-
1 putea
pŭtĕus, i, m. ( neutr. collat. form of the plur. pŭtĕa, ōrum, Varr. ap. Non. 217, 4) [root pu-, to cleanse; whence also purus, putus, purgo], a well:II.puteum fodere,
Plaut. Most. 2, 1, 32:ex puteis jugibus aquam calidam trahi,
Cic. N. D. 2, 9, 25; id. Div. 1, 50, 112:virgines se in puteos abjecisse,
id. Prov. Cons. 3, 6; Plin. 9, 25, 41, § 80; 37, 9, 43, § 127; Plin. Ep. 2, 17, 25; 5, 6, 25:putei perennes,
Hor. Ep. 1, 15, 15:puteum vitare patentem,
id. ib. 2, 2, 135 et saep. —Of a cistern, Auct. B. Alex. 5 fin. —Prov.:in puteum conicere,
to throw away, Petr. 42.— -
2 puteus
pŭtĕus, i, m. ( neutr. collat. form of the plur. pŭtĕa, ōrum, Varr. ap. Non. 217, 4) [root pu-, to cleanse; whence also purus, putus, purgo], a well:II.puteum fodere,
Plaut. Most. 2, 1, 32:ex puteis jugibus aquam calidam trahi,
Cic. N. D. 2, 9, 25; id. Div. 1, 50, 112:virgines se in puteos abjecisse,
id. Prov. Cons. 3, 6; Plin. 9, 25, 41, § 80; 37, 9, 43, § 127; Plin. Ep. 2, 17, 25; 5, 6, 25:putei perennes,
Hor. Ep. 1, 15, 15:puteum vitare patentem,
id. ib. 2, 2, 135 et saep. —Of a cistern, Auct. B. Alex. 5 fin. —Prov.:in puteum conicere,
to throw away, Petr. 42.— -
3 stativa
I.In gen. (very rare): de stativis aquis, ut sunt lacus et stagna et putea et maria, standing waters, Varr. ap. Non. 217, 2: tarditas, Firm. Math. 1, 2 fin. —Of a light (transl. of Gr. stêrigmos), App. de Mundo, 16, p. 64, 24.—II.In partic.A.In milit. lang., of or belonging to posts, stations, or quarters (the predom. signif. of the word): praesidium stativum, appointed post or station = statio, Cic. Phil. 12, 10, 24; Liv. 41, 1, 6; 44, 40, 6:1.castra,
a stationary camp, a camp where an army halts for a long while, Caes. B. C. 3, 30; 3, 37; Cic. Verr. 2, 5, 12, § 29; Sall. J. 44, 4; Tac. A. 3, 21 fin. al.—Hence, substt.stătīva, ōrum, n., a stationary camp.(α).Lit., Liv. 1, 57, 4; 29, 34, 3; 31, 33, 6; 37, 37, 1 and 5; Tac. H. 1, 66 al.—* (β).Transf., of travellers: stativa, a restingplace, stopping-place, quarters:* 2.stativis dies absumuntur,
Plin. 6, 23, 26, § 103; Front. Ep. ad M. Caes. 1, 8.—stătīvae, ārum, f.:B.mansiones, deinde stativae, deinde ubi annona esset accipienda,
Lampr. Alex. Sev. 45.—In relig. lang.: stativae feriae, fixed or stated feasts (usually statae feriae), Macr. S. 1, 16, § 5. -
4 stativae
I.In gen. (very rare): de stativis aquis, ut sunt lacus et stagna et putea et maria, standing waters, Varr. ap. Non. 217, 2: tarditas, Firm. Math. 1, 2 fin. —Of a light (transl. of Gr. stêrigmos), App. de Mundo, 16, p. 64, 24.—II.In partic.A.In milit. lang., of or belonging to posts, stations, or quarters (the predom. signif. of the word): praesidium stativum, appointed post or station = statio, Cic. Phil. 12, 10, 24; Liv. 41, 1, 6; 44, 40, 6:1.castra,
a stationary camp, a camp where an army halts for a long while, Caes. B. C. 3, 30; 3, 37; Cic. Verr. 2, 5, 12, § 29; Sall. J. 44, 4; Tac. A. 3, 21 fin. al.—Hence, substt.stătīva, ōrum, n., a stationary camp.(α).Lit., Liv. 1, 57, 4; 29, 34, 3; 31, 33, 6; 37, 37, 1 and 5; Tac. H. 1, 66 al.—* (β).Transf., of travellers: stativa, a restingplace, stopping-place, quarters:* 2.stativis dies absumuntur,
Plin. 6, 23, 26, § 103; Front. Ep. ad M. Caes. 1, 8.—stătīvae, ārum, f.:B.mansiones, deinde stativae, deinde ubi annona esset accipienda,
Lampr. Alex. Sev. 45.—In relig. lang.: stativae feriae, fixed or stated feasts (usually statae feriae), Macr. S. 1, 16, § 5. -
5 stativus
I.In gen. (very rare): de stativis aquis, ut sunt lacus et stagna et putea et maria, standing waters, Varr. ap. Non. 217, 2: tarditas, Firm. Math. 1, 2 fin. —Of a light (transl. of Gr. stêrigmos), App. de Mundo, 16, p. 64, 24.—II.In partic.A.In milit. lang., of or belonging to posts, stations, or quarters (the predom. signif. of the word): praesidium stativum, appointed post or station = statio, Cic. Phil. 12, 10, 24; Liv. 41, 1, 6; 44, 40, 6:1.castra,
a stationary camp, a camp where an army halts for a long while, Caes. B. C. 3, 30; 3, 37; Cic. Verr. 2, 5, 12, § 29; Sall. J. 44, 4; Tac. A. 3, 21 fin. al.—Hence, substt.stătīva, ōrum, n., a stationary camp.(α).Lit., Liv. 1, 57, 4; 29, 34, 3; 31, 33, 6; 37, 37, 1 and 5; Tac. H. 1, 66 al.—* (β).Transf., of travellers: stativa, a restingplace, stopping-place, quarters:* 2.stativis dies absumuntur,
Plin. 6, 23, 26, § 103; Front. Ep. ad M. Caes. 1, 8.—stătīvae, ārum, f.:B.mansiones, deinde stativae, deinde ubi annona esset accipienda,
Lampr. Alex. Sev. 45.—In relig. lang.: stativae feriae, fixed or stated feasts (usually statae feriae), Macr. S. 1, 16, § 5.
См. также в других словарях:
putea — PUTEÁ, pot, vb. II. tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simţi capabil de a înfăptui un lucru. ♢ loc. adv. Cum poate (sau pot, poţi etc.) = pe măsura posibilităţilor. ♢ expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul,… … Dicționar Român
Putea Dei Pini Soli — (Magliano,Италия) Категория отеля: Адрес: Via Pitagora 10, 73040 Magliano, Итал … Каталог отелей
La Putea — (San Pietro in Lama,Италия) Категория отеля: Адрес: Via XX Settembre 36, 73010 San Pietro … Каталог отелей
AD PUTEA — in Hispania locus Antonino, inter Liminium et Caesaraugustam: Ad puteal mavult scribere Hieronymus Surita … Hofmann J. Lexicon universale
gât — GÂT, gâturi, s.n. 1. Parte a corpului (la om şi la unele animale) care uneşte capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; p. ext. gâtlej. ♢ expr. A se arunca (sau a se agăţa etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrăţişa (cu căldură) pe cineva; b) a copleşi, a… … Dicționar Român
apropia — APROPIÁ, aprópii, vb. I. I. refl. A se deplasa în spaţiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ♢ expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuşi să vorbeşti sau să te înţelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obţii,… … Dicționar Român
sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… … Dicționar Român
picior — PICIÓR, picioare, s.n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la şold până la vârful degetelor, şi fiecare dintre membrele celorlalte vieţuitoare, care servesc la susţinerea corpului şi la deplasarea în spaţiu. ♢… … Dicționar Român
pierde — PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ expr. A( şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. tranz. A nu mai… … Dicționar Român
şti — ŞTI, ştiu, vb. IV. I. 1. Tranz şi intranz. (Folosit şi absol.) A avea cunoştinţă (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaşte. ♢ loc. adv. Pe ştiute = în cunoştinţă de cauză. Pe neştiute = a) fără să şi dea seama; b) în ascuns, pe furiş … Dicționar Român
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
