-
21 discipline *** dis·ci·pline
['dɪsɪplɪn]1. ndisciplina, (punishment) punizione f, castigoto keep/maintain discipline — tenere/mantenere la disciplina
2. vt(punish) punire, castigareto discipline o.s. to do sth — imporsi di fare qc
to discipline o.s — darsi una regola
-
22 discipline
I ['dɪsɪplɪn]1) (controlled behaviour) disciplina f.2) (punishment) punizione f.3) (academic subject) disciplina f., materia f.II ['dɪsɪplɪn]* * *['disiplin] 1. noun1) (training in an orderly way of life: All children need discipline.) disciplina2) (strict self-control (amongst soldiers etc).) disciplina2. verb1) (to bring under control: You must discipline yourself so that you do not waste time.) disciplinare, tenere in disciplina2) (to punish: The students who caused the disturbance have been disciplined.) castigare, punire•* * *I ['dɪsɪplɪn]1) (controlled behaviour) disciplina f.2) (punishment) punizione f.3) (academic subject) disciplina f., materia f.II ['dɪsɪplɪn]
- 1
- 2
См. также в других словарях:
câştigare — CÂŞTIGÁRE s.f. Acţiunea de a câştiga. – v. câştiga. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Câştigare ≠ pierdere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CÂŞTIGÁRE s. 1. v. repurtare. 2. cucerire, dobândire. (câştigare unui titlu de … Dicționar Român
castigare — (tosc. gastigare) v. tr. [dal lat. castigare rimproverare, correggere, punire ] (io castigo, tu castighi, ecc.). 1. [infliggere una pena per correggere] ▶◀ (fam.) dare una lezione (a), mettere in castigo, punire. ◀▶ gratificare, premiare,… … Enciclopedia Italiana
castigare — index castigate, punish Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 … Law dictionary
castigare — ca·sti·gà·re v.tr. 1. CO fam., punire, spec. in modo non severo: castigare un bambino | castigare la carne, nel linguaggio ascetico e mistico, mortificare il proprio corpo attraverso penitenze e digiuni 2. BU estens., spec. di linguaggio, stile o … Dizionario italiano
castigare — {{hw}}{{castigare}}{{/hw}}v. tr. (io castigo , tu castighi ) 1 Infliggere una punizione a scopo disciplinare; SIN. Punire. 2 (lett.) Emendare, perfezionare: castigare il proprio stile. ETIMOLOGIA: dal lat. castigare, propr. ‘rendere puro’, da… … Enciclopedia di italiano
castigare — v. tr. 1. punire, sistemare (fam.), condannare, reprimere □ (est.) picchiare, battere, percuotere, bastonare CONTR. perdonare, assolvere, graziare □ premiare, lodare, elogiare 2. (lett.) emendare, perfezionare, correggere, purgare, migliorare,… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
erubescit lex filios castigare parentes — /arabesat leks filiyows kasstageriy parentiyz/ The law blushes when children correct their parents … Black's law dictionary
erubescit lex filios castigare parentes — /arabesat leks filiyows kasstageriy parentiyz/ The law blushes when children correct their parents … Black's law dictionary
Erubescit lex filios castigare parentes — The law blushes at reproofs which children administer to their parents … Ballentine's law dictionary
castiè — castigare, punire, correggere, censurare, perfezionare … Dizionario Materano
châtier — [ ʃatje ] v. tr. <conjug. : 7> • castier Xe; lat. castigare, de castus « pur » → chaste ♦ Littér. 1 ♦ Infliger à (qqn) une peine pour corriger. ⇒ punir, réprimer; châtiment. Châtier un coupable, un criminel pour faire un exemple. Châtier… … Encyclopédie Universelle