-
1 a lua un aer dispreţuitor
to put on a scornful / a domineering airto ride the high horseto go up-stage.Română-Engleză dicționar expresii > a lua un aer dispreţuitor
-
2 scornful
1) (feeling or showing scorn: a scornful expression/remark.) dispreţuitor2) (making scornful remarks: He was rather scornful about your book.) dispreţuitor -
3 a da din cap
1. ( afirmativ) to nod (one's head)to answer with a nod( negativ) to shake one's head( dispreţuitor) to toss one's head.2. ( a moţăi) to nodto drop off to sleepto (have a) snooze. -
4 contemptuous
[- uəs]adjective (showing contempt: a contemptuous sneer.) dispreţuitor -
5 contemptuously
adverb dispreţuitor, cu dispreţ -
6 disdainful
adjective dispreţuitor -
7 disdainfully
adverb dispreţuitor -
8 fastidiously
adverb cu dispreţ, dispreţuitor -
9 sneer
[sniə] 1. verb1) (to raise the top lip at one side in a kind of smile that expresses scorn: What are you sneering for?) a surâde dispreţuitor2) ((with at) to show contempt for (something) by such an expression or by scornful words etc: He sneered at our attempts to improve the situation.) a-şi arăta dispreţul (prin limbaj)3) (to say with contempt: `You haven't a chance of getting that job,' he sneered.) a vorbi pe un ton dispreţuitor2. noun(a scornful expression, words etc that express contempt.) sarcasm -
10 superciliously
adverb dispreţuitor, cu dispreţ
См. также в других словарях:
dispreţuitor — DISPREŢUITÓR, OÁRE, dispreţuitori, oare, adj. (Adesea adverbial) Care dispreţuieşte, care exprimă sau dovedeşte dispreţ. [pr.: ţu i ] – Dispreţui + suf. tor. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISPREŢUITÓR adj. 1. batjocoritor. (Ton… … Dicționar Român
peiorativ — PEIORATÍV, Ă, peiorativi, e, adj. (Despre cuvinte, expresii, afirmaţii etc.) Care are sens defavorabil; depreciativ, dispreţuitor; (despre sensul cuvintelor, al contextelor etc.) defavorabil, depreciativ; (despre afixe) care dă un sens… … Dicționar Român
altier — altiér adj. m., pl. altiéri; f. sg. altiéră, pl. altiére Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ALTIÉR, Ă adj. care arată un orgoliu nemăsurat şi dispreţuitor; semeţ, îngâmfat. (< fr … Dicționar Român
batjocoritor — BATJOCORITÓR, OÁRE, batjocoritori, oare, adj. Care batjocoreşte. Batjocori + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BATJOCORITÓR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (Atitudine batjocoritoroare.) 2. sarcastic, (livr … Dicționar Român
colivar — COLIVÁR, colivari, s.m. 1. Termen dispreţuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările şi parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la… … Dicționar Român
dispreţ — DISPRÉŢ s.n. Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de consideraţie sau de stimă faţă de cineva sau de ceva. ♢ loc. adv. Cu dispreţ = în mod dispreţuitor. [var.: (înv.) despréţ s.n.] – Din it. disprezzo. Trimis de RACAI, 13.09.2007 … Dicționar Român
fiţuică — FIŢÚICĂ, fiţuici, s.f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume dispreţuitor dat unei gazete fără însemnătate. – cf. germ. F i t s c h e n fleac, mărunţiş . Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 fiţúică s. f.… … Dicționar Român
măsura — MĂSURÁ, măsór, vb. I. I. tranz. 1. A determina cu instrumente sau cu aparate de măsură, etaloane etc., valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări. ♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc … Dicționar Român
nebăgător — nebăgătór, nebăgătoáre, adj. (înv. şi pop.; în expr.) nebăgător de seamă = indiferent, nepăsător; dispreţuitor; care poate fi trecut cu vederea; neglijabil, imperceptibil. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
rânji — RÂNJÍ, rânjesc, vb. IV. intranz. şi (reg.) refl. 1. (Despre animale) A şi arăta ameninţător dinţii, a mârâi arătându şi dinţii. 2. (Despre oameni) A şi arăta dinţii într o grimasă de răutate, de batjocură, de prostie etc. ♦ A râde silit, forţat,… … Dicționar Român
umăr — ÚMĂR, (1, 2, 3, 4) umeri, s.m., (5) umere, s.n. 1. s.m. Parte a corpului omenesc corespunzătoare articulaţiei dintre mână şi trunchi. ♢ expr. Umăr la umăr = alături, unul lângă altul; împreună, uniţi. A pune umărul = a ajuta efectiv la… … Dicționar Român
