-
1 respingere
respingere v. (pres.ind. respìngo, respìngi; p.rem. respìnsi; p.p. respìnto) I. tr. 1. ( far arretrare) repousser ( anche fig): la polizia respinse la folla dei dimostranti la police repoussa la foule des manifestants; respingere il nemico repousser l'ennemi; respingere uno spasimante repousser un soupirant. 2. ( fig) ( non accettare) refuser, rejeter; (rif. a argomento) réfuter; (rif. a sentimento e sim.) refouler: respingere un'accusa rejeter une accusation; respingere un pensiero cattivo refouler une mauvaise pensée; respingere una proposta refuser une proposition. 3. ( burocr) ( non accettare) rejeter, refuser. 4. ( Scol) ( bocciare) recaler, ( colloq): coller: lo hanno respinto agli esami il a été collé aux examens. 5. ( Post) renvoyer, retourner: respingere un pacco al mittente retourner un paquet à l'expéditeur. 6. ( Fis) repousser. II. prnl. respingersi se repousser ( anche Fis). -
2 aggressione
aggressione s.f. 1. agression: essere vittima di un'aggressione être victime d'une agression; respingere un'aggressione repousser une agression. 2. ( Pol) agression. -
3 assalto
assalto s.m. 1. assaut: respingere un assalto repousser un assaut; sostenere l'assalto soutenir l'assaut. 2. ( fig) attaque f. 3. ( Sport) ( nella scherma) assaut; (nel pugilato: ripresa) round. 4. ( Med) accès: assalto di febbre accès de fièvre. -
4 attacco
attacco s.m. (pl. - chi) 1. (Mil,Sport) ( assalto) attaque f., assaut: passare all'attacco passer à l'attaque; andare all'attacco monter à l'attaque, aller à l'attaque; respingere un attacco repousser une attaque. 2. ( Sport) ( insieme dei giocatori) attaque f., attaquants pl. 3. ( fig) ( critica aspra) attaque f.: un violento attacco alla politica del governo une attaque violente contre la politique du gouvernement. 4. ( Med) crise f.: avere un altro attacco della malattia avoir une nouvelle crise; un attacco di tosse une quinte de toux; un attacco d'asma une crise d'asthme; attacco epilettico crise d'épilepsie. 5. (inizio, apertura) début: l'attacco del libro è bello le début du livre est bien. 6. ( Mus) attaque f., entrée f.: l'attacco dei violini l'entrée des violons. 7. ( Mus) ( entrata) début, attaque f.: un attacco morbido une attaque douce. 8. ( insieme degli animali da tiro) attelage: un attacco a quattro un attelage à quatre chevaux. 9. ( punto di unione) point d'attache, attache f. 10. ( Mecc) ( giuntura) attache f.; ( di un tubo) prise f., embout. 11. (El,Tel) prise f. de courant. 12. ( Chim) attaque f., corrosion f. 13. ( Ferr) attelage. 14. ( Alp) point de départ. 15. ( degli sci) fixation f.: attacco di sicurezza fixation de sécurité. 16. ( Met) attaque f. -
5 bocciare
bocciare v. ( bòccio, bòcci) I. tr. 1. ( respingere) rejeter, repousser: bocciare un progetto di legge rejeter un projet de loi, repousser un projet de loi. 2. (Scol,colloq) recaler, coller: bocciare qcu. in latino recaler qqn en latin. 3. (rif. a candidati delle elezioni) recaler. 4. ( nel gioco delle bocce) faire un carreau, tirer un carreau. II. intr. (aus. avere) ( colloq) ( scontrarsi con l'automobile) se tamponner. -
6 dimissione
dimissione s.f. 1. al pl. démission sing.: dare le dimissioni démissionner; presentare le dimissioni donner sa démission; accettare le dimissioni di qcu. accepter la démission de qqn; respingere le dimissioni di qcu. refuser la démission de qqn; dimissioni da una carica démission de ses fonctions. 2. (da ospedale e sim.) renvoi m., permission de sortir. -
7 insinuazione
insinuazione s.f. 1. ( allusione subdola) insinuation, allusion: fare delle insinuazioni sul conto di qcu. faire des insinuations à l'égard de qqn; respingere un'insinuazione démentir une insinuation; essere vittima di insinuazioni être victime d'insinuations. 2. ( rar) ( lenta penetrazione) insinuation. -
8 istanza
istanza s.f. 1. (petizione,richiesta) instance, requête, demande: presentare un'istanza introduire une instance; respingere un'istanza rejeter une requête. 2. ( insistenza) instance, insistance, sollicitation: cedere alle istanze di qcu. céder aux instances de qqn. -
9 mozione
mozione s.f. ( Parl) motion: presentare una mozione présenter une motion, déposer une motion; approvare una mozione approuver une motion; respingere una mozione rejeter une motion; appoggiare una mozione appuyer une motion; la mozione è stata approvata unanimamente la motion a été approuvée à l'unanimité. -
10 respinto
respinto I. agg. (p.p. di Vedere respingere) 1. ( rifiutato) repoussé, rejeté, refusé. 2. (rif. a corteggiatore, avances) repoussé. 3. ( Scol) recalé, collé. 4. ( Post) renvoyé, retourné: respinto al mittente renvoyé à l'expéditeur. II. s.m. (f. -a) ( Scol) recalé. -
11 ribattere
ribattere v. ( ribàtto) I. tr. 1. ( battere di nuovo) rebattre, battre de nouveau. 2. ( battere di rimando) renvoyer: ribattere la palla renvoyer la balle. 3. ( fig) ( respingere) repousser, rejeter: ribattere un'accusa rejeter une accusation. 4. ( fig) ( confutare) réfuter: ribattere le ragioni dell'avversario réfuter les arguments de l'adversaire. 5. ( Mecc) ( ribadire) river. 6. ( Sart) rabattre: ribattere una cucitura rabattre une couture. 7. ( riscrivere a macchina o al computer) retaper. II. intr. (aus. avere) 1. ( picchiare di nuovo all'uscio) frapper de nouveau (a à). 2. ( fig) ( insistere) insister: ribattere sullo stesso argomento insister sur le même sujet. 3. ( fig) ( replicare) répliquer: tu sei sempre pronto a ribattere tu es toujours prêt à répliquer. -
12 ributtare
ributtare v. ( ribùtto) I. tr. 1. rejeter, relancer; ( in acqua) replonger. 2. (rigettare, restituire) rejeter, rendre: il canale ributta le scorie le canal rejette les déchets; il mare ha ributtato un cadavere la mer a rejeté un cadavre. 3. ( vomitare) vomir, remettre, rendre (anche assol.). 4. ( rar) (ricacciare, respingere) repousser, refouler: ributtare il nemico repousser l'ennemi. II. intr. (aus. avere) 1. ( germogliare di nuovo) bourgeonner de nouveau. 2. ( suscitare ribrezzo) dégoûter tr. (a qcu. qqn). III. prnl. ributtarsi se jeter de nouveau; ( in acqua) replonger. -
13 ricacciare
ricacciare v. ( ricàccio, ricàcci) I. tr. 1. ( cacciare via) chasser de nouveau, ( colloq) éjecter de nouveau: l'hanno ricacciato dal locale per il suo comportamento ils l'ont de nouveau éjecté du nightclub en raison de son comportement. 2. ( fig) ( respingere) repousser, refouler: ricacciare il nemico repousser l'ennemi. 3. ( rimettere) remettre: ricacciò i documenti nella borsa il remit les documents dans sa mallette. 4. (assol.) ( germogliare di nuovo) bourgeonner de nouveau. II. prnl. ricacciarsi se fourrer de nouveau (in dans). -
14 rifuggire
rifuggire v. ( rifùggo, rifùggi) I. intr. (aus. essere) 1. ( fuggire di nuovo) fuir de nouveau, s'enfuir de nouveau. 2. ( fig) (respingere, aborrire) fuir (aus. avoir), refuser (aus. avoir): rifuggire da ogni compromesso fuir tout compromis. II. tr. fuir, éviter. -
15 rigettare
rigettare v. ( rigètto) I. tr. 1. ( gettare di nuovo o indietro) rejeter. 2. (rif. all'acqua: gettare sulla riva) rejeter. 3. ( fig) ( non accettare) rejeter, refuser, écarter, repousser: rigettare una proposta rejeter une proposition. 4. ( fig) ( respingere) repousser: rigettare un assalto repousser une attaque. 5. (Biol,Med) rejeter. 6. ( vomitare) vomir, rendre, remettre. II. intr. (aus. essere) 1. ( germogliare) bourgeonner (aus. avoir). 2. ( fig) ( riapparire) réapparaître. III. prnl. rigettarsi (gettarsi di nuovo, ritornare) se remettre, retourner intr. -
16 rintuzzare
rintuzzare v.tr. ( rintùzzo) 1. ( lett) ( spuntare) émousser, épointer. 2. ( fig) (reprimere, frenare) réprimer, refréner, réfréner, contenir: rintuzzare l'ira contenir sa colère. 3. ( fig) ( respingere) repousser: rintuzzare un assalto repousser un assaut. 4. ( fig) ( ribattere) réfuter: rintuzzare un'accusa réfuter une accusation. -
17 ripudiare
ripudiare v.tr. ( ripùdio, ripùdi) 1. répudier: ripudiare la moglie répudier sa femme. 2. ( rinnegare) renier, répudier: ripudiare la propria fede renier sa foi. 3. (respingere, rifiutare) rejeter, refuser, repousser: ripudiare ogni compromesso refuser tout compromis. -
18 scartare
I. scartare v.tr. ( scàrto) défaire, ouvrir: scartare un pacco défaire un paquet; scartare un regalo ouvrir un cadeau, déballer un cadeau. II. scartare v.tr. ( scàrto) 1. (respingere, rifiutare) écarter, rejeter: scartare una teoria écarter une théorie. 2. (eliminare, gettare via) jeter, éliminer: scartare la frutta guasta jeter les fruits abîmés. 3. ( nei giochi di carte) écarter, se défausser de. 4. ( Mil) ( riformare) réformer. III. scartare v. ( scàrto) I. intr. (aus. avere) 1. (rif. a veicoli) faire un écart, faire une embardée. 2. (rif. ad animali) faire un écart. 3. ( Sport) ( nel ciclismo) faire un écart. II. tr. ( Sport) ( calcio) dribbler: scartare un avversario dribbler un adversaire. -
19 schermire
schermire v. ( schermìsco, schermìsci) I. tr. ( rar) protéger. II. prnl. schermirsi 1. ( ripararsi) se protéger (da de, contre), se défendre (da de, contre): schermirsi il viso dal sole se protéger le visage du soleil. 2. ( estens) ( eludere) se dérober (da à), éluder tr.: schermirsi da domande indiscrete se dérober à des questions gênantes. 3. ( estens) (sottrarsi, respingere) repousser tr.: schermirsi da un complimento repousser un compliment. 4. ( estens) ( essere riservato e schivo) se dérober: si schermì invitando il pubblico a non alzarsi il se déroba en invitant le public à rester assis.
См. также в других словарях:
respingere — RESPÍNGERE, respingeri, s.f. 1. Faptul de a respinge. 2. (fiz.) Exercitare a unei forţe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2). – v. respinge. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
respingere — /re spindʒere/ v. tr. [der. di spingere, col pref. re ] (coniug. come spingere ). 1. a. [cacciare indietro, per lo più seccamente e duramente: respinse con decisione i nemici ] ▶◀ (lett.) repellere, ributtare, ricacciare, rigettare, rintuzzare.… … Enciclopedia Italiana
respingere — re·spìn·ge·re v.tr. 1a. FO spingere indietro, ricacciare spec. con violenza: respingere gli assalitori, le forze dell ordine respinsero i curiosi affollati sul luogo dell incidente 1b. CO TS sport nel calcio, rinviare il pallone per impedire che… … Dizionario italiano
respingere — {{hw}}{{respingere}}{{/hw}}v. tr. ( coniug. come spingere ) 1 Spingere, rimandare indietro con più o meno forza allontanando da sé (anche fig.): respingere l aggressore; respingere le accuse di qlcu. 2 Rifiutare di accogliere: respingere una… … Enciclopedia di italiano
respingere — v. tr. 1. spingere indietro, ributtare, ricacciare, far retrocedere, mettere in fuga, allontanare, cacciare, risospingere □ rimandare, rinviare □ (la palla) rilanciare □ (le accuse, un obiezione, ecc.) ribattere, confutare, rintuzzare, ricusare,… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
respinge — RESPÍNGE, resping, vb. III. tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ţine piept unui atac armat, a sili pe duşman să se retragă. 4. fig. A înăbuşi un sentiment, o pornire.… … Dicționar Român
bocciare — boc·cià·re v.tr. e intr. (io bòccio) 1. v.tr. AU TS sport nel gioco delle bocce, colpire la boccia dell avversario per toglierla dal gioco Sinonimi: 2sbocciare. 2. v.tr. AU fig., non approvare, respingere: bocciare una proposta di legge, un… … Dizionario italiano
refuz — REFÚZ, refuzuri, s.n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ expr. Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic; până când nu este loc pentru mai mult, până la limita maximă. 2. Material rămas, după cernere, sortare sau… … Dicționar Român
repulsie — REPÚLSIE, repulsii, s.f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust. 2. (fiz.) Respingere (2). [var.: repulsiúne s.f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, onis. Trimis de RACAI, 21.11.2007. Sursa: DEX 98 Repulsie ≠ admiraţie, atracţie, deliciu,… … Dicționar Român
accettare — v. tr. [dal lat. acceptare, frequent. di accipĕre ricevere ] (io accètto, ecc.) 1. a. [consentire a ricevere un dono, una ricompensa e sim.: a. un presente ] ▶◀ prendere, [con piacere] gradire. ◀▶ respingere, rifiutare, rigettare, (scherz.)… … Enciclopedia Italiana
rintuzzare — rin·tuz·zà·re v.tr. CO 1. spuntare, smussare: rintuzzare una lama, la punta di un chiodo Sinonimi: ribattere, smussare. Contrari: acuminare, 1affilare, appuntire. 2. fig., placare, reprimere: rintuzzare un sentimento, l orgoglio, l ira | OB LE… … Dizionario italiano