-
1 columna
columna, ae, f. (Nbf. zu columen, v. * cello), I) die Säule als runder Pfeiler zur Unterstützung od. Verzierung eines Gebäudes, od. freistehend (bes. als Ehren- od. Schandsäule), 1) eig.: c. Albana, Cic. fr.: lapidea, Varr.: lignea, Liv.: marmorea, Cic.: columnam e regione collocare, Cic.: columnam deicere, demoliri, reponere, Cic.: scherzh., ecce autem aedificat: columnam mento suffigit suo, v. einem, der nachdenklich den Arm unters Kinn stützt, Plaut. mil. 209: sprichw., incurrere amentem in columnas, unser »mit dem Kopfe gegen die Wand rennen«, Cic. or. 224. – Insbes., a) columna Maenia ( nicht Menia), u. bl. columna, die »Schandsäule« auf dem forum Rom., an der Sklaven, Diebe und böse Schuldner gerichtet und bestraft wurden, Cic. de div. in Caecil. 50: absol., adhaerescere ad columnam, bei dieser Säule hangen bleiben, ohne Beschimpfung nicht davonkommen, Cic. Sest. 18: ad columnam pervenire, Cic. Clu. 39. Vgl. Fr. Osann de columna Maenia (Gissae 1844. 4). Pauly Realenzyklop. IV, 1358 f. – b) columna rostrata, die dem Besieger der Karthager Duilius zu Ehren errichtete, mit Schiffsschnäbeln verzierte Säule, Quint. 1, 7, 12. – c) columnae = die Pfeiler (Säulen), an denen die Buchhändler ihre Verkaufsstände hatten, Hor. de art. poët. 373. – d) als Ortsbezeichnung: Columnae Herculis = die »Säulen des Herkules«, im Südwesten Europas (s. Abyla u. Calpe), Mela 1, 5, 3 (1. § 27). Plin. 3. pr. § 4 (dies. Gaditanae colunmae, Apul. de mund. 6 extr.); im Norden, zwischen Dänemark u. Schweden, der Sund, Tac. Germ. 34, 3: poet., Columnae Protei, die »Säulen des Proteus« = die Grenzen Ägyptens, Verg. Aen. 11, 262. – 2) bildl., die Säule = Stütze, von Augustus, Hor. carm. 1, 35, 14: te, columna virtutum, Sidon. ep. 6, 1: esto columna piis tu semper et ancora nobis, Paul. Nol. 30, 109. – II) übtr.: a) von säulenförmigen Naturerscheinungen, Säule, α) übh.: columna ignis, Sen. nat. qu. 7, 20, 2. Hieron. in psalm. 36, 47: columna immensi ignis, eine ungeheuere Feuersäule, Sen. nat. qu. 6, 26, 4: columna nubis, Vulg. deut. 1, 33. Ambros. de sacram. 1, 6, 22: columna ignis et nubis, Vulg. num. 14, 24: columna fumi, Vulg. iudic. 20, 40. – β) insbesondere, die Wassersäule, Wasserhose, Lucr. 4, 425 und 6, 426. Plin. 2, 134. – b) das männliche Glied, Mart. 6, 49, 3 und 11, 51, 1. Priap. 10, 8. – c) columna narium, das Nasenbein, Isid. 11, 1, 48.
-
2 columna
columna, ae, f. (Nbf. zu columen, v. * cello), I) die Säule als runder Pfeiler zur Unterstützung od. Verzierung eines Gebäudes, od. freistehend (bes. als Ehren- od. Schandsäule), 1) eig.: c. Albana, Cic. fr.: lapidea, Varr.: lignea, Liv.: marmorea, Cic.: columnam e regione collocare, Cic.: columnam deicere, demoliri, reponere, Cic.: scherzh., ecce autem aedificat: columnam mento suffigit suo, v. einem, der nachdenklich den Arm unters Kinn stützt, Plaut. mil. 209: sprichw., incurrere amentem in columnas, unser »mit dem Kopfe gegen die Wand rennen«, Cic. or. 224. – Insbes., a) columna Maenia ( nicht Menia), u. bl. columna, die »Schandsäule« auf dem forum Rom., an der Sklaven, Diebe und böse Schuldner gerichtet und bestraft wurden, Cic. de div. in Caecil. 50: absol., adhaerescere ad columnam, bei dieser Säule hangen bleiben, ohne Beschimpfung nicht davonkommen, Cic. Sest. 18: ad columnam pervenire, Cic. Clu. 39. Vgl. Fr. Osann de columna Maenia (Gissae 1844. 4). Pauly Realenzyklop. IV, 1358 f. – b) columna rostrata, die dem Besieger der Karthager Duilius zu Ehren errichtete, mit Schiffsschnäbeln verzierte Säule, Quint. 1, 7, 12. – c) columnae = die Pfeiler (Säulen), an denen die Buchhändler ihre Verkaufsstände hatten, Hor. de art. poët. 373. – d) als Ortsbezeichnung: Columnae Herculis = die————»Säulen des Herkules«, im Südwesten Europas (s. Abyla u. Calpe), Mela 1, 5, 3 (1. § 27). Plin. 3. pr. § 4 (dies. Gaditanae colunmae, Apul. de mund. 6 extr.); im Norden, zwischen Dänemark u. Schweden, der Sund, Tac. Germ. 34, 3: poet., Columnae Protei, die »Säulen des Proteus« = die Grenzen Ägyptens, Verg. Aen. 11, 262. – 2) bildl., die Säule = Stütze, von Augustus, Hor. carm. 1, 35, 14: te, columna virtutum, Sidon. ep. 6, 1: esto columna piis tu semper et ancora nobis, Paul. Nol. 30, 109. – II) übtr.: a) von säulenförmigen Naturerscheinungen, Säule, α) übh.: columna ignis, Sen. nat. qu. 7, 20, 2. Hieron. in psalm. 36, 47: columna immensi ignis, eine ungeheuere Feuersäule, Sen. nat. qu. 6, 26, 4: columna nubis, Vulg. deut. 1, 33. Ambros. de sacram. 1, 6, 22: columna ignis et nubis, Vulg. num. 14, 24: columna fumi, Vulg. iudic. 20, 40. – β) insbesondere, die Wassersäule, Wasserhose, Lucr. 4, 425 und 6, 426. Plin. 2, 134. – b) das männliche Glied, Mart. 6, 49, 3 und 11, 51, 1. Priap. 10, 8. – c) columna narium, das Nasenbein, Isid. 11, 1, 48. -
3 columna
columna, ae, f. [st2]1 [-] colonne, pilier. [st2]2 [-] tout ce qui ressemble à un pilier: éminence naturelle servant de limite, colonne d'eau, trombe, colonne de feu. [st2]3 [-] ligne du nez. - columna rostrata, Quint.: colonne rostrale. - columna Maenia, Cic.: la colonne Ménia (située sur le forum romain, cette colonne était le poteau d'infamie au pied duquel étaient jugés et punis les voleurs et les débiteurs insolvables). - adhaerescere ad columnam (s.-ent. Maeniam), Cic. Sest. 8.18: rester attaché au poteau (pour dettes). - columnae Herculis, Mel.: les colonnes d'Hercule (au détroit de Gadès).* * *columna, ae, f. [st2]1 [-] colonne, pilier. [st2]2 [-] tout ce qui ressemble à un pilier: éminence naturelle servant de limite, colonne d'eau, trombe, colonne de feu. [st2]3 [-] ligne du nez. - columna rostrata, Quint.: colonne rostrale. - columna Maenia, Cic.: la colonne Ménia (située sur le forum romain, cette colonne était le poteau d'infamie au pied duquel étaient jugés et punis les voleurs et les débiteurs insolvables). - adhaerescere ad columnam (s.-ent. Maeniam), Cic. Sest. 8.18: rester attaché au poteau (pour dettes). - columnae Herculis, Mel.: les colonnes d'Hercule (au détroit de Gadès).* * *Columna, huius columnae, Une colomne, ou pilier.\Immanes columnas rupibus excidere. Virgil. Grandes merveilleusement.\Nobiles variis maculis columnae. Senec. Mouschetees, ou Jaspees.\Vastis innixa columnis templa. Ouidius. Temples bastis sur grandes colomnes.\Deiectae, eisdemque lapidibus repositae columnae. Cic. Abbatues et reedifiees.\Effulta columnis atria. Claud. Soubtenus.\Ad perpendiculum columnas exigere. Cic. Au plomb, ou au niveau. -
4 columna
cŏlumna, ae, f. [root cel- of excello; v. columen, of which it is orig. a collat. form].A.A projecting object, a column, pillar, post (very freq.), Vitr. 4, 1, 1 sq.; 3, 3; Varr. R. R. 3, 5, 11:* 2.columnae et templa et porticus sustinent, tamen habent non plus utilitatis quam dignitatis,
Cic. de Or. 3, 46, 180; id. Verr. 2, 1, 51, §§ 133 and 134; Quint. 5, 13, 40:columnae Doricae, Ionicae, Tuscanicae, Corinthiae, Atticae,
Plin. 36, 22, 56, § 178 sq.; Vitr. 4, 1, 1 sqq.: Rostrata, a column ornamented with beaks of ships, erected in honor of Duellius, the conqueror of the Carthaginians, Quint. 1, 7, 12 Spald.; fragments of the inscription on it are yet extant, v. in the Appendix: Maenia, also absol. Columna, a pillory in the Forum Romanum, where thieves, criminal slaves, and debtors were judged and punished, Cic. Div. in Caecil. 16, 50 Ascon.— Absol.: ad columnam pervenire. Cic. Clu. 13, 39:adhaerescere ad columnam,
id. Sest. 8, 18; cf. Dict. of Antiq. s. v. columna.— Plur.:columnae, as the sign of a bookseller's shop,
Hor. A. P 373 Orell. ad loc.—From the use of pillars to designate boundaries of countries:Columnae Protei = fines Aegypti,
Verg. A. 11, 262; and:Columnae Herculis, i. e. Calpe et Abyla,
Mel. 1, 5, 3; 2, 6, 8; Plin. 3, prooem. § 4; Tac. G. 34.—Prov.:incurrere amentem in columnas,
Cic. Or. 67, 224.—Trop., a pillar, support; of Augustus, Hor. C. 1, 35, 14.—3.Transf., of objects resembling a pillar; so,a.Of the arm (comice):b.ecce autem aedificat: columnam mento suffigit suo,
Plaut. Mil. 2, 2, 54. —A water-spout, Lucr. 6, 426; 6, 433; Plin. 2, 49, 50, § 134.—c.Of fire, a meteor, Sen. Q. N. 7, 20, 2; cf.d.of the pillar of cloud and of fire which guided the Exodus,
Vulg. Exod. 13, 21 sq. —Membrum virile, Mart. 6, 49; 11, 51; Auct. Priap. 9, 8.—e.Narium recta pars eo quod aequaliter sit in longitudine et rotunditate porrecta, columna vocatur, Isid. Orig. 11, 1, 48.—* B. -
5 columna
columna columna, ae f столб -
6 columna
columna columna, ae f колонна -
7 columna
columna ae, f [2 CEL-], a column, pillar, post: columnam efficere: columnae templa sustinent: ad perpendiculum columnas exigere. — Poet.: ne pede proruas Stantem columnam, i. e. destroy the city, H.—Esp.. Columna Maenia, in the Forum Romanum, beside which sat the tresviri capitales; hence, ad columnam pervenire: ad columnam adhaerescere, i. e. fall into the hands of the jailers.—As the sign of a bookseller's shop: non concessere columnae, H.—Since pillars were set up for landmarks: Columnae Protei (i. e. fines Aegypti), V.: Herculis columnae, i. e. Calpe and Abyla, Ta.* * *column/pillar (building/monument/pedestal/waterclock), post/prop; portico (pl.); stanchion (press/ballista); water-spout; pillar of fire; penis (rude) -
8 columna
ae f.1) колонна, столб (marmorea C; lignea L)c. Rostrata Q — Ростральная колонна (в Риме, украшенная в честь победы Дуиллия носовыми частями карфагенских кораблей)c. Maenia (или просто Columna) C — Менийская колонна, на Форуме, у которой triumviri capitales творили суд и наказывали осуждённых3) межевой столб, границаColumnae Protei V — Протеевы столпы, т. е. границы ЕгиптаColumnae Herculis Mela, PM (тж. Gaditanae columnae Ap) — Геркулесовы столпы (т. е. Calpe и Aby1а), но тж. T нынешняя граница между Швецией и Данией (пролив Зунд)4) перен. столп, опора ( virtutum Sid)5) membrum virile M, Priap -
9 columna
-æ s f 1colonne, gynostème -
10 columna
столб, колонна (1. 8 § 1 D. 8, 5. 1. 41 § 2. 9 D. 30. 1. 12 § 20 D. 33, 7).Латинско-русский словарь к источникам римского права > columna
-
11 columna
ae, f первое склонение столбЛатинско-русский медицинско-фармацевтический словарь > columna
-
12 columna
, ae fстолб -
13 columna
, ae fколония -
14 Maenia Columna
A.Maenĭus, a, um, adj., of or belonging to a Mænius, Mænian: Maenia lex, proposed by the people's tribune Mænius, A. U. C. 468, Cic. Brut. 14, 55.— Esp. freq., Maenĭa Cŏlumna, ae, f., a pillar in the Forum, at which thieves and refractory slaves were scourged, and to which bad debtors were summoned, a whipping-post, Cic. Div. in Caecil. 16, 50; id. Sest. 58, 124.—B.Maenĭānum, i, n., a projecting gallery, balcony of a house (first made use of by a Mænius); commonly used in the plur.: Maeniana appellata sunt a Maenio censore, qui primus in Foro ultra columnas tigna projecit, quo ampliarentur superiora spectacula, Paul. ex Fest. p. 134 Müll.; Cic. Ac. 2, 22, 70; Suet. Calig. 18; Vitr. 5, 1, 2; Varro ap. Plin. 35, 10, 37, § 113; Dig. 50, 16, 242; Cod. Just. 8, 10, 11. —In sing.:Maenianum conscendere,
Val. Max. 9, 12, 7. -
15 Menia Columna
Mēnĭa Cŏlumna, v. Maenius. -
16 столб
columna, ae f -
17 columnarius
I columnārius, a, umснабжённый колоннами, колонный ( atria Amm)II columnārius, ī m.приговорённый к позорному столбу (Columna Maenia, см. columna), т. е. преступник или должник, по др. праздношатающийся (из тех, которые любят глазеть на экзекуции у Columna Maenia) C -
18 columnarius
I.cŏlumnārĭus, ii, m., one who was condemned at the Columna Maenia (v. columna, A.); therefore a criminal or debtor, Cael. ap. Cic. Fam. 8, 9, 4.—II.cŏlum-nārĭum, ii, n., a tribute for the pillars of a house, a pillar-tax, Cic. Att. 13, 6, 1; Caes. B. C. 3, 32; cf. columnar. -
19 columnaris
-
20 columnarius
columnārius, a, um (columna), zur Säule gehörig, I) adi., mit Säulen besetzt, atria, Säulenhallen, Amm. 22, 16, 12. – II) subst.: 1) columnāriī, ōrum, m., schlechtes Gesindel, das sich auf dem Forum bei der columna Maenia umhertrieb, Cael. in Cic. ep. 8, 9, 6. – 2) columnārium, ī, n., eine Abgabe für die Säulen in den Gebäuden, die Säulensteuer, Cic. ad Att. 13, 6, 1. Caes. b. c. 3, 32, 2.
См. также в других словарях:
columna — (Del lat. columna). 1. f. Soporte vertical de gran altura respecto a su sección transversal. 2. En impresos o manuscritos, cada una de las partes en que se dividen las planas por medio de un corondel o línea que las separa de arriba abajo. 3.… … Diccionario de la lengua española
columna — sustantivo femenino 1. Elemento arquitectónico, generalmente cilíndrico, que sirve como pieza de adorno y de apoyo: Todavía se ven algunas columnas del templo romano. columna corintia. columna dórica. columna jónica. columna salomónica. 2. Cada… … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
columnă — COLÚMNĂ, columne, s.f. Monument în formă de coloană izolată, ridicat (în antichitate) spre a comemora un eveniment important. – Din lat. columna. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 COLÚMNĂ s. (înv.) stâlp. (columnă lui Traian.) Trimis… … Dicționar Român
Columna [1] — Columna (lat.), 1) Säule (s.d.); berühmte einzelne Säulen in Rom waren: C. Antonīna u. C. Trajani, zu Ehren des Marc Aurel u. des Trajanus aufgestellt, s. u. Rom (a. Geogr.); C. rostrāta,[287] die Säule in Rom, woran die Schnäbel der von Duillius … Pierer's Universal-Lexikon
Columna [2] — Columna (a. Geogr.), 1) C. Rhegina, s. Rhegina; 2) Columnae Hercŭlis, s. Herculessäulen … Pierer's Universal-Lexikon
Columna [3] — Columna (Geneal.), so v. w. Colonna … Pierer's Universal-Lexikon
Columna — (lat.), Säule, Ehrensäule … Meyers Großes Konversations-Lexikon
Columna — (lat.), Säule, Ehrensäule. Columnae Hercŭlis, Herkulessäulen (s.d.). C. rostrāta, s. Duilius. C. Trajāna, s. Trajanus. C. vertebrālis, Wirbelsäule … Kleines Konversations-Lexikon
columna — Cualquier estructura anatómica alargada. Suele estar orientada verticalmente y puede prestar soporte estructural. Diccionario Mosby Medicina, Enfermería y Ciencias de la Salud, Ediciones Hancourt, S.A. 1999 … Diccionario médico
Columna — (Del lat. columna.) ► sustantivo femenino 1 ARQUITECTURA Pilar, generalmente de sección circular, que sirve para sostener un arco, techo u otras partes de un edificio: ■ varias columnas decorativas demarcaban los ambientes del local. 2 Serie o… … Enciclopedia Universal
Columna — El vocablo columna (del latín columna) designa diversos elementos que suelen tener en común su carácter alargado y vertical, tales como: en arquitectura, una columna es un soporte vertical de gran altura respecto a su sección transversal. una… … Wikipedia Español