modalitāte

См. также в других словарях:

• modalitate — MODALITÁTE, modalităţi, s.f. 1. Procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop; mod (1), manieră. 2. (log.) Determinare a caracterului necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăţi. – Din fr. modalité. Trimis de… …   Dicționar Român

• modalitáte — s. f., g. d. art. modalitäţii; pl. modalitäţi …   Romanian orthography

• mod — MOD, moduri, s.n. 1. Fel de a fi, de a se manifesta al cuiva sau a ceva; fel în care se efectuează ceva; cale, procedeu, metodă. ♢ (Ec. pol.) Mod de producţie = fel istoriceşte determinat în care oamenii produc bunurile necesare existenţei lor… …   Dicționar Român

• posibilitate — POSIBILITÁTE, (2) posibilităţi, s.f. 1. Faptul de a fi posibil; ceea ce poate deveni în viitor o realitate. 2. Mijloc de realizare, de înfăptuire a ceva; putinţă, modalitate. ♢ Posibilităţi materiale = bani (necesari traiului). ♢ expr. În măsura… …   Dicționar Român

• procedeu — PROCEDÉU, procedee, s.n. 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc, modalitate, procedură. 2. Soluţie practică adoptată ca sistem pentru efectuarea sau producerea unui lucru. [pl. şi: procedeuri] – Din fr.… …   Dicționar Român

• cale — CÁLE, căi, s.f. I. 1. Fâşie de teren special amenajată pentru a înlesni circulaţia oamenilor, a vehiculelor şi a animalelor; drum. ♢ loc. adv. Din cale afară sau afară din cale = peste măsură, neobişnuit, foarte. ♢ expr. A fi (sau a sta, a se… …   Dicționar Român

• chip — CHIP, chipuri, s.n., adv. 1. s.n. 1. Faţă, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feţei; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfăţişarea sau aspectul unei fiinţe. Avea chip omenesc. ♢ loc. adv. În chip de... = cu înfăţişare de..., asemenea cu... ♦… …   Dicționar Român

• manieră — MANIÉRĂ, maniere, s.f. 1. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ţinută. ♢ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. ♦ (La sg.) Politeţe, amabilitate; bună… …   Dicționar Român

• manoperă — MANÓPERĂ, manopere, s.f. 1. Muncă manuală depusă pentru efectuarea unei lucrări; plată pentru această muncă. 2. (Rar) Acţiune tactică; atitudine; mijloc, procedeu întrebuinţat pentru realizarea unui scop. 3. fig. Manevră (4) – Calc după fr.… …   Dicționar Român

• monolog — MONOLÓG, monoloage, s.n. 1. Scenă dintr o lucrare dramatică în care un personaj, fiind singur pe scenă, îşi exprimă cu glas tare gândurile. ♦ Monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiză psihologică, prin care… …   Dicționar Român

• perifrază — PERIFRÁZĂ, perifraze, s.f. Procedeu gramatical şi stilistic de exprimare prin mai multe cuvinte a ceea ce, în mod obişnuit, se poate reda printr un singur cuvânt; grup de cuvinte care înlocuieşte un termen unic cu acelaşi sens. – Din ngr.… …   Dicționar Român