-
1 costumare
costumare 1. vi (a, e) 1) (e) быть в обычае <в моде>; быть принятым 2) (a) иметь обыкновение 2. vt ant 1) воспитывать 2) приучать (к + D) -
2 costumare
costumare 1. vi (a, e) 1) (e) быть в обычае <в моде>; быть принятым 2) (a) иметь обыкновение 2. vt ant 1) воспитывать 2) приучать (к + D) -
3 costumare
-
4 costumare
1 impers. ( essere usanza) to be customary, to be usual: da noi costuma così, this is our custom; qui costuma pagare in anticipo, here it is usual to pay in advance2 ( solere) to be in the habit of; to make a habit of ( usato solo nel passato): costumava cavalcare per ore e ore, he was in the habit of riding (o he used to ride o he would ride) for hours at a stretch. -
5 costumare
-
6 costumare
гл.1) общ. быть в обычае, (di+inf.) иметь обыкновение (делать что-л.), быть в моде, быть принятым2) устар. воспитывать -
7 usare
1. vtупотреблять, применятьusare prudenza — проявлять осторожность, быть осторожнымusare minacce — прибегать к угрозам, угрожать2. vi (a)1) иметь привычку / обыкновение2) быть в моде; быть в употреблении3) пользоватьсяvoglio usare del mio diritto — я хочу воспользоваться своим правом4) ( con qd) общаться ( с кем-либо)•Syn:adoperare; impiegare, maneggiare, far uso, servirsi, godere, fruire, utilizzare, adottare; esercitare; solere, aver l'abitudine, essere solito / avvezzo / assuefatto, costumare, comportarsi; essere ( conforme) alla moda; praticare, bazzicare, frequentareAnt: -
8 быть в моде
-
9 быть в обычае
vgener. costumare, essere in consuetudine -
10 быть принятым
vgener. andare giu, andare giù, passare, costumare, essere in uso -
11 воспитывать
-
12 иметь обыкновение
vgener. (di+inf.) costumare (делать что-л.), aver usanza, essere consueto di (+inf.) (делать что-л.), essere solito, solere
См. также в других словарях:
costumare — COSTUMÁRE, costumări, s.f. Acţiunea de a se costuma şi rezultatul ei. – v. costuma. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 costumáre s. f., g. d. art. costumării; pl. costumări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic… … Dicționar Român
costumare — v. intr. [der. di costume ] (aus. avere ), lett. [essere in uso, anche seguito da prop. oggettiva o soggettiva implicita: le donne costumano portare i capelli raccolti ; si costuma, in molte città d Italia, di poter d ogni cosa parlare… … Enciclopedia Italiana
costumare — co·stu·mà·re v.intr. e tr. BU 1. v.intr. (avere) avere come abitudine, essere solito Sinonimi: usare. 2. v.intr. (avere) essere in uso, di moda: al giorno d oggi costumano le gonne corte Sinonimi: usare. 3. v.intr. (essere) con uso impers., si… … Dizionario italiano
costumare — {{hw}}{{costumare}}{{/hw}}v. intr. ( anche impers. ; aus. essere ) (lett.) Avere come abitudine, essere consueto: le donne anziane costumano portare lunghe gonne … Enciclopedia di italiano
costumare — A v. intr. (lett., raro) usare, solere, avere l abitudine, essere solito, essere avvezzo CONTR. disusare, trascurare, abbandonare l usanza B v. tr. (ant.) educare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
costuma — 1co·stù·ma s.f. 1. OB usanza, tradizione Sinonimi: costumanza, tradizione. 2. TS st.dir. non com. → consuetudine {{line}} {{/line}} DATA: av. 1313. ETIMO: der. di costumare, cfr. fr. ant. costume. 2co·stù·ma s.f. OB dazio, dogana; ufficio delle… … Dizionario italiano
costumato — co·stu·mà·to p.pass., agg. 1. p.pass. → costumare 2a. agg. LE ben educato, di buoni costumi: un valente uomo di corte e costumato e ben parlante (Boccaccio), come costumato e bene avezzo (Ariosto) Sinonimi: civile, 2compito, composto, corretto,… … Dizionario italiano
costumato — {{hw}}{{costumato}}{{/hw}}part. pass. di costumare ; anche agg. Cortese, ben educato, di buoni costumi; CONTR. Scostumato … Enciclopedia di italiano
costumanza — /kostu mantsa/ s.f. [der. di costumare ], lett. [modo di agire consueto e consolidato] ▶◀ abitudine, consuetudine, costume, tradizione, usanza, usi e costumi, voga … Enciclopedia Italiana
costumato — agg. [part. pass. di costumare ], non com. 1. a. [dalle maniere e dai modi onesti ed educati] ▶◀ civile, compito, composto, cortese, disciplinato, educato, garbato, gentile, onesto. ◀▶ disonesto, incivile, inurbano, maleducato, screanzato. b.… … Enciclopedia Italiana
solere — /so lere/ v. intr. [lat. solēre ] (pres. sòglio, suòli [ant. sògli o suògli ], suòle, sogliamo, soléte, sògliono ; pass. rem. soléi, solésti, ecc.; pres. cong. sòglia, ecc.; part. pass. sòlito ; usato per lo più nelle forme semplici dell indic.… … Enciclopedia Italiana