-
1 сверкать
fulgēre [eo, fulsi,-]; nitēre [eo, ui,-]; candescere [o, ndui, -]; ardēre [eo, arsi, arsum]; coruscare [1]; elucēre [eo, xi,-]; scintillare [1]; vibrare [1]; gemmare [1]; micare [1]; emicare• глаза сверкают oculi ardent
• молния сверкает fulgurat
-
2 блистать
brillare, splendere* * *несов.1) (= блестеть) (ri)splendere vi (a, e)2) ( выделяться) brillare viблиста́ть красноречием — brillare per la propria eloquenza
блиста́ть своим отсутствием — brillare per la propria assenza
* * *v1) gener. pompeggiarsi, splendere, balenare (о молнии), folgorare, raggiare, ridere (о небе, звёздах), rifulgere, risplendere, sfolgorare, smagliare2) liter. lucere, brillare3) poet. fulgere4) book. corruscare, coruscare -
3 сверкать
scintillare, luccicare, risplendere* * *несов.luccicare vi (e, a); brillare vi (a) ( блестеть); scintillare vi (a) ( искриться); balenare vi (e), folgorare vi (a), lampeggiare vi (a, e) ( о молнии)сверка́ть глазами — schizzar fuoco dagli occhi; mandare lampi / saette dagli occhi
* * *v1) gener. folgorare, folgoreggiare (о молнии), rutilare, sfiaccolare, (a, e) fulminare (о молнии), (a, e) lampeggiare (о молнии), balenare (о молнии), brillare, luccicare, lustrare, ribalenare, rifulgere (e, a), rilucere, risplendere, scintillare, sfavillare, sfolgorare, smagliare, splendere2) obs. favillare3) liter. fiammeggiare4) poet. fulgere5) book. corruscare, coruscare -
4 сиять
luccicare, brillare, risplendere* * *несов.brillare vi (a), (ri)lucere vi (ri)splendere vi (a); scintillare vi (a), sfavillare vi (a) тж. перен.; raggiare vi (a, e)сия́ть от радости — essere raggiante di gioia
* * *v1) gener. ridere, tralucente, luminare, raggiare, smagliare, brillare (о взоре и т.п.), inaurarsi, luccicare, rasserenarsi, rifulgere, rilucere, risplendere, sfavillare, sfolgorare, splendere2) poet. fulgere -
5 Блестеть
- splendere; candere; fulgere; nitere; -
6 Блистать
- superbire (radiis auri); splendere; fulgere; effulgere; enitere; renidere; scintillare; -
7 Мерцать
- trepidare (flammae trepidant); micare; fulgere; -
8 Сиять
- candere; fulgere; effulgere; nitere; enitescere; splendere; elucere; radiare; renidere;
См. также в других словарях:
fulgere — index radiate Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 … Law dictionary
fulgere — fùl·ge·re v.intr. LE risplendere, brillare: il sol... dietro a l colle | si nascondea fulgendo (D Annunzio) {{line}} {{/line}} DATA: av. 1321. ETIMO: dal lat. fŭlgĕre, var. di fulgēre. NOTA GRAMMATICALE: presenta eccezioni nel pass.rem. fulsi,… … Dizionario italiano
fulgere — {{hw}}{{fulgere}}{{/hw}}v. intr. (pres. io fulgo , tu fulgi ; pass. rem. io fulsi , tu fulgesti ; difett. del part. pass. e dei tempi comp. ) (lett.) Rifulgere, risplendere … Enciclopedia di italiano
fulgere — v. intr. (lett.) rifulgere, splendere, risplendere, brillare, rilucere, dardeggiare, sfavillare CONTR. oscurarsi, offuscarsi, ottenebrarsi … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
fulger — FÚLGER, fulgere, s.n. 1. Fenomen atmosferic care constă într o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor. ♢ Şedinţă (sau miting) fulger = şedinţă (sau miting) care se convoacă pe loc cu ocazia unui eveniment … Dicționar Român
fulgurant — FULGURÁNT, Ă, fulguranţi, te, adj. Înconjurat de fulgere. ♦ (Adesea fig.) Care împrăştie o lumină vie şi de scurtă durată. – Din fr. fulgurant, lat. fulgurans, ntis. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 fulguránt adj. m., pl.… … Dicționar Român
circonfulgere — cir·con·fùl·ge·re v.tr. LE illuminare tutt intorno: così mi circonfulse luce viva (Dante) {{line}} {{/line}} DATA: av. 1321. ETIMO: dal lat. circumfŭlgēre, con cambio di coniug., v. anche fulgere. NOTA GRAMMATICALE: per la coniugazione vd.… … Dizionario italiano
astrafobie — astrafobíe s. f., g. d. art. astrafobíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ASTRAFOBÍE s.f. Teamă patologică faţă de fulgere. [gen. iei. / < fr. astraphobie, cf. gr. astrape – fulger, phobos – teamă] … Dicționar Român
fulgera — FULGERÁ, fúlger, vb. I. 1. intranz. (La pers. 3) A se produce fulgere în atmosferă. ♢ expr. A tuna şi a fulgera = (despre oameni; şi la pers. 1) a face scandal; a trânti şi a bufni. 2. intranz. fig. A scânteia, a luci, a sclipi (ca un fulger). ♦… … Dicționar Român
scăpăra — SCĂPĂRÁ, scápăr, vb. I. intranz. 1. A produce scântei prin lovirea cremenei (cremene) cu amnarul; p. gener. (despre pietre sau corpuri dure) a scoate scântei prin ciocnire. ♢ expr. Cât ai scăpăra din amnar = extrem de repede. A i scăpăra (cuiva)… … Dicționar Român
rifulgere — /ri fuldʒere/ v. intr. [dal lat. refulgēre, der. di fulgēre splendere , col pref. re ] (coniug. come fulgere ; poco com. il part. pass. rifulso e i tempi comp., con l aus. essere o avere ), lett. 1. [mandare una luce intensa: le stelle… … Enciclopedia Italiana