-
1 отнести
1) ( доставить) portare, consegnare2) ( отодвинуть) spostare, rimuovere3) ( перенести на более поздний срок) rimandare, differire4) ( причислить) annoverare, collocare5) ( датировать) datare, attribuire, collocare cronologicamente6) (записать - о расходах и т.п.) addebitare, imputare* * *сов.1) В (ri)portare vt; portare indietroотнести́ вещи в вагон — portare le valige in carrozza
2) ( переместить) spostare vtотнести́ гараж к забору — spostare il garage verso il recinto
лодку отнесло течением — la barca venne sospinta / spostata dalla corrente
3) В ( на более поздний срок) riportare vt, attribuire vt, datare vtотнести́ экзамен на осень — rimandare l'esame in autunno
отнести́ события на век раньше — retrodatare gli avvenimenti di un secolo
4) ( причислить) annoverare vt (tra qc, qd), ascrivere vt (tra qc, qd), attribuire vt, porre nel noveroучёные отнесли берестяную грамоту к XI веку — gli studiosi hanno datato le iscrizioni su beresta con il 1 secolo
5) разг. ( отсечь) staccare di netto* * *v1) gener. portare giù2) account. imputare -
2 инкриминировать
incriminare, imputareему инкриминировали злоупотребление служебным положением — gli è stato incriminato l'abuso del potere d'ufficio
* * *сов., несов. книжн.incolpare vt (di qc, di + inf), accusare vt (di qc, di + inf), imputare (di qc, di + inf), incriminare vt (di qc, di + inf)инкримини́ровать кому-л. кражу — incriminare qd per furto
* * *vgener. incriminare -
3 обвинять
* * *несов. юр.* * *v1) gener. addebitare, accusare (di), appuntamento, criminare, dar la colpa a (qd) (кого-л.), dare addosso a (qd) (кого-л.), gridare il crucifige contro (qd) (кого-л.), imputare, incolpare, reputare (qd) (кого-л.)2) law. (di q.c.) imputare (ù+P), incriminare, querelare -
4 разносить издержки по статьям баланса
Universale dizionario russo-italiano > разносить издержки по статьям баланса
-
5 вменять в вину
apporre, imputare -
6 относить
Русско-итальянский финансово-экономическому словарь > относить
-
7 возложить ответственность
vfin. imputare, dannoso la responsabilitaUniversale dizionario russo-italiano > возложить ответственность
-
8 записать
1) ( зафиксировать письменно) scrivere, prendere appunti, annotare2) ( нанести на плёнку) registrare, incidere3) (включить в число, внести в список) iscrivere, inserire, includere4) ( зарегистрировать) registrare, iscrivere, segnare5) ( на имя) registrare, intestare6) ( в память компьютера) salvare* * *сов.1) ( зафиксировать письменно) notare vt, prendere notaзаписа́ть что-л. в блокнот — scrivere / segnarsi nel notes
2) ( на плёнку) registrare vt, incidere vtзаписа́ть концерт — registrare il concerto
3) ( внести в список) iscrivere vt, registrare vtзаписа́ть на приём — fissare l'appuntamento
•* * *v1) gener. affidare alla carta, porre in carta, prendere nota (di)2) account. imputare -
9 записать в актив счёта
vaccount. imputare all'attivoUniversale dizionario russo-italiano > записать в актив счёта
-
10 записать в пассив счёта
vaccount. imputare al passivoUniversale dizionario russo-italiano > записать в пассив счёта
-
11 зачислять
см. зачислить* * ** * *v1) gener. arrolare, immatricolare (в высшее учебное заведение, на военную службу), incorporare2) milit. inquadrare (в часть)3) econ. aggregare, imputare -
12 обвинение
1) ( действие) accusa ж., imputazione ж.2) ( обвиняющая сторона) accusa ж.* * *с.1) ( действие) accusa f, imputazione f, incriminazione f; messa in stato d'accusaсудить по обвине́нию в краже — processare con l'imputazione di furto
предъявить обвине́ние кому-л. — accusare vt, imputare vt di
бросить обвине́ние кому-л. — accusare qd (di); lanciare l'accusa ( contro qd)
2) юр. спец.общественное обвине́ние — pubblico ministero
3) ( обвинительный приговор) sentenzaвынести обвине́ние — pronunciare una sentenza
4) ед. собир. accusa fсвидетели обвине́ния — testimoni dell'accusa
* * *n1) gener. addebito, aggravio, carico, denudazione, accusa, criminazione, imputazione, incolpamento, incolpazione, incriminazione2) econ. denuncia -
13 обвинить
1) см. обвинять2) (признать виновным, осудить) pronunciare un verdetto di condanna, condannare* * *сов.1) В в + П accusare vt, imputare vt; incolpare vt разг.; lanciare un'accusa; fare un atto di accusa (contro qd, qc)обвини́ть в неискренности — accusare di insincerita
2) ( привлечь к суду) condannare vt, pronunciare una sentenza ( contro qd)* * *vgener. dar torto a (qd) (кого-л.), dare la colpa a (qd), porre a colpa -
14 обвинить в преступлении
vgener. (кого-л.) imputare un delitto a (qd)Universale dizionario russo-italiano > обвинить в преступлении
-
15 обвинять в измене
vgener. imputare di tradimento -
16 отнести на счёт
vaccount. imputare al conto -
17 относить
см. отнести* * *см. отнести* * *v1) gener. portare giù, portare, riferire2) econ. imputare3) fin. attribuire (о расходах) -
18 приписать ошибке
vgener. imputare a errore -
19 приписать преступление
vgener. (кому-л.) imputare un delitto a (qd)Universale dizionario russo-italiano > приписать преступление
-
20 приписать случаю
vgener. imputare al caso
- 1
- 2
См. также в других словарях:
imputare — IMPUTÁRE, imputări, s.f. Acţiunea de a (se) imputa şi rezultatul ei; reproş, mustrare, învinuire. ♦ (concr.) Măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta… … Dicționar Român
imputare — v. tr. [dal lat. impŭtare, propr. mettere in conto ] (io ìmputo, ecc., meno com. impùto, ecc.). 1. [ritenere qualcosa colpa di qualcun altro, con la prep. a del secondo arg.: i. l incidente a distrazione ] ▶◀ addebitare, addossare, ascrivere,… … Enciclopedia Italiana
imputare — im·pu·tà·re v.tr. (io ìmputo, rar. impùto) CO 1a. attribuire un fatto a qcn. o a qcs., spec. a titolo di colpa, di biasimo: imputare al comandante la sconfitta, imputare al caso, alla distrazione Sinonimi: addebitare, addossare, ascrivere. 1b.… … Dizionario italiano
imputare — {{hw}}{{imputare}}{{/hw}}v. tr. (io imputo , raro imputo ) 1 (dir.) Promuovere l azione penale contro qlcu. | (est.) Contestare un imputazione: imputare qlcu. di omicidio. 2 (est.) Considerare responsabile: imputare qlcu. del fallimento; SIN.… … Enciclopedia di italiano
imputáre — s. f., g. d. art. imputärii; pl. imputäri … Romanian orthography
imputare — v. tr. 1. (qlcu. + di + qlco. ) considerare responsabile, accusare, incolpare, incriminare CONTR. discolpare, scagionare, assolvere, scusare 2. (qlco. + a + qlcu. ) attribuire, addebitare, ascrivere, addossare CONTR. liberare, esonerare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
imputer — [ ɛ̃pyte ] v. tr. <conjug. : 1> • 1361; emputer fin XIIIe; lat. imputare « porter au compte », de putare « compter » I ♦ IMPUTER À : mettre (qqch.) sur le compte de qqn. ⇒ attribuer. Fig. et vx « Vous m imputez [...] un poème sur la… … Encyclopédie Universelle
enter — [ ɑ̃te ] v. tr. <conjug. : 1> • 1155; lat. pop. °imputare, de putare « tailler, émonder », avec infl. du gr. emphuton « greffe » 1 ♦ Greffer en insérant un scion. Enter un prunier. Enter en écusson, en fente, en œillet. 2 ♦ Fig. et vx « Ils … Encyclopédie Universelle
imputa — IMPUTÁ, impút, vb. I. tranz. şi refl. impers. 1. A (i se) reproşa, a (i se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile. 2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituţii, întreprinderi (unde lucrează),… … Dicționar Român
reproş — REPRÓŞ, reproşuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPRÓŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină,… … Dicționar Român
imputar — (Del lat. imputare, atribuir.) ► verbo transitivo 1 Atribuir una falta o un delito a una persona: ■ le imputaron la participación en el atentado. SINÓNIMO inculpar 2 Pensar que una cosa es la causa de una desgracia o un contratiempo: ■ imputó el… … Enciclopedia Universal