Перевод: с русского на все языки

со всех языков на русский

respingere

См. также в других словарях:

  • respingere — RESPÍNGERE, respingeri, s.f. 1. Faptul de a respinge. 2. (fiz.) Exercitare a unei forţe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2). – v. respinge. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • respingere — /re spindʒere/ v. tr. [der. di spingere, col pref. re  ] (coniug. come spingere ). 1. a. [cacciare indietro, per lo più seccamente e duramente: respinse con decisione i nemici ] ▶◀ (lett.) repellere, ributtare, ricacciare, rigettare, rintuzzare.… …   Enciclopedia Italiana

  • respingere — re·spìn·ge·re v.tr. 1a. FO spingere indietro, ricacciare spec. con violenza: respingere gli assalitori, le forze dell ordine respinsero i curiosi affollati sul luogo dell incidente 1b. CO TS sport nel calcio, rinviare il pallone per impedire che… …   Dizionario italiano

  • respingere — {{hw}}{{respingere}}{{/hw}}v. tr.  ( coniug. come spingere ) 1 Spingere, rimandare indietro con più o meno forza allontanando da sé (anche fig.): respingere l aggressore; respingere le accuse di qlcu. 2 Rifiutare di accogliere: respingere una… …   Enciclopedia di italiano

  • respingere — v. tr. 1. spingere indietro, ributtare, ricacciare, far retrocedere, mettere in fuga, allontanare, cacciare, risospingere □ rimandare, rinviare □ (la palla) rilanciare □ (le accuse, un obiezione, ecc.) ribattere, confutare, rintuzzare, ricusare,… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • respinge — RESPÍNGE, resping, vb. III. tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ţine piept unui atac armat, a sili pe duşman să se retragă. 4. fig. A înăbuşi un sentiment, o pornire.… …   Dicționar Român

  • bocciare — boc·cià·re v.tr. e intr. (io bòccio) 1. v.tr. AU TS sport nel gioco delle bocce, colpire la boccia dell avversario per toglierla dal gioco Sinonimi: 2sbocciare. 2. v.tr. AU fig., non approvare, respingere: bocciare una proposta di legge, un… …   Dizionario italiano

  • refuz — REFÚZ, refuzuri, s.n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ expr. Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic; până când nu este loc pentru mai mult, până la limita maximă. 2. Material rămas, după cernere, sortare sau… …   Dicționar Român

  • repulsie — REPÚLSIE, repulsii, s.f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust. 2. (fiz.) Respingere (2). [var.: repulsiúne s.f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, onis. Trimis de RACAI, 21.11.2007. Sursa: DEX 98  Repulsie ≠ admiraţie, atracţie, deliciu,… …   Dicționar Român

  • accettare — v. tr. [dal lat. acceptare, frequent. di accipĕre ricevere ] (io accètto, ecc.) 1. a. [consentire a ricevere un dono, una ricompensa e sim.: a. un presente ] ▶◀ prendere, [con piacere] gradire. ◀▶ respingere, rifiutare, rigettare, (scherz.)… …   Enciclopedia Italiana

  • rintuzzare — rin·tuz·zà·re v.tr. CO 1. spuntare, smussare: rintuzzare una lama, la punta di un chiodo Sinonimi: ribattere, smussare. Contrari: acuminare, 1affilare, appuntire. 2. fig., placare, reprimere: rintuzzare un sentimento, l orgoglio, l ira | OB LE… …   Dizionario italiano

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»