Перевод: со словенского на все языки

со всех языков на словенский

lātrāre

  • 1 làjati

    I. làjati I Grammatical information: v. Accent paradigm: a Proto-Slavic meaning: `bark'
    Page in Trubačev: XIV 20
    Old Church Slavic:
    lajati (Supr.) `bark' [verb], lajǫ [1sg]
    Russian:
    lájat' `bark' [verb]
    Old Russian:
    lajati `bark' [verb]
    Belorussian:
    lájać `curse' [verb]
    Ukrainian:
    lájati `curse, scold' [verb]
    Czech:
    láti `scold, bark' [verb]
    Old Czech:
    láti `scold' [verb]
    Slovak:
    lát' `scold' [verb]
    Polish:
    ɫajać `curse, scold, bark' [verb]
    Old Polish:
    ɫajać `curse, scream' [verb]
    Slovincian:
    ɫajac `bark, curse' [verb]
    Lower Sorbian:
    ɫajaś `bark, scold, curse' [verb]
    Serbo-Croatian:
    lȁjati `bark, swear' [verb], lȁjēm [1sg];
    Čak. lȁjati (Vrgada) `bark, swear' [verb], lȁješ [2sg];
    Čak. lȁjati ʌOrbanići) `bark' [verb], lȃʌe [3sg]
    Slovene:
    lȃjati `bark, scream, curse' [verb], lȃjam [1sg], lȃjem [1sg]
    Bulgarian:
    lája `bark, scold' [verb]
    Macedonian:
    lae `bark, swear' [verb]
    Proto-Balto-Slavic reconstruction: laH-tei
    Lithuanian:
    lóti `bark' [verb]
    Latvian:
    lãt `bark, scold' [verb]
    Indo-European reconstruction: leh₂-
    IE meaning: bark
    Certainty: +
    Page in Pokorny: ?
    Other cognates:
    Skt. rā́yati `bark' [verb] \{1\};
    Lat. lātrāre `bark' [verb]
    Notes:
    \{1\} If not from IE. Hreh₁
    II. lajati II Grammatical information: v. Proto-Slavic meaning: `ambush, lie in wait for'
    Page in Trubačev: XIV 21
    Old Church Slavic:
    lajati `ambush, lie in wait for' [verb], lajǫ [1sg]
    Church Slavic:
    lajati (RuCS) `ambush, lie in wait for, engage in intrigues' [verb]
    Indo-European reconstruction: leh₂-
    Page in Pokorny: 651
    Other cognates:
    Gk. λήθω `be hidden' [verb];
    Lat. latēre `be hidden' [verb]

    Slovenščina-angleščina big slovar > làjati

См. также в других словарях:

  • lătrare — LĂTRÁRE, lătrări, s.f. (înv.) Lătrat. – v. lătra. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  LĂTRÁRE s. v. lătrat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  lătráre s. f. (sil. tra ), g. d. art …   Dicționar Român

  • latrare — v. intr. [dal lat. latrare ] (aus. avere ). 1. [spec. del cane, abbaiare con forza o con rabbia] ▶◀ ↓ abbaiare, guaiolare, guaire, ustolare. 2. (fig., spreg.) [di persona, esprimersi irosamente] ▶◀ inveire, (spreg.) ragliare, sbraitare, strillare …   Enciclopedia Italiana

  • latrare — la·trà·re v.intr. (avere) 1. CO di cane, abbaiare con rabbia e forza: le cagne latravano a chi si avvicinava 2. BU estens., spreg., di persona, sbraitare, inveire a gran voce | LE parlare sconsideratamente, blaterare: cosa che quasi tutti così… …   Dizionario italiano

  • latrare — {{hw}}{{latrare}}{{/hw}}v. intr.  ( aus. avere ) Abbaiare con forza e insistenza …   Enciclopedia di italiano

  • latrare — v. intr. 1. (di cane) abbaiare furiosamente, abbaiare 2. (est., di persona) sbraitare, vociare CONTR. bisbigliare, sussurrare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • lătra — LĂTRÁ, látru, vb. I. intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic şi …   Dicționar Român

  • ladrar — (Del lat. latrare.) ► verbo intransitivo 1 ZOOLOGÍA Dar ladridos el perro: ■ cuando alguien se acerca a la verja del jardín, el mastín empieza a ladrar. ► verbo transitivo/ intransitivo 2 coloquial Dirigir o dedicar insultos o críticas ásperas a… …   Enciclopedia Universal

  • aboyer — [ abwaje ] v. intr. <conjug. : 8> • abaier XIIe; lat. pop. °abbaudiare, de baudari 1 ♦ Pousser son cri, en parlant du chien. ⇒ glapir, hurler, japper. PROV. Chien qui aboie ne mord pas : les personnes qui menacent et manifestent leur colère …   Encyclopédie Universelle

  • latrato — 1la·trà·to s.m. 1. CO verso emesso dal cane quando abbaia a lungo e con forza 2. BU estens., spreg., urlo acuto e prolungato di rabbia, protesta o minaccia {{line}} {{/line}} DATA: 1348 53. ETIMO: dal lat. latrātu(m), v. anche latrare. 2la·trà·to …   Dizionario italiano

  • lătrat — LĂTRÁT, lătrături, s.n. Faptul de a lătra (1); sunete caracteristice scoase de câini când latră; lătrare, lătrătură, hămăit, hămăitură, hămăială. – v. lătra. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LĂTRÁT s. hămăială, hămăire, hămăit,… …   Dicționar Român

  • animale — anima/le (1) s. m. 1. essere vivente, essere animato 2. bestia CONTR. essere umano, cristiano 3. (fig.) bruto, persona rozza, ignorantone, materialone, mostro CONTR. persona ragionevole, persona civile. NOMENCLATURA …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»