traditie

См. также в других словарях:

• tradiţie — TRADÍŢIE, tradiţii, s.f. Ansamblu de concepţii, de obiceiuri, de datini şi de credinţe care se statornicesc istoriceşte în cadrul unor grupuri sociale sau naţionale şi care se transmit (prin viu grai) din generaţie în generaţie, constituind… …   Dicționar Român

• tradíţie — s. f. (sil. ţi e), art. tradíţia (sil. ţi a), g. d. art. tradíţiei; pl. tradíţii, art. tradíţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

• tradiţional — TRADIŢIONÁL, Ă, tradiţionali, e, adj. Care s a păstrat prin tradiţie, care ţine de tradiţie, întemeiat pe tradiţie. [pr.: ţi o ] – Din fr. traditionnel. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Tradiţional ≠ netradiţional Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

• Koenraad Logghe — (born 1963) is a Flemish Belgian proponent of the European New Right and a high priest of folkish Asatru, founder, vice chairman of the Werkgroep Traditie neopagan organization (the successor of Logghe s 1983 Order of Eternal Return and co… …   Wikipedia

• cutumă — CUTÚMĂ, cutume, s.f. Normă de drept consfinţită printr o practică îndelungată: consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume. Trimis de gudovan, 13.10.2008. Sursa: DEX 98  CUTÚMĂ s. (jur.) consuetudine, datină …   Dicționar Român

• obicei — OBICÉI, obiceiuri, s.n. 1. Deprindere individuală câştigată prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obişnuinţă, învăţ. ♢ loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obişnuit, în genere. ♢ loc. vb …   Dicționar Român

• tradiţionalism — TRADIŢIONALÍSM s.n. Ataşament (exagerat) faţă de tradiţie; atitudine dictată de acest ataşament. ♦ (În mişcarea culturală şi literară) Tendinţă excesivă spre folclor, istorie etc., care se opune modernismului şi respinge ideea de civilizaţie;… …   Dicționar Român

• şart — ŞART1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: DEX 98  ŞART2, şarturi, s.n. 1. Rânduială, uzanţă, tradiţie, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ♢ loc. adv. Pe… …   Dicționar Român

• convenţie — CONVÉNŢIE, convenţii, s.f. 1. Înţelegere, acord între două sau mai multe state, instituţii sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective. ♦ (jur.) Contract; denumire dată unor tratate internaţionale. ♦ (În artă) Înţelegere… …   Dicționar Român

• lege — LÉGE, legi, s.f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esenţiale, necesare, generale, relativ stabile şi repetabile între laturile interne ale aceluiaşi obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive… …   Dicționar Român

• Ásatrú — is. Ásatrú (Icelandic for Æsir faith , pronounced|auːsatruː, in Old Norse IPA| [aːsatruː] ; Norwegian Åsatru , Swedish Asatro , Danish Asetro ) is a Neopagan movement inspired by Germanic polytheism, in particular the Norse paganism as described… …   Wikipedia