suf(fig)

См. также в других словарях:

• süffig — süf|fig [ zʏfɪç] <Adj.> (ugs.): (besonders von Wein) angenehm schmeckend und gut zu trinken: der Wein ist sehr süffig. Syn.: ↑ schmackhaft. * * * sụ̈f|fig 〈Adj.〉 wohlschmeckend (Wein) [→ Suff] * * * sụ̈f|fig <Adj.> (ugs.): (bes. von… …   Universal-Lexikon

• suffiggere — suf·fìg·ge·re v.tr. TS ling. non com. → suffissare {{line}} {{/line}} DATA: 1960. ETIMO: dal lat. suffīgĕre attaccare sotto , v. anche figgere. NOTA GRAMMATICALE: per la coniugazione vd. affiggere …   Dizionario italiano

• sufficiente — suf·fi·cièn·te agg. FO 1. che basta al fabbisogno, che risponde alla necessità: denaro sufficiente; anche s.m.: non avere il sufficiente per vivere | nel linguaggio scolastico, voto o giudizio mediocre, corrispondente al sei: tema sufficiente;… …   Dizionario italiano

• sufficienza — suf·fi·cièn·za s.f. CO 1. l essere sufficiente, bastevole al bisogno: non avere sufficienza di cibo Contrari: insufficienza. 2. fig., sussiegosa degnazione: assumere un tono di sufficienza Sinonimi: alterigia, altezzosità, boria, sussiego. 3. nel …   Dizionario italiano

• tion — ab·bre·vi·a·tion; ab·di·ca·tion; ab·duc·tion; ab·er·ra·tion; ab·er·ra·tion·al; ab·jec·tion; ab·junc·tion; ab·ju·ra·tion; ab·lac·ta·tion; ab·la·tion; ab·lu·tion; ab·mi·gra·tion; ab·ne·ga·tion; ab·o·li·tion; ab·o·li·tion·ary; ab·o·li·tion·dom;… …   English syllables

• lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… …   Dicționar Român

• săgetător — SĂGETĂTÓR, OÁRE, săgetători, oare, adj., s.m. I. adj. 1. Care săgetează, care trimite săgeţi. ♦ (Substantivat, în superstiţii) Fiinţă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. ♦ fig. (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător,… …   Dicționar Român

• dulceag — DULCEÁG, Ă, dulcegi, ge, adj. 1. (Despre mâncăruri şi băuturi) Cam dulce, uşor îndulcit. ♦ Fără gust; searbăd, fad. ♢ fig. Versuri dulcege. 2. fig. (Despre manifestările oamenilor) Care vrea să pară prietenos; mieros. – Dulce + suf. eag. Trimis… …   Dicționar Român

• dulceaţă — DULCEÁŢĂ, dulceţuri, s.f. 1. Însuşirea de a fi dulce; gustul mâncărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite; p. ext. gust plăcut al unei mâncări sau băuturi. 2. Preparat alimentar făcut din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr. 3 …   Dicționar Român

• frige — FRÍGE, frig, vb. III. 1. tranz. A prepara un aliment (în special carne sau peşte) prin expunere directă la acţiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ♢ Compus: (fam.) frige linte s.m. invar. = om avar, zgârcit,… …   Dicționar Român

• greoi — GREÓI, OÁIE, greoi, oaie, adj. Care se mişcă, se desfăşoară sau porneşte greu, încet. ♦ fig. Lipsit de vioiciune, de supleţe. ♦ fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. oi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român