-
1 revocare
revocare v.tr. 1. révoquer: revocare una procura révoquer une procuration. 2. (rif. a leggi) abroger, abolir. -
2 annullare
annullare v. ( annùllo) I. tr. 1. ( Dir) ( dichiarare nullo) annuler: annullare un matrimonio annuler un mariage, dissoudre un mariage; annullare una sentenza annuler une sentence. 2. ( Dir) (rif. a contratto) annuler, révoquer. 3. ( revocare) annuler: annullare un volo annuler un vol; annullare un concerto annuler un concert; ( Comm) annullare un'ordinazione annuler une commande. 4. ( obliterare) oblitérer, annuler: annullare i francobolli con un bollo oblitérer les timbres, annuler les timbres par l'apposition d'un cachet. 5. ( vanificare) annuler: annullare gli effetti di una cura annuler les effets d'un traitement. 6. ( Inform) (un comando, una procedura) annuler. 7. ( Mat) éliminer. II. prnl. annullarsi (fig,rar) ( umiliarsi) s'humilier, se rabaisser. III. prnl.recipr. annullarsi s'annuler. -
3 credito
credito s.m. 1. ( fiducia) crédit: la notizia non merita credito cette nouvelle ne mérite aucun crédit; trovare credito ( essere creduto) trouver du crédit. 2. ( reputazione) crédit, renom: un avvocato di gran credito un avocat de grand renom; godere di credito avoir du crédit; godere di molto credito jouir d'un grand crédit. 3. (Comm,Econ) ( prestito) crédit: concedere un credito a qcu. accorder un crédit à qqn, octroyer un crédit à qqn; la banca mi ha concesso un credito la banque m'a accordé un crédit; revocare un credito révoquer un crédit. 4. (Comm,Econ) ( somma concessa) créance f., crédit: riscuotere un credito recouvrer une créance; avere un credito da esigere da qcu. avoir une créance sur qqn; ho un credito di cinquecento euro con un cliente j'ai fait crédit de cinq cent euros à un client. 5. ( istituto bancario) crédit. 6. al pl. (Cin,TV) générique sing. 7. (Scol,Univ) unité f. de valeur, U.V. -
4 decreto
decreto s.m. 1. ( Dir) arrêt: emettere un decreto prononcer un arrêt; revocare un decreto révoquer un arrêt. 2. ( Dir) ( in diritto penale) décret, arrêté; ( in diritto civile) décret, ordonnance f. 3. ( disposizione divina) décret: i decreti di Dio les décrets de Dieu. -
5 editto
editto s.m. 1. (Stor.rom) édit: emanare un editto émettre un édit; promulgare un editto promulguer un édit; revocare un editto révoquer un édit. 2. ( estens) (decreto, ordine) décret, ordonnance f.: editto imperiale décret impérial.
См. также в других словарях:
revocare — REVOCÁRE, revocări, s.f. 1. Acţiunea de a revoca şi rezultatul ei; revocaţie. 2. (jur.) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voinţă a persoanei care l a făcut. ♦ Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. 3. Act… … Dicționar Român
revocare — (ant. o non com. rivocare, non più usato nelle forme con l accento sul radicale) v. tr. [dal lat. revŏcare, der. di vocare chiamare , col pref. re ] (io rèvoco [ant. revòco o rivòco ], tu rèvochi, ecc.). 1. (amministr., giur.) [dichiarare non… … Enciclopedia Italiana
revocare — index recall (call back) Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 … Law dictionary
revocare — re·vo·cà·re v.tr. (io revoco) 1a. LE richiamare qcn. da un luogo o in un luogo, far tornare indietro: Delfo a suoi tripodi chiaro sonanti | rivoca Apolline (Carducci) | fig., richiamare alla memoria, rievocare: se ciò ch è detto alla mente… … Dizionario italiano
revocare — {{hw}}{{revocare}}{{/hw}}v. tr. (io revoco , tu revochi ) 1 (lett.) Richiamare (anche fig.). 2 Annullare, disdire: revocare un ordine. ETIMOLOGIA: dal lat. revocare ‘chiamare (vocare) indietro (re )’ … Enciclopedia di italiano
revocáre — s. f., g. d. art. revocärii; pl. revocäri … Romanian orthography
revocare — v. tr. 1. (lett.) richiamare 2. annullare, disdire, abrogare, cancellare, cassare, ritirare, ritrattare □ derogare CONTR. emanare, approvare, decretare, omologare, sancire, sanzionare, emettere, fissare, aggiudicare, applicare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
Non revocare potes, quae periere dies. — См. Весна моих промчалась дней И ей ужель возврата нет? … Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)
révoquer — [ revɔke ] v. tr. <conjug. : 1> • 1350; revochier « rappeler (les âmes des morts) » 1190 ; lat. revocare 1 ♦ Destituer (un fonctionnaire, un magistrat, un officier ministériel). ⇒ casser, destituer, relever (de ses fonctions); révocation.… … Encyclopédie Universelle
revoca — REVOCÁ, revóc, vb. I. tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziţie. 2. A scoate dintr o funcţie publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în aceea funcţie printr un act de guvernământ. – Din fr … Dicționar Român
revocaţie — REVOCÁŢIE s.f. Revocare. – Din lat. revocatio, fr. révocation. Trimis de C Taut, 22.02.2004. Sursa: DEX 98 REVOCÁŢIE s. v. anulare, contramandare, revocare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime revocáţie s. f. (sil. ţi e) … Dicționar Român