-
1 ululare
ululareululare [ulu'la:re]verbo intransitivoheulenDizionario italiano-tedesco > ululare
2 ululare
3 ululare
4 ululare
ululare v.intr. ( ùlulo; aus. avere) 1. hurler. 2. ( fig) (rif. a vento, persone) gémir, hurler: il vento ululava le vent gémissait, le vent hurlait.5 ululare
howl* * ** * *[ulu'lare]* * *ululare/ulu'lare/ [1]6 ululare
7 ululare
io ululo; вспом. avereвыть, завывать* * *гл.общ. улюлюкать, выть, завывать8 ululare vi
9 ululàre
v вия, издавам вой: il lupo ulula вълкът вие.10 ululare
11 ululare
12 ululare
howl, wail13 abbaiare
(- aio) vi (a)1) лаятьabbaiare dalla fame — выть от голодаabbaiare alla luna / al vento — кричать / браниться попусту•Syn:14 vociare
Syn:Ant:15 выть
16 завывать
17 завыть
сов.cominciare ad ululare / urlare18 подвывать
19 улюлюкать
20 latrare
Страницы- 1
- 2
См. также в других словарях:
ululare — u·lu·là·re v.intr. (io ùlulo; avere) CO 1. del lupo e del cane, emettere ululati: il lupo ulula alla luna, il cane ha ululato tutta la notte 2. estens., produrre suoni prolungati simili a lamenti: il vento ululava tra gli alberi Sinonimi:… … Dizionario italiano
ululare — {{hw}}{{ululare}}{{/hw}}v. intr. (io ululo ; aus. avere ) 1 Emettere ululati, detto del cane e del lupo: un cane ulula alla luna. 2 (est., lett.) Emettere prolungati e cupi lamenti, detto di persone. 3 (fig.) Produrre suoni simili a ululati: il… … Enciclopedia di italiano
ululare — v. intr. 1. (di cane, di lupo) urlare, emettere ululati 2. (lett., di persona) gridare scompostamente □ ruggire (fig.) 3. (fig., del vento, del mare, ecc.) rumoreggiare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
hululer — [ ylyle ] v. intr. <conjug. : 1> VAR. ululer • XVe; lat. ululare ♦ Crier, en parlant des oiseaux de nuit. ⇒ huer. La chouette hulule. ● ululer ou hululer verbe intransitif et verbe transitif (latin ululare, hurler) Crier, en parlant des… … Encyclopédie Universelle
ululer — hululer [ ylyle ] v. intr. <conjug. : 1> VAR. ululer • XVe; lat. ululare ♦ Crier, en parlant des oiseaux de nuit. ⇒ huer. La chouette hulule. ● ululer ou hululer verbe intransitif et verbe transitif (latin ululare, hurler) Crier, en parlant … Encyclopédie Universelle
Liste lateinischer Phrasen/U — Lateinische Phrasen A B C D E F G H I L M N O P Q R S T U V Inhaltsverzeichnis 1 … Deutsch Wikipedia
aullar — (Del ant. *ullar < lat. ululare.) ► verbo intransitivo Dar aullidos: ■ a lo lejos se oían aullar los lobos. SE CONJUGA COMO aunar * * * aullar (del lat. «ululāre») intr. Emitir algunos animales, como el *perro, el *lobo y otras fieras, una voz … Enciclopedia Universal
ulular — (Del lat. ululare.) ► verbo intransitivo 1 ZOOLOGÍA Dar un animal gritos o alaridos: ■ se asustó al oír ulular a un búho. SINÓNIMO aullar 2 Producir el viento un sonido parecido a un alarido: ■ el viento ululaba en las marismas. * * * ulular (del … Enciclopedia Universal
hulotte — [ ylɔt ] n. f. • 1530; de l a. fr. huler « hurler »; lat. ululare ♦ Oiseau rapace nocturne d Europe de la taille d un corbeau, qui se nourrit principalement d insectes et de petits rongeurs. ⇒ chat huant. Appos. Chouette hulotte. hulotte n. f.… … Encyclopédie Universelle
urlare — ur·là·re v.intr. e tr. FO 1a. v.intr. (avere) emettere urla, grida acute e prolungate: urlare di dolore, urlare per la paura, per lo spavento, urlare come un ossesso, come un aquila Sinonimi: gridare, strillare. 1b. v.intr. (avere) estens.,… … Dizionario italiano
urla — URLÁ, úrlu, vb. I. intranz. 1. (Despre oameni şi animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ intranz. şi tranz. p. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a ţipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (şi neplăcut pentru… … Dicționar Român
Перевод: с итальянского на все языки
со всех языков на итальянский- Со всех языков на:
- Итальянский
- С итальянского на:
- Все языки
- Английский
- Болгарский
- Немецкий
- Русский
- Французский