-
1 incrèdul
incrédulo -
2 incrédulo
incrèdul -
3 incrédule
[ɛ̃kʀedyl]Adjectif incrédulo(la)* * *incrédule ɛ̃kʀedyl]nome masculinoadjectivoincréduloun regard incréduleum olhar incrédulo -
4 refertus
refertus, a, um, PAdi. (v. refercio), gestopft-, gedrängt voll, ganz angefüllt, reich, eig. u. übtr., a) m. Abl.: insula referta divitiis, Cic.: domus r. erat aleatoribus, plena ebriorum, Cic. – Xerxes r. omnibus praemiis donisque fortunae, Cic.: vita undique r. bonis, Cic.: litterae r. omni officio etc., Cic. – b) m. Genet.: referta Gallia negotiatorum est, plena civium Romanorum, Cic.: mare r. praedonum, Cic. – c) m. de u. Abl.: quaerebat, cur de prooemiis... referti essent eorum libri, Cic. – d) absol.: Asia referta, Cic.: agri r., Tac.: aerarium refertius, Cic.: theatrum celebritate (durch zahreichen Besuch) refertissimum, Cic. – disciplinae formula plena et r., Cic. – / Nbf. refersus, Ps. Cypr. de Iudaic. incredul. 8. p. 128, 11 H.
-
5 incroyant
incroyant, e[ɛ̃kʀwajɑ̃, ɑ̃t]Adjectif & nom masculin et féminin avec une désinence féminin descrente* * *incroyant, -e ɛ̃kʀwajɑ̃, t]adjectivo e nome masculino, femininodescrente 2g.; incrédul|o, -a m., f. -
6 incrédulo
in.cré.du.lo[ĩkr‘ɛdulu] adj+sm incrédule.* * *incrédulo, la[ĩŋ`krɛdulu, la]Adjetivo incrédule* * *nome masculino, femininoincroyant, -e m., f.sceptiqueadjectivoincrédulesceptique -
7 refertus
refertus, a, um, PAdi. (v. refercio), gestopft-, gedrängt voll, ganz angefüllt, reich, eig. u. übtr., a) m. Abl.: insula referta divitiis, Cic.: domus r. erat aleatoribus, plena ebriorum, Cic. – Xerxes r. omnibus praemiis donisque fortunae, Cic.: vita undique r. bonis, Cic.: litterae r. omni officio etc., Cic. – b) m. Genet.: referta Gallia negotiatorum est, plena civium Romanorum, Cic.: mare r. praedonum, Cic. – c) m. de u. Abl.: quaerebat, cur de prooemiis... referti essent eorum libri, Cic. – d) absol.: Asia referta, Cic.: agri r., Tac.: aerarium refertius, Cic.: theatrum celebritate (durch zahreichen Besuch) refertissimum, Cic. – disciplinae formula plena et r., Cic. – ⇒ Nbf. refersus, Ps. Cypr. de Iudaic. incredul. 8. p. 128, 11 H.Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > refertus
-
8 incredulous
adj incrèdul -
9 unbelieving
adj incrèdul
См. также в других словарях:
incredul — INCREDÚL, Ă, increduli, e, adj. (Rar) Care nu crede uşor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din fr. incrédule, lat. incredulus. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INCREDÚL adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios,… … Dicționar Român
incrèdul — in|crè|dul Mot Pla Nom masculí … Diccionari Català-Català
crede — CRÉDE, cred, vb. III. 1. tranz. A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. ♢ expr. Cred şi eu! = se înţelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o ameninţare sau o… … Dicționar Român
bănuitor — BĂNUITÓR, OÁRE, bănuitori, oare, adj. Care bănuieşte; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [pr.: nu i ] – Bănui + suf. tor. Trimis de paula, 30.11.2004. Sursa: DEX 98 Bănuitor ≠ credul, naiv Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român
necredincios — NECREDINCIÓS, OÁSĂ, necredincioşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Om) care îşi calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (uşor) în ceva. 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele… … Dicționar Român
sceptic — SCÉPTIC, Ă, sceptici, ce, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu are încredere în nimic, care se îndoieşte de toate. 2. adj. Care aparţine scepticismului, privitor la scepticism. 3. s.m. şi f. Adept al scepticismului (1). – D … Dicționar Român
