытка, мучение ( cruciatu supplicioque perire C)
    supplicio afficere aliquem QC — причинить кому-л. увечье

    Латинско-русский словарь > supplicium

  • 20 Кто не может расплатиться кошельком, расплачивается собой

    Luitur cum persona, qui luere non potest cum crumena

    Латинско-русский словарь крылатых слов и выражений > Кто не может расплатиться кошельком, расплачивается собой

См. также в других словарях:

  • Luere — Luere, linker Nebenfluß des Pangani auf der Ostküste Afrikas …   Pierer's Universal-Lexikon

  • lueré — affluerai confluerai diluerai dépolluerai dévaluerai fluerai polluerai refluerai réévaluerai saluerai sous évaluerai surévaluerai évaluerai évoluerai …   Dictionnaire des rimes

  • Eugénie Brazier — (surnommée la mère Brazier) (1895 1977) est une célèbre grande chef cuisinier française patronne de bouchons Lyonnais. Première promotion de chef à obtenir 3 étoiles au guide Michelin en 1933 (deux fois trois étoiles pour ses deux restaurants de… …   Wikipédia en Français

  • Eugenie Brazier — Eugénie Brazier Eugénie Brazier (surnommée la mère Brazier) (1895 1977) est une célèbre grande chef cuisinier française patronne de bouchons Lyonnais. Première promotion de chef à obtenir 3 étoiles au guide Michelin en 1933 (deux fois trois… …   Wikipédia en Français

  • Gaston Brazier — Eugénie Brazier Eugénie Brazier (surnommée la mère Brazier) (1895 1977) est une célèbre grande chef cuisinier française patronne de bouchons Lyonnais. Première promotion de chef à obtenir 3 étoiles au guide Michelin en 1933 (deux fois trois… …   Wikipédia en Français

  • Jacotte Brazier — Eugénie Brazier Eugénie Brazier (surnommée la mère Brazier) (1895 1977) est une célèbre grande chef cuisinier française patronne de bouchons Lyonnais. Première promotion de chef à obtenir 3 étoiles au guide Michelin en 1933 (deux fois trois… …   Wikipédia en Français

  • Mère Brazier — Eugénie Brazier Eugénie Brazier (surnommée la mère Brazier) (1895 1977) est une célèbre grande chef cuisinier française patronne de bouchons Lyonnais. Première promotion de chef à obtenir 3 étoiles au guide Michelin en 1933 (deux fois trois… …   Wikipédia en Français

  • luir — I (Del lat. luere, desatar.) ► verbo transitivo DERECHO Quitar censos u obligaciones económicas a una propiedad. SE CONJUGA COMO huir II (Derivado de ludir lat. ludere, jugar.) ► verbo tran …   Enciclopedia Universal

  • Saint-Pierre-la-Palud — 45° 47′ 30″ N 4° 36′ 44″ E / 45.7916666667, 4.61222222222 …   Wikipédia en Français

  • Saint-pierre-la-palud — Pays …   Wikipédia en Français

  • АБЛЮЦИЯ — (лат. ablutio, от ab от, и luere чистить). 1) у католиков: вино и вода, которыми священник омывает пальцы после причащения. 2) у иудеев: омовение левитов после жертвоприношений. 3) у римлян: род очищения тела перед жертвоприношением. Словарь… …   Словарь иностранных слов русского языка

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»