declamatie

См. также в других словарях:

• declamaţie — DECLAMÁŢIE, declamaţii, s.f. 1. Artă de a declama. 2. Vorbire cu ton şi cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice. [var.: declamaţiúne s.f.] – Din fr. déclamation, lat. declamatio, onis. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  DECLAMÁŢIE s. v …   Dicționar Român

• declamáţie — s. f. (sil. cla , ţi e), art. declamáţia (sil. ţi a), g. d. art. declamáţiei; pl. declamáţii, art. declamáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

• recitativ — RECITATÍV, recitative, s.n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonaţii şi prin ritmică asemănătoare vorbirii, se apropie de declamaţie şi care, în operă, comentează acţiunea şi face… …   Dicționar Român

• declamare — DECLAMÁRE, declamări, s.f. Faptul de a declama; declamaţie. – v. declama. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DECLAMÁRE s. v. recitare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  declamáre s. f. (sil. cla ) → clamare Trimis de… …   Dicționar Român

• declamaţiune — DECLAMAŢIÚNE s.f. v. declamaţie. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DECLAMAŢIÚNE s.f. v. declamaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

• melopee — MELOPÉE, melopei, s.f. Melodie lentă, ritmică şi monotonă, care acompania în trecut o declamaţie; p. ext. compoziţie muzicală, melodie. – Din fr. mélopée. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MELOPÉE s. v. recitativ. Trimis de… …   Dicționar Român

• cavilaţie — caviláţie s. f., pl. caviláţii Trimis de siveco, 18.12.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CAVILÁŢIE s.f. (Liv.) Argument verbal care nu atinge fondul serios al lucrurilor; sofism; declamaţie goală. [cf. fr. cavillation, lat. cavillatio]. Trimis… …   Dicționar Român

• debitare — DEBITÁRE1, debitări, s.f. Acţiunea de a debita1 şi rezultatul ei. v. debita1. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEBITÁRE2, debitări, s.f. Faptul de a debita2; înscriere a unei sume în coloana de debit2 a unui cont. – v. debita2 …   Dicționar Român

• recitare — RECITÁRE, recitări, s.n. Acţiunea de a recita şi rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – v. recita. Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  RECITÁRE s. declamare, declamaţie, spunere, (rar) debitare, (înv.)… …   Dicționar Român

• recitaţie — RECITÁŢIE s. v. declamare, declamaţie, recitare, spunere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  RECITÁŢIE s.f. Recitare. [gen. iei, var. recitaţiune s.f. / < fr. récitation]. Trimis de LauraGellner, 13.08.2005. Sursa: DN …   Dicționar Român

• retoric — RETÓRIC, Ă, retorici, ce, s.f., adj. 1. s.f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justeţea ideilor expuse printr o argumentaţie bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajută la însuşirea… …   Dicționar Român