-
1 in itinere
-
2 accidente in itinere
spa accidente (m) de trayecto, accidente (m) "in itinere"rus несчастный случай (м) в пути на работу или с работыSeguridad y salud en el trabajo. Traducido al ruso > accidente in itinere
-
3 accidente in itinere
spa accidente (m) de trayecto, accidente (m) "in itinere"deu Wegeunfall (m)Seguridad y salud en el diccionario Español-Alemán > accidente in itinere
-
4 accidente in itinere
spa accidente (m) de trayecto, accidente (m) "in itinere"eng commuting accidentБезопасность и гигиена труда. Испано-английский > accidente in itinere
-
5 accidente in itinere
spa accidente (m) de trayecto, accidente (m) "in itinere"fra accident (m) de trajetБезопасность и гигиена труда. Испано-французский > accidente in itinere
-
6 in itinere
1. лат.; avvпо ходу дела, попутно2. лат.; agg1) текущий2) случившийся / полученный по дороге на работу / с работы (о травме и т.п.) -
7 in itínere
en el camino -
8 itere
-
9 курс
itinerecurso\курс ант alumno\курсант военного училища aspirantecadetto\курсант лётной школы alumno de schola de aviation, alumno-pilota. -
10 направление
itineredirectiontendentia\направление ять dirigeradressar. -
11 iter
ĭter, ĭtĭnĕris (archaic forms: nom. ĭtĭner, Enn. Pac. Att. Varr. ap. Non. 482, 20; Plaut. Merc. 5, 2, 72; Lucr. 6, 339; Mart. Cap. 9, § 897.— Gen. iteris, Naev. ap. Prisc. p. 695 P.; id. ap. Non. 485, 3; Jul. Hyg. ap. Charis. p. 108 P.; also, iteneris, Lex Agr., C. I. L. 1, 200, 26.— Abl. itere, Att. and Varr. ap. Non. 485, 8; Lucr. 5, 653), n. [for itiner, from īre, ĭtum], a going, a walk, way.I.Lit.A.In gen.:B.dicam in itinere,
on the way, as we go along, Ter. Phorm. 3, 3, 34:hoc ipsa in itinere dum narrat,
id. Heaut. 2, 3, 30:huc quia habebas iter,
Plaut. As. 2, 3, 6:iter illi saepius in forum,
Plin. Pan. 77:in diversum iter equi concitati,
Liv. 1, 28. — Hence,In partic.1.A going to a distant place, a journey; and of an army, a march:2.cum illi iter instaret et subitum et longum,
Cic. Att. 13, 23, 1; 3, 2 init.:ut in itinere copia frumenti suppeteret,
Caes. B. G. 1, 3:qui eo itineris causa convenerant,
id. ib. 7, 55:sine ullo maleficio iter per provinciam facere,
id. ib. 1, 7:in ipso itinere confligere,
Liv. 29, 36, 4; Nep. Eum. 8, 1; Hirt. B. G. 8, 27, 5; Just. 11, 15, 4:Catilina ex itinere plerisque consularibus litteras mittit,
Sall. C. 34, 2:committere se itineri,
Cic. Phil. 12, 10:ingredi pedibus,
id. de Sen. 10:conficere pulverulentā viā,
id. Att. 5, 14:iter mihi est Lanuvium,
id. Mil. 10:iter habere Capuam,
id. Att. 8, 11:facere in Apuliam,
id. ib.:agere,
Dig. 47, 5, 6; Salv. Gub. Dei, 1, 9: contendere iter, to hasten one ' s journey, Cic. Rosc. Am. 34, 97; so,intendere,
Liv. 21, 29:maturare,
Caes. B. C. 1, 63:properare,
Tac. H. 3, 40:conficere,
Cic. Att. 5, 14, 1; 4, 14, 2; id. Vatin. 5, 12:constituere,
to determine upon, id. Att. 3, 1 init.:urgere,
Ov. F. 6, 520: convertere in aliquem locum, to direct one ' s journey to a certain place, Caes. B. G. 7, 56: dirigere ad Mutinam, Planc. ap. Cic. Fam. 10, 11:agere in aliquam partem,
Ov. M. 2, 715: flectere, to change one ' s course, Verg. A. 7, 35:convertere,
to direct, Cic. Att. 3, 3:facere,
id. ib. 8, 11, C; Nep. Pel. 2, 5; Suet. Ner. 30 fin.; id. Aug. 64:comparare,
to prepare for a journey, Nep. Alc. 10; Claud. Eutr. 2, 97:supprimere,
to stop, break off, Caes. B. C. 1, 66:retro vertere,
Liv. 28, 3:ferre per medium mare,
Verg. A. 7, 810:ferre Inachias urbes,
Stat. Th. 1, 326:continuare die ac nocte,
to march day and night, Caes. B. C. 3, 36:desistere itinere,
id. B. G. 5, 11:coeptum dimittere,
Ov. M. 2, 598:frangere,
Stat. Th. 12, 232:impedire,
Ov. H. 21, 74:instituere,
Hor. C. 3, 27, 5:peragere,
Verg. A. 6, 381; Hor. S. 2, 6, 99; Ov. F. 1, 188:rumpere,
Hor. C. 3, 27, 5:itinere prohibere aliquem,
Caes. B. G. 1, 9:ex itinere redire,
Cic. Att. 15, 24; Suet. Tit. 5:revertere,
Cic. Div. 1, 15, 26:Boii ex itinere nostros adgressi,
Caes. B. G. 1, 25, 6:tutum alicui praestare,
Cic. Planc. 41.—Iter terrestre, iter pedestre, a journey by land, a land route (not ante-Aug.):3.iter terrestre facturus,
Just. 12, 10, 7:inde terrestri itinere frumentum advehere,
Tac. H. 4, 35:terrestri itinere ducere legiones,
Liv. 30, 36, 3; 44, 1, 4; Curt. 9, 10, 2:pedestri itinere confecto,
Suet. Claud. 17:pedestri itinere Romam pervenire,
Liv. 36, 21, 6; 37, 45, 2; Amm. 31, 11, 6.—A journey, a march, considered as a measure of distance: cum abessem ab Amano iter unius diei, a day ' s journey, Cic. Fam. 15, 4:4.cum dierum iter quadraginta processerit,
Caes. B. G. 6, 24: quam maximis itineribus potest in Galliam contendit, by making each day ' s journey as long as possible, i. e. forced marches, id. ib. 1, 7:magnis diurnis nocturnisque itineribus contendere,
id. ib. 1, 38:itinera multo majora fugiens quam ego sequens,
making greater marches in his flight, Brut. ad Cic. Fam. 11, 13.— Hence, justum iter diei, a day's march of a proper length:confecto justo itinere ejus diei,
Caes. B. C. 3, 76. —The place in which one goes, travels, etc., a way, passage, path, road: qua ibant ab itu iter appellarant, Varr. L. L. 5, § 35 Müll.; cf.5.5, § 22: itineribus deviis proticisci in provinciam,
Cic. Att. 14, 10:erant omnino itinera duo, quibus itineribus domo exire possent,
Caes. B. G. 1, 6:pedestria itinera concisa aestuariis,
id. ib. 3, 9:patefacere alicui iter in aliquem locum,
Cic. de Imp. Pomp. 11:in diversum iter equi concitati,
Liv. 1, 28:ut deviis itineribus milites duceret,
Nep. Eum. 3, 5:itinere devio per ignorantiam locorum retardati,
Suet. Galb. 20:exercitum per insidiosa itinera ducere,
id. Caes. 58:qua rectum iter in Persidem ducebat,
Curt. 13, 11, 19:ferro aperire,
Sall. C. 58, 7:fodiendo, substruendo iter facere,
Dig. 8, 1, 10.— Of the corridors in houses, Vitr. 6, 9.—Of any passage:iter urinae,
the urethra, Cels. 7, 25:iter vocis,
Verg. A. 7, 534:itinera aquae,
Col. 8, 17: carpere iter, to pursue a journey:Rubos fessi pervenimus utpote longum carpentes iter,
Hor. S. 1, 5, 95:non utile carpis iter,
Ov. M. 2, 550: alicui iter claudere, to block one ' s way, close the way for him:ne suus hoc illis clauserit auctor iter,
Ov. P. 1, 1, 6; id. F. 1, 272; id. M. 14, 793: iter ingredi, to enter on a way or road, Suet. Caes. 31:iter patefacere,
to open a way, Caes. B. G. 3, 1.—A privilege or legal right of going to a place, the right of way:II.aquaeductus, haustus, iter, actus a patre sumitur,
Cic. Caecin. 26, 74:negat se posse iter ulli per provinciam dare,
Caes. B. G. 1, 8, 3; cf. Dig. 8, 3, 1, § 1; 8, 3, 7; 12.—Trop., a way, course, custom, method of a person or thing:patiamur illum ire nostris itineribus,
Cic. Q. Fr. 3, 3:verum iter gloriae,
id. Phil. 1, 14, 33:videmus naturam suo quodam itinere ad ultimum pervenire,
id. N. D. 2, 13, 35:iter amoris nostri et officii mei,
id. Att. 4, 2, 1:salutis,
Verg. A. 2, 387:fecit iter sceleri,
Ov. M. 15, 106:labi per iter declive senectae,
id. ib. 15, 227:vitae diversum iter ingredi,
Juv. 7, 172:duo itinera audendi,
Tac. H. 4, 49:novis et exquisitis eloquentiae itineribus opus est,
id. Or. 19:pronum ad honores,
Plin. Ep. 8, 10 fin.; cf.:novum ad principatum,
id. Pan. 7, 1. -
12 iter
iter, itineris, n. (zu ire), I) das Gehen = der Weg, Gang, den man nach einem Orte macht, A) eig. u. übtr.: 1) im allg.: iter hāc habui, ich habe einen Gang hierher, Ter.: iter illi saepius in forum, er ging häufig aufs F., Plin. pan.: dicam in itinere, unterwegs, Ter.: iter pergere, Ter.: in diversum iter equi concitati, Liv.: itinera egressusque (Gänge u. Wege, Tritte u. Schritte) eius explorare Sall. – 2) insbes.: a) die Reise, Fahrt, der Marsch, iter pedestre, Landreise (Ggstz. iter maritimum), Suet., Iustin. u. Apul. (versch. von no. II, A, 1, b): ad iter se parare od. comparare, Liv.: committere se itineri, Cic.: iter ingredi, Cic., od. inire, Curt.: iter habere, s. habeo(no. II, A, 5): iter tenere, s. teneo(no. I, B, 2, b): iter facere, Cic. (versch. v. unten no. II, A, 1, b): iter unā facere, iter pedibus facere, Cic.: iter terrestre (Landreise) facere, Iustin.: a Massilia Gesoriacum usque pedestri itinere confecto, Suet.: iter facere in Apuliam, Cic.: iter per Epirum facere, Cic.: inter Altinum atque Concordiam iter faciens, Aur. Vict. – iter vertere, kehrt machen, umkehren, Tac. – in itinere, auf der R., auf dem M., unterwegs, Caes. u.a.: u. so bl. itinere, Liv.: ex itinere, vom M. aus, unmittelbar auf dem M., unterwegs, Caes. u.a. – b) die Reise, der Marsch als Wegstrecke, Wegmaß, abesse iter unius diei, eine Tagereise, Caes.: iter paucorum dierum, einige Tagereisen, Caes.: latitudo (Hercyniae silvae) novem dierum iter expedito patet, sie erstreckt sich neun Tagereisen, Caes. – magnis itineribus contendere, in starken Märschen (Tagemärschen), Caes.: modicis itineribus agmen exercitus ducere, Curt. – 3) übtr., der Lauf eines Flusses, amnes iter, quod coeperunt, percurrunt, Curt. 5, 1 (2), 13. – 4) meton.: a) das Recht, wo zu gehen, der freie Durchgang (für Personen), Cic. Caecin. 74; vgl. Ulp. dig. 8, 3, 1. § 1. Paul. u. Modestin. dig. 8, 3, 7 u. 12. – b) die Erlaubnis, wo zu gehen, negat se posse iter ulli per provinciam dare, den Durchgang gestatten, Caes. b. G. 1, 8, 3.
B) bildl.: defessus labore atque itinere disputationis, Cic.: pergere iter ambitione ac periculis vacuum, einen von E. und G. freien Wandel verfolgen, Tac.: unum ad potentiam iter, Tac. – iter huius sermonis quod sit, vides, welchen Gang unsere Unterredung nimmt, Cic.
II) konkret = via, der Weg, Gang, der nach einem Orte hingeht, A) eig. u. übtr.: 1) eig.: a) in Häusern = Eingang in ein Zimmer usw., Vitr.: supercilia itinerum, Vitr.: itinera versurarum, Vitr. – b) im Freien = Weg, Straße, iter angustum et difficile, Caes.: iter callium od. per calles, Gebirgspfad, Curt.: iter pedestre, terrestre, Landweg, Caes. u. Liv. (zB. pedestria itinera concisa aestuariis, Caes.: itinere pedestri petere Syriam, Liv.: itinere terrestri petere Thessaliam, Liv.): itinera devia, Cic.: erant omnino itinera duo, Caes.: itinera intercludere, Caes.: iter facere (bahnen), Liv. (versch. v. iter facere oben no. I, A, 2, a). – refertis itineribus (Gassen der Stadt) agrestium turbā, Liv. – v. Weg zu Wasser, iter, quā meant navigia, Curt. – 2) übtr., der Gang für Flüssigkeiten, itinera omni lateri piscinae dare, Colum.: iter urinae, die Harnröhre, Cels.
B) bildl., wie unser Weg, Gang, 1) im allg.: ut (occupatio) interrumpat iter amoris nostri et officii mei, unserer Liebe u. meiner Pflicht gegen dich den Weg versperre, Cic.: secretum iter (verborgener Pfad) et fallentis semita vitae, Hor.: insidiosum iter vitae, Sen.: quod vitae sectabor iter? Auson.: senectae iter declive, Ov.: non instruendum illis iter ad bonam famam, sed non deserendum, Plin. pan.: iter pronum (gebahnten Weg) ad honores... relicturus, Plin. ep.: recto itinere lapsi plerumque divertunt, Quint. – 2) insbes.: a) der Gang, Verlauf, den etw. nimmt, itinera flexusque rerum publicarum (im Verfassungsleben des Staates), Cic. de rep. 2, 45. – b) wie unser Weg, Mittel und Wege, Methode, Verfahrungsweise, Art und Weise u. dgl., duo itinera audendi, Tac.: fortuna salutis (zum Heil) monstrat iter, Verg.: naturam suo quodam itinere ad ultimum pervenire, Cic.: patiamur, illum ire nostris itineribus, unsere Wege einschlage, unsere Art und Weise nachahme, Cic.: novis et exquisitis eloquentiae itineribus opus est, per quae etc., Tac. dial. – / Archaist. Nomin. itiner, Enn. fr. scen. 336. Acc. tr. 457 u. 500. Pacuv. tr. 121 u.a. Plaut. merc. 911. Lucr. 6, 339. Varro sat. Men. 421. Mart. Cap. 9. § 897. Iul. Hyg. bei Charis. 134, 20. Manil. 1, 88: archaist. Genet. iteris, Naev. tr. 38. Acc. tr. 627. Iul. Hyg. bei Charis. 134, 14: Abl. itere, Acc. tr. 499. Lucr. 5, 651. Varro sat. Men. 79. Iul. Hyg. bei Charis. 134, 14. – Genet. auch iteneris u. Dat. iteneri geschr., Corp. inscr. Lat. 1, 200. lin. 26 u. 5, 1622.
-
13 iter
iter, itineris, n. (zu ire), I) das Gehen = der Weg, Gang, den man nach einem Orte macht, A) eig. u. übtr.: 1) im allg.: iter hāc habui, ich habe einen Gang hierher, Ter.: iter illi saepius in forum, er ging häufig aufs F., Plin. pan.: dicam in itinere, unterwegs, Ter.: iter pergere, Ter.: in diversum iter equi concitati, Liv.: itinera egressusque (Gänge u. Wege, Tritte u. Schritte) eius explorare Sall. – 2) insbes.: a) die Reise, Fahrt, der Marsch, iter pedestre, Landreise (Ggstz. iter maritimum), Suet., Iustin. u. Apul. (versch. von no. II, A, 1, b): ad iter se parare od. comparare, Liv.: committere se itineri, Cic.: iter ingredi, Cic., od. inire, Curt.: iter habere, s. habeo (no. II, A, 5): iter tenere, s. teneo (no. I, B, 2, b): iter facere, Cic. (versch. v. unten no. II, A, 1, b): iter unā facere, iter pedibus facere, Cic.: iter terrestre (Landreise) facere, Iustin.: a Massilia Gesoriacum usque pedestri itinere confecto, Suet.: iter facere in Apuliam, Cic.: iter per Epirum facere, Cic.: inter Altinum atque Concordiam iter faciens, Aur. Vict. – iter vertere, kehrt machen, umkehren, Tac. – in itinere, auf der R., auf dem M., unterwegs, Caes. u.a.: u. so bl. itinere, Liv.: ex itinere, vom M. aus, unmittelbar auf dem M., unterwegs, Caes. u.a. – b) die Reise, der Marsch als Wegstrecke, Wegmaß, abesse iter unius diei, eine Tagereise, Caes.: iter paucorum dierum, ei-————nige Tagereisen, Caes.: latitudo (Hercyniae silvae) novem dierum iter expedito patet, sie erstreckt sich neun Tagereisen, Caes. – magnis itineribus contendere, in starken Märschen (Tagemärschen), Caes.: modicis itineribus agmen exercitus ducere, Curt. – 3) übtr., der Lauf eines Flusses, amnes iter, quod coeperunt, percurrunt, Curt. 5, 1 (2), 13. – 4) meton.: a) das Recht, wo zu gehen, der freie Durchgang (für Personen), Cic. Caecin. 74; vgl. Ulp. dig. 8, 3, 1. § 1. Paul. u. Modestin. dig. 8, 3, 7 u. 12. – b) die Erlaubnis, wo zu gehen, negat se posse iter ulli per provinciam dare, den Durchgang gestatten, Caes. b. G. 1, 8, 3.B) bildl.: defessus labore atque itinere disputationis, Cic.: pergere iter ambitione ac periculis vacuum, einen von E. und G. freien Wandel verfolgen, Tac.: unum ad potentiam iter, Tac. – iter huius sermonis quod sit, vides, welchen Gang unsere Unterredung nimmt, Cic.II) konkret = via, der Weg, Gang, der nach einem Orte hingeht, A) eig. u. übtr.: 1) eig.: a) in Häusern = Eingang in ein Zimmer usw., Vitr.: supercilia itinerum, Vitr.: itinera versurarum, Vitr. – b) im Freien = Weg, Straße, iter angustum et difficile, Caes.: iter callium od. per calles, Gebirgspfad, Curt.: iter pedestre, terrestre, Landweg, Caes. u. Liv. (zB. pedestria itinera concisa aestuariis, Caes.: itinere pedestri————petere Syriam, Liv.: itinere terrestri petere Thessaliam, Liv.): itinera devia, Cic.: erant omnino itinera duo, Caes.: itinera intercludere, Caes.: iter facere (bahnen), Liv. (versch. v. iter facere oben no. I, A, 2, a). – refertis itineribus (Gassen der Stadt) agrestium turbā, Liv. – v. Weg zu Wasser, iter, quā meant navigia, Curt. – 2) übtr., der Gang für Flüssigkeiten, itinera omni lateri piscinae dare, Colum.: iter urinae, die Harnröhre, Cels.B) bildl., wie unser Weg, Gang, 1) im allg.: ut (occupatio) interrumpat iter amoris nostri et officii mei, unserer Liebe u. meiner Pflicht gegen dich den Weg versperre, Cic.: secretum iter (verborgener Pfad) et fallentis semita vitae, Hor.: insidiosum iter vitae, Sen.: quod vitae sectabor iter? Auson.: senectae iter declive, Ov.: non instruendum illis iter ad bonam famam, sed non deserendum, Plin. pan.: iter pronum (gebahnten Weg) ad honores... relicturus, Plin. ep.: recto itinere lapsi plerumque divertunt, Quint. – 2) insbes.: a) der Gang, Verlauf, den etw. nimmt, itinera flexusque rerum publicarum (im Verfassungsleben des Staates), Cic. de rep. 2, 45. – b) wie unser Weg, Mittel und Wege, Methode, Verfahrungsweise, Art und Weise u. dgl., duo itinera audendi, Tac.: fortuna salutis (zum Heil) monstrat iter, Verg.: naturam suo quodam itinere ad ultimum pervenire, Cic.: patiamur, illum ire nostris itineribus, unsere Wege einschlage,————unsere Art und Weise nachahme, Cic.: novis et exquisitis eloquentiae itineribus opus est, per quae etc., Tac. dial. – ⇒ Archaist. Nomin. itiner, Enn. fr. scen. 336. Acc. tr. 457 u. 500. Pacuv. tr. 121 u.a. Plaut. merc. 911. Lucr. 6, 339. Varro sat. Men. 421. Mart. Cap. 9. § 897. Iul. Hyg. bei Charis. 134, 20. Manil. 1, 88: archaist. Genet. iteris, Naev. tr. 38. Acc. tr. 627. Iul. Hyg. bei Charis. 134, 14: Abl. itere, Acc. tr. 499. Lucr. 5, 651. Varro sat. Men. 79. Iul. Hyg. bei Charis. 134, 14. – Genet. auch iteneris u. Dat. iteneri geschr., Corp. inscr. Lat. 1, 200. lin. 26 u. 5, 1622. -
14 iter
iter itineris, n [I-], a going, walk, way: dicam in itinere, on the way, T.—A going, journey, passage, march, voyage: cum illi iter instaret et subitum et longum: ut in itinere copia frumenti suppeteret, Cs.: in ipso itinere confligere, L.: ex itinere litteras mittere, S.: iter ingressus: tantum itineris contendere, hasten: in Italiam intendere iter, L.: iter, quod constitui, determined upon: iter in provinciam convertere, direct, Cs.: agere in rectum, O.: flectere, change the course, V.: iter ad regem comparare, prepare for, N.: supprimere. break off, Cs.: classe tenere, V.: die ac nocte continuato itinere, Cs.: rumpere, H.: Boi ex itinere nostros adgressi, Cs.: terrestri itinere ducere legiones, by land, L.: Unde iter Italiam, V.—A journey, march (as a measure of distance): cum abessem ab Amano iter unius diei, a day's journey: quam maximis itineribus contendere, forced marches, Cs.: confecto iusto itinere eius diei, full day's march, Cs.—A way, passage, path, road: itineribus deviis proficisci in provinciam: erant itinera duo, quibus itineribus domo exire possent, Cs.: in diversum iter equi concitati, L.: ut deviis itineribus milites duceret, N.: vocis, passage, V.: neque iter praecluserat unda, cut off, O.: iter patefieri volebat, opened, Cs.— A right of way: aquaeductus, haustus, iter, actus a patre sumitur: iter alcui per provinciam dare, Cs.—Fig., a road, path, way: declive senectae, O.: vitae diversum, Iu.—A way, course, custom, method, means: patiamur illum ire nostris itineribus: verum gloriae: amoris nostri: salutis, V.: fecit iter sceleri, O.* * *journey; road; passage, path; march -
15 iter
ĭtĕr (arch. ĭtĭnĕr), ĭtĭnĕris, n. [st2]1 [-] chemin, route, voie, passage. [st2]2 [-] trajet, parcours, étape, marche, voyage. [st2]3 [-] au fig. voie, moyen, manière. [st2]4 [-] droit de passage. [st2]5 [-] passage, couloir. [st2]6 [-] conduit, canal, tuyau. - iter facere, iter habere in + acc.: faire route vers. - itineri se committere, Cic.: se mettre en route. - iter mihi est Lanivium, Cic.: je vais à Lanuvium. - ex itinere: aussitôt après la marche, sans faire de pause, en route, pendant la marche. - ex itinere nostros ab latere aperto adgressi circumvenire coeperunt, Caes. BG. 1, 25: immédiatement ils prirent les nôtres en flanc et cherchèrent à nous envelopper. - iter subprimere (supprimere): s’arrêter. - justum iter: une étape normale (20 à 25 km par jour). - magnis itineribus: à grandes étapes. - maximis itineribus: à marches forcées. - itineribus deviis, Cic.: par des sentiers détournés. - notis itineribus: par un itinéraire connu, repéré. - abesse paucorum dierum iter: être à une distance de quelques jours de marche. - patiamur illum ire nostris itineribus, Cic. Q. Fr. 3, 3: laissons-le marcher sur nos traces. - iter astri, Sen.: direction d'un astre. - itinera aquae, Col.: conduits d'eau.* * *ĭtĕr (arch. ĭtĭnĕr), ĭtĭnĕris, n. [st2]1 [-] chemin, route, voie, passage. [st2]2 [-] trajet, parcours, étape, marche, voyage. [st2]3 [-] au fig. voie, moyen, manière. [st2]4 [-] droit de passage. [st2]5 [-] passage, couloir. [st2]6 [-] conduit, canal, tuyau. - iter facere, iter habere in + acc.: faire route vers. - itineri se committere, Cic.: se mettre en route. - iter mihi est Lanivium, Cic.: je vais à Lanuvium. - ex itinere: aussitôt après la marche, sans faire de pause, en route, pendant la marche. - ex itinere nostros ab latere aperto adgressi circumvenire coeperunt, Caes. BG. 1, 25: immédiatement ils prirent les nôtres en flanc et cherchèrent à nous envelopper. - iter subprimere (supprimere): s’arrêter. - justum iter: une étape normale (20 à 25 km par jour). - magnis itineribus: à grandes étapes. - maximis itineribus: à marches forcées. - itineribus deviis, Cic.: par des sentiers détournés. - notis itineribus: par un itinéraire connu, repéré. - abesse paucorum dierum iter: être à une distance de quelques jours de marche. - patiamur illum ire nostris itineribus, Cic. Q. Fr. 3, 3: laissons-le marcher sur nos traces. - iter astri, Sen.: direction d'un astre. - itinera aquae, Col.: conduits d'eau.* * *Iter, iteris, penult. corr. secundum Priscianum, neut. gen. Lucret. Chemin. -
16 iter
itineris n.1) путь, движение, поездка, путешествие, переход, марш(in) itinere Ter etc. — на (в) пути, дорогойex itinere — с пути (epistulam mittere C, Sl) или с ходу, на марше ( aggrĕdi aliquem Cs)parare (comparare) se ad i. L — собираться в путьingredi (inire QC) i. C (committere se itineri C) — отправиться (пуститься) в путьi. facere C — идти, ехать, но тж. L прокладывать (строить) дорогуi. habere Cs — находиться в пути или предпринимать путешествиеi. unīus diei Cs — однодневный (дневной) переходi. magnum Cs — форсированный марш2) пропуск, право прохода, свободный проходdare alicui i. in provinciam Cs — пропустить кого-л. через провинцию4) ход, движение, развитие ( disputationis C)5) путь, способ, средство (salutis V; ad honores PJ)6) анат. канал (i. urinae CC)7) направление, ответвление ( amnis duo itinĕra aperit QC) -
17 Marsch
Marsch, der, I) Gang der Soldaten: iter militare, im Zshg. bl. iter. – profectio (Aufbruch des Heeres, Abmarsch). – agmen (der Heereszug, z.B. labor quantus agminis). – der M. nach Asien u. Syrien, iter Asiae Syriaeque; iter Asiaticum od. Syriacum. – auf dem M., iter faciens (marschierend, z.B. occisus est); in itinere. in agmine (während des M., so daß marschiert wird); ex itinere. ex agmine (vom M. aus, so daß der M. auf einige Zeit unterbrochen wird): einen M. machen, iter facere, conficere: einen doppelten M. an einem Tage machen, iter diei duplicare: den M. wohin richten, iter alqo facere, conferre, convertere, intendere: einen andern M. nehmen, iter mutare, commutare (übh. den M. ändern); iter od. viam flectere (einen Seitenweg einschlagen): den Befehl [1647] zum M. geben, iter pronuntiare: das Zeichen zum M. geben, signum profectionis od. proficiscendi dare (vom Befehlshaber); classicum canere (von den Trompeten = Marsch blasen): den M. antreten, sich in M. setzen, iter facere coepisse (auch m. Ang. wohin? z.B. in Ciliciam); vgl. »aufbrechen no. II, 2«: den M. über die Pyrenäen antreten, per Pyrenaeum saltum traduci coeptum esse (von einem Heere): den M. fortsetzen, pergere in itinere; iter conficere pergere; ununterbrochen, iter continuare, non intermittere: Tag u. Nacht, dies noctesque iter facere; die et nocte continuare iter: den M. eilig fortsetzen, ihn beschleunigen, iter maturare pergere: den M. aussetzen, einstellen, iter intermittere od. omittere (im allg.); iter supprimere (wenn man schon unterwegs ist). – II) so viel, als man zu marschieren hat: iter. – iter unius diei. castra, ōrum,n. pl. (Tagemarsch, letzteres, sofern die Römer gewohnt waren, nach jedem Tagemarsch ein Lager aufzuschlagen). – mit oder auf dem fünften M., nach fünf Märschen, quintis castris.
-
18 Reise
Reise, iter (der Gang, den man nach einem Orte hin macht, z.B. molestum). – via (der Weg, sofern man auf ihm geht, z.B. de via fessus). – profectio (das Aufbrechen, der Antritt der Reise, die Abreise). – peregrinatio (das Reif en oder der Aufenthalt im fremden Lande, z.B. longa, longinqua, necessaria, transmarina: u. Achaica [durch Achaia]). – eine R. zu Schiffe, navigatio: eine R. von drei Tagen, tridui iter. – einer R. wegen, itineris faciendi causā (z.B. decedere e provincia). – auf der R., in itinere, iter faciens; peregrinans: jmd. auf Reisen begleiten, alqm peregrinantem sequi; alci (peregrinanti) comitem se addere. – Anstaltenzur R. machen, sich zur R. fertig machen, iter parare od. compa rare; ad iter se parare od. comparare, [1950] profectionem parare od. praeparare; parare proficisci; itineri se praeparare: eine R. vorhaben, iter habere: sich auf die R. machen, begeben, eine R. antreten, viae od. itineri se committere; viae od. in viam se dare; iter ingredi od. inire: wohin, zu jmd., coepisse iter facere (z.B. vehiculo) in m. Akk. ad alqm (z.B. ad te in Apuliam): eine R. ins Ausland machen, auf Reisen gehen, peregre proficisci: auf der R. sein, esse in itinere: auf Reisen (im Auslande) sein, peregrinari; peregrinatum abesse: eine R. machen, iter facere: eine kleine R. dahin machen, excurrere isto: kleine Reisen machen, minuta itinera facere: weite Reisen (in fremde Länder) machen, unternehmen, peregrinationes suscipere: eine R. zu Lande wohin machen, alqo iter terrā petere contendo; terrestri itinere alqo contendere: eine R. nach Rom machen, Romam venire: weite Reisen in unbekannte Gegenden machen, unternehmen, longas terras et ignotas regiones peragrare: jmd. Reisen machen lassen, auf Reisen schicken, alqm peregre mittere: die R. wohin richten, iter alqo convertere od. dirigere: meine R. geht nach Rom, iter mihi est Romam: jmdm. eine glückliche R. wünschen, alqm (proficiscentem) votis omnibus prosequi (jmd. mit allen guten Wünschen begleiten): alqm (proficiscentem) verbis prosequi (übh. jmd. mit Worten begleiten, ihm Worte nachrufen, auch im üblen Sinne).
-
19 prohibeo
prŏhĭbĕo, ēre, hĭbŭi, hĭbĭtum [pro + habeo] - tr. - tenir éloigné. - arch. subj.-opt. prohibessit Enn. Tr. 323; Cato, Agr. 141, 2; Plaut. Ps. 14; d. Cic. Leg. 3, 6 II probeat = prohibeat Lucr. 1, 977, cf. Lucr. 3, 862. [st1]1 [-] tenir éloigné, tenir à distance, séparer, écarter, éloigner. - prohibere aliquem (ab) aliqua re: éloigner qqn de qqch. - finibus hostes prohibere, Caes.: écarter les ennemis des frontières. - prohibere naves portu, Caes.: ne pas laisser les navires entrer dans le port. - itinere exercitum prohibere: couper le passage à une armée. - commeatu milites prohibere: couper les vivres aux soldats. - se suosque ab injuria prohibent, Caes. BG. 2, 28, 3: ils se tiennent éloignés eux et les leurs de toute injustice (s'interdisent toute...). - prohibere hostes suis finibus Caes. BG. 1, 1, 4: écarter les ennemis de son territoire. - prohiberi jure suffragii, Cic. Rep. 2, 40: être écarté du droit de vote. --- cf. Cic. Fam. 6, 6, 9 ; Sest. 85, etc. - vim hostium ab oppidis prohibere, Caes.: [tenir éloigné des villes la violence des ennemis] = défendre les villes de la violence des ennemis. - quod di prohibeant, Ter. And. 3, 3, 36: puissent les dieux écarter ce malheur! - prohibenda maxime est ira in puniendo, Cic. Off. 1, 89: ce qu'il faut écarter surtout, c'est la colère, quand il s'agit de punir. [st1]2 [-] empêcher, défendre, prohiber, interdire. - prohibenda est ira in puniendo, Cic. Off. 1, 25, 89: il faut s'abstenir de se mettre en colère quand on punit. - lex prohibet civem occidere: la loi empêche de tuer un citoyen. - ridere prohibentur: on les empêche de rire. - prohibere hostes rapinis, Caes.: empêcher les ennemis de piller. - hostem a pugna prohibere, Caes. BG. 4: empêcher l'ennemi de combattre. - id eos ut prohiberet, praetori mandatum est, Liv. 39, 45, 7: la mission de les empêcher de faire cela fut confiée au préteur. - prohibere parentes alicui, Plaut. Curc. 605: tenir ses parents éloignés pour qqn = lui cacher ses parents, l'empêcher de les trouver. - prohibere aditum alicui, B. Afr. 31: empêcher l'accès à qqn. --- cf. Sil. 6, 27. - prohibere ut [contesté]: empêcher que. - dii prohibeant ut... Cic. *Amer. 151 (mss): puissent les dieux empêcher que. - prohibere ne, quominus, quin: empêcher que. - nec, quin erumperet, prohiberi poterat, Liv.: et on ne pouvait l'empêcher de faire une sortie. - me di omnes id non prohibebant quin... Plaut. Amp. 1051: pas un dieu ne m'empêchera de faire ceci à savoir... - quod potuisti prohibere ne fieret, Cic. Caecil. 33: ce que tu as eu le pouvoir d'empêcher. --- cf. Liv. 24, 43, 4. - se prohibitum esse quominus, Cic. Verr. 1, 85: [il disait] qu'il avait été empêché de. --- cf. Cic. Verr. 2, 14; Fam. 12, 5, 1 ; Liv. 25, 35, 6. - non prohiberi quin... Liv. 26, 40, 4: ne pas être empêché de. --- [sans nég.] Tac. An. 14, 29. - avec inf. prohibere aliquem exire... Cic. Fam. 1, 9, 7: empêcher qqn de sortir. --- cf. Off. 3, 47 ; Sest. 32. - scribere fletu prohibeor, Cic Att. 11, 9, 3: les larmes m'empêchent d'écrire. --- cf. Cic. Verr. 5, 117 ; Caec. 66; 84. - de legatis a me prohibitis proficisci, Cic. Fam. 3, 9, 1: touchant les députés que j'ai empêchés de partir. --- cf. Cic. Verr. 3, 144. - ad prohibenda circumdari opera, Liv. 3, 28, 7: pour empêcher les travaux de circonvallation. --- cf. Liv. 22, 60, 3. - avec inf. passif pecuniam exigi lex prohibet, Cic. Agr. 2, 72: la loi empêche qu'on fasse rentrer l'argent. - cf. Cic. Fin. 5, 25; Fam. 12, 5, 2 ; Caes. BG. 6,29,5 ; Liv. 2, 34, 11, etc. - avec acc. seul munitiones Caesaris prohibere, Caes. BC. 3, 44, 1: empêcher les fortifications de César. --- cf. Cic. Cat. 2, 26. - recta imperans prohibensque contraria, Cic. Nat. 1, 36: commandant le bien et empêchant son contraire. --- cf. Cic. Leg. 1, 18. - d'où le neutre prohibita: les choses interdites. --- Sen. Ep. 83, 19. - absol. prohibere: empêcher, interdire, prohiber. --- Cic. Leg. 1, 42. [st1]3 [-] défendre, protéger, garantir, préserver. - prohibere ab + abl.: préserver de. - prohibere rem publicam a periculo, Cic. Pomp. 19: préserver l'état des dangers. --- cf. Cic. Br. 330; Caes. BG. 5, 21, 1; 6, 23, 9 ; BC. 1, 23, 3. - prohibere tenuiores injuriā, Cic. Off. 2, 41: préserver les plus faibles de l'injustice. --- cf. Cic. Pomp. 18 ; Caes. BG. 6, 10, 5 ; Liv. 22, 14, 2. - id te Juppiter prohibessit ! Plaut. Ps. 14: que Jupiter t'en préserve [te préserve relativement à cela].* * *prŏhĭbĕo, ēre, hĭbŭi, hĭbĭtum [pro + habeo] - tr. - tenir éloigné. - arch. subj.-opt. prohibessit Enn. Tr. 323; Cato, Agr. 141, 2; Plaut. Ps. 14; d. Cic. Leg. 3, 6 II probeat = prohibeat Lucr. 1, 977, cf. Lucr. 3, 862. [st1]1 [-] tenir éloigné, tenir à distance, séparer, écarter, éloigner. - prohibere aliquem (ab) aliqua re: éloigner qqn de qqch. - finibus hostes prohibere, Caes.: écarter les ennemis des frontières. - prohibere naves portu, Caes.: ne pas laisser les navires entrer dans le port. - itinere exercitum prohibere: couper le passage à une armée. - commeatu milites prohibere: couper les vivres aux soldats. - se suosque ab injuria prohibent, Caes. BG. 2, 28, 3: ils se tiennent éloignés eux et les leurs de toute injustice (s'interdisent toute...). - prohibere hostes suis finibus Caes. BG. 1, 1, 4: écarter les ennemis de son territoire. - prohiberi jure suffragii, Cic. Rep. 2, 40: être écarté du droit de vote. --- cf. Cic. Fam. 6, 6, 9 ; Sest. 85, etc. - vim hostium ab oppidis prohibere, Caes.: [tenir éloigné des villes la violence des ennemis] = défendre les villes de la violence des ennemis. - quod di prohibeant, Ter. And. 3, 3, 36: puissent les dieux écarter ce malheur! - prohibenda maxime est ira in puniendo, Cic. Off. 1, 89: ce qu'il faut écarter surtout, c'est la colère, quand il s'agit de punir. [st1]2 [-] empêcher, défendre, prohiber, interdire. - prohibenda est ira in puniendo, Cic. Off. 1, 25, 89: il faut s'abstenir de se mettre en colère quand on punit. - lex prohibet civem occidere: la loi empêche de tuer un citoyen. - ridere prohibentur: on les empêche de rire. - prohibere hostes rapinis, Caes.: empêcher les ennemis de piller. - hostem a pugna prohibere, Caes. BG. 4: empêcher l'ennemi de combattre. - id eos ut prohiberet, praetori mandatum est, Liv. 39, 45, 7: la mission de les empêcher de faire cela fut confiée au préteur. - prohibere parentes alicui, Plaut. Curc. 605: tenir ses parents éloignés pour qqn = lui cacher ses parents, l'empêcher de les trouver. - prohibere aditum alicui, B. Afr. 31: empêcher l'accès à qqn. --- cf. Sil. 6, 27. - prohibere ut [contesté]: empêcher que. - dii prohibeant ut... Cic. *Amer. 151 (mss): puissent les dieux empêcher que. - prohibere ne, quominus, quin: empêcher que. - nec, quin erumperet, prohiberi poterat, Liv.: et on ne pouvait l'empêcher de faire une sortie. - me di omnes id non prohibebant quin... Plaut. Amp. 1051: pas un dieu ne m'empêchera de faire ceci à savoir... - quod potuisti prohibere ne fieret, Cic. Caecil. 33: ce que tu as eu le pouvoir d'empêcher. --- cf. Liv. 24, 43, 4. - se prohibitum esse quominus, Cic. Verr. 1, 85: [il disait] qu'il avait été empêché de. --- cf. Cic. Verr. 2, 14; Fam. 12, 5, 1 ; Liv. 25, 35, 6. - non prohiberi quin... Liv. 26, 40, 4: ne pas être empêché de. --- [sans nég.] Tac. An. 14, 29. - avec inf. prohibere aliquem exire... Cic. Fam. 1, 9, 7: empêcher qqn de sortir. --- cf. Off. 3, 47 ; Sest. 32. - scribere fletu prohibeor, Cic Att. 11, 9, 3: les larmes m'empêchent d'écrire. --- cf. Cic. Verr. 5, 117 ; Caec. 66; 84. - de legatis a me prohibitis proficisci, Cic. Fam. 3, 9, 1: touchant les députés que j'ai empêchés de partir. --- cf. Cic. Verr. 3, 144. - ad prohibenda circumdari opera, Liv. 3, 28, 7: pour empêcher les travaux de circonvallation. --- cf. Liv. 22, 60, 3. - avec inf. passif pecuniam exigi lex prohibet, Cic. Agr. 2, 72: la loi empêche qu'on fasse rentrer l'argent. - cf. Cic. Fin. 5, 25; Fam. 12, 5, 2 ; Caes. BG. 6,29,5 ; Liv. 2, 34, 11, etc. - avec acc. seul munitiones Caesaris prohibere, Caes. BC. 3, 44, 1: empêcher les fortifications de César. --- cf. Cic. Cat. 2, 26. - recta imperans prohibensque contraria, Cic. Nat. 1, 36: commandant le bien et empêchant son contraire. --- cf. Cic. Leg. 1, 18. - d'où le neutre prohibita: les choses interdites. --- Sen. Ep. 83, 19. - absol. prohibere: empêcher, interdire, prohiber. --- Cic. Leg. 1, 42. [st1]3 [-] défendre, protéger, garantir, préserver. - prohibere ab + abl.: préserver de. - prohibere rem publicam a periculo, Cic. Pomp. 19: préserver l'état des dangers. --- cf. Cic. Br. 330; Caes. BG. 5, 21, 1; 6, 23, 9 ; BC. 1, 23, 3. - prohibere tenuiores injuriā, Cic. Off. 2, 41: préserver les plus faibles de l'injustice. --- cf. Cic. Pomp. 18 ; Caes. BG. 6, 10, 5 ; Liv. 22, 14, 2. - id te Juppiter prohibessit ! Plaut. Ps. 14: que Jupiter t'en préserve [te préserve relativement à cela].* * *Prohibeo, prohibes, pe. corr. prohibui, prohibitum, pen. corr. prohibere, Ex pro et habeo compositum. Virgil. Engarder et empescher que quelque chose ne se face, Prohiber.\Facias licet, nemo prohibet. Cic. Personne ne t'engarde.\Nihil prohibet quominus mense Iulio veruacta subigantur. Columel. Rien n'empesche et n'engarde que, etc.\Accusatiuo et ablatiuo cum praepositione. Caesar, Caesarem certiorem faciunt, sese non facile ab oppidis vim hostium prohibere. Qu'ils n'engardent pas aiseement que les ennemis ne, etc.\Prohibere operas aditu. Cic. Les garder d'entrer.\Dolorem dentium prohibet haec herba. Plin. Garde d'avoir mal aux dents.\Domo prohibere. Terent. Engarder d'entrer en la maison.\Aliquem ab iniuria prohibere. Sallust. Garder qu'on ne luy face tort.\Itinere prohibere. Caesar. Empescher le passage.\Potione prohibere per triduum. Columel. Garder de boire par trois jours.\Prohibete a vobis vim meam. Plaut. Gardez que je ne vous donne malencontre.\Voce prohibere aliquem. Cic. Le garder de parler. -
20 deerro
de-erro, āvī, ātum, āre1) блуждать, заблудиться, сбиваться ( itinere O и in itinere C); отстать ( in navigando a ceteris Sl)in alienum d. tramitem PM — последовать по неправильному пути2) заблуждаться, отклоняться, уклоняться (d. a vero Lcr)
См. также в других словарях:
Itínere — Infraestructuras, S.A. es uno de los principales gestores de infraestructuras españoles. Posee actualmente 7 concesiones de autopistas que suman un total de 612 km. Contenido 1 Historia 2 Concesiones 3 Gestión 4 Accionistas … Wikipedia Español
itinere — See durante itinere; in itinere … Ballentine's law dictionary
Itinere Hostel — (Гранада,Испания) Категория отеля: Адрес: Natalio Rivas, 1 , Центр, 18005 Гранада, И … Каталог отелей
itinere — i·tì·ne·re s.m. OB viaggio {{line}} {{/line}} DATA: sec. XIV. ETIMO: dal lat. iter, itĭnĕris, da īre andare … Dizionario italiano
Accidente in itinere — En Higiene y Seguridad Laboral y en Derecho laboral, se denomina accidente in itinere al accidente ocurrido al trabajador durante el desplazamiento desde su domicilio hasta su lugar de trabajo, y viceversa, a condición de que el trabajador no… … Wikipedia Español
in itínere — in itinere (pronunc. [in itínere]) Expresión latina que significa «en el camino». Se usa con referencia a los accidentes laborales que se producen mientras se va o se vuelve del trabajo. * * * in itínere. (Loc. lat.; literalmente, en el camino ) … Enciclopedia Universal
in itinere — in i·tì·ne·re loc.agg.inv., loc.avv., lat. 1. loc.agg.inv. TS dir. nel linguaggio assicurativo, di incidente, accaduto andando o tornando dal lavoro | loc.avv., durante il percorso per andare o tornare dal lavoro: ferirsi in itinere 2.… … Dizionario italiano
in itinere — /in i tinere/ locuz. lat. (propr. in viaggio, durante il cammino ), usata in ital. come avv. [in via di svolgimento o di realizzazione: la pratica è in itinere ] ▶◀ in corso … Enciclopedia Italiana
in itinere — {{#}}{{LM I21232}}{{〓}} {{[}}in itinere{{]}} {{■}}(lat.){{□}} {{《}}▍ loc.adj.{{》}} En el camino o en el trayecto de un lugar a otro: • Los accidentes que se producen mientras se va o se viene del trabajo se llaman accidentes in itinere.{{○}}… … Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos
in itínere — (Loc. lat.); literalmente, en el camino ). loc. adj. Dicho de un accidente: Sufrido por el trabajador durante el desplazamiento hacia o desde el lugar de trabajo, y que se considera accidente laboral … Diccionario de la lengua española
in itinere — /in aytinariy/ In eyre; on a journey or circuit. In old English law, the justices in itinere (or in eyre) were those who made a circuit through the kingdom once in seven years for the purposes of trying causes. In course of transportation; on the … Black's law dictionary