Перевод: с латинского на все языки

со всех языков на латинский

cultor

  • 1 cultor

    cultŏr, ōris, m [st2]1 [-] celui qui cultive, celui qui prend soin de, celui qui soigne, paysan, laboureur, vigneron, cultivateur. [st2]2 [-] habitant. [st2]3 [-] celui qui honore, celui qui adore, celui qui respecte; adorateur. [st2]4 [-] celui qui est fidèle à, ami, partisan. [st2]5 [-] celui qui se consacre (à qqch, alicujus rei).    - aut parvi agri aut non ambitiosae doctrinae cultor: celui qui se consacre à son petit champ ou à une science désintéressée.
    * * *
    cultŏr, ōris, m [st2]1 [-] celui qui cultive, celui qui prend soin de, celui qui soigne, paysan, laboureur, vigneron, cultivateur. [st2]2 [-] habitant. [st2]3 [-] celui qui honore, celui qui adore, celui qui respecte; adorateur. [st2]4 [-] celui qui est fidèle à, ami, partisan. [st2]5 [-] celui qui se consacre (à qqch, alicujus rei).    - aut parvi agri aut non ambitiosae doctrinae cultor: celui qui se consacre à son petit champ ou à une science désintéressée.
    * * *
        Cultor, Verbale: vt Cultor agrorum. Liu. Laboureur, Cultiveur.
    \
        Cultor terrae. Cic. Qui habite une terre.
    \
        Cultor Mineruae. Martial. Qui s'adonnne à l'estude.
    \
        Cultor veritatis. Cic. Homme veritable.

    Dictionarium latinogallicum > cultor

  • 2 cultor

    cultor cultor, oris m землепашец

    Латинско-русский словарь > cultor

  • 3 cultor

    cultor, ōris, m. (colo), der Bearbeiter, Pfleger, Pflanzer, I) eig.: A) im allg.: agri, Liv.: terrae, Cic.: vitis, Cic.: vineae, der Weinbauer, Vulg.: pecoris, Viehzüchter, Sall. – B) prägn.: 1) absol., der Landbebauer, Landmann, Pflanzer, Sall., Liv. u.a. – 2) m. Genet., der Bewohner, Anwohner eines Orts, eius terrae, Sall.: collis eius, Liv.: insulae, Liv.: insulae cultorum egentes, unbewohnte, Liv.: caeli (Iuppiter), Plaut. – II) übtr.: A) der Pfleger, Bildner, iuvenum, Erzieher, Lehrer, Pers. 5, 63. – B) der Verehrer, 1) im allg., der Verehrer = der Freund, Liebhaber von jmd. od. etwas (s. Fabri Sall. Iug. 54, 3), sui, Sall. fr.: bonorum (der Optimaten), Liv.: Academiae veteris recentiorisque, Arnob.: frigidae, Sen.: veritatis (Ggstz. fraudis inimicus), Cic. – 2) insbes., der Verehrer, Anbeter der Gottheit, deorum, Hor.: diligentissimus religionum, Liv.: idolorum od. simulacrorum cultores, Götzendiener, Eccl.: cultores omnium pecudum bestiarumque, Tert. – dah. der Priester einer Gottheit, cultores deûm matris (Priester der Cybele, auch Galli gen.), Suet. Oth. 8, 3.

    lateinisch-deutsches > cultor

  • 4 cultor

    cultor, ōris, m. (colo), der Bearbeiter, Pfleger, Pflanzer, I) eig.: A) im allg.: agri, Liv.: terrae, Cic.: vitis, Cic.: vineae, der Weinbauer, Vulg.: pecoris, Viehzüchter, Sall. – B) prägn.: 1) absol., der Landbebauer, Landmann, Pflanzer, Sall., Liv. u.a. – 2) m. Genet., der Bewohner, Anwohner eines Orts, eius terrae, Sall.: collis eius, Liv.: insulae, Liv.: insulae cultorum egentes, unbewohnte, Liv.: caeli (Iuppiter), Plaut. – II) übtr.: A) der Pfleger, Bildner, iuvenum, Erzieher, Lehrer, Pers. 5, 63. – B) der Verehrer, 1) im allg., der Verehrer = der Freund, Liebhaber von jmd. od. etwas (s. Fabri Sall. Iug. 54, 3), sui, Sall. fr.: bonorum (der Optimaten), Liv.: Academiae veteris recentiorisque, Arnob.: frigidae, Sen.: veritatis (Ggstz. fraudis inimicus), Cic. – 2) insbes., der Verehrer, Anbeter der Gottheit, deorum, Hor.: diligentissimus religionum, Liv.: idolorum od. simulacrorum cultores, Götzendiener, Eccl.: cultores omnium pecudum bestiarumque, Tert. – dah. der Priester einer Gottheit, cultores deûm matris (Priester der Cybele, auch Galli gen.), Suet. Oth. 8, 3.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > cultor

  • 5 cultor

        cultor ōris, m    [COL-], a cultivator, tiller: agri, L.: virentis agelli, H.: vitis, a vine-dresser.— A husbandman, planter, farmer: ut ager cultorem desiderare videretur: (loca) cultoribus frequentabantur, S.: frequens cultoribus populus, L.—An inhabitant, dweller: terrae, S.: collis, L.: nemorum, V.: collis Heliconii, Ct.: aquarum, O.—Fig., a fosterer, supporter, champion: bonorum, L.: imperi, L.: veritatis: belli, S. — A worshipper, reverencer: deorum, H.: religionum, L.
    * * *
    inhabitant; husbandman/planter/grower; supporter; worshiper; who has interest

    Latin-English dictionary > cultor

  • 6 cultor

    cultor, ōris, m. [id.].
    I.
    Prop., one who bestows care or labor upon a thing, an elaborator, cultivator, etc.:

    agrorum,

    Liv. 2, 34, 11; 4, 25, 4:

    agri,

    id. 40, 29, 3; cf.

    agricultor: virentis agelli,

    Hor. A. P. 117:

    terrae,

    Cic. N. D. 2, 39, 99:

    vitis,

    a vine-dresser, id. Fin. 5, 14, 40:

    alveorum,

    a bee-master, apiarist, Col. 9, 3, 1.— Poet., of a bullock:

    pauperis agri,

    Ov. F. 5, 515.—
    b.
    Absol., a cultivator or tiller of land, a husbandman, planter, Sall. J. 46, 5; Liv. 21, 34, 1; 28, 11, 9; Quint. 2, 19, 2; Verg. A. 8, 8; Ov. M. 1, 425:

    cultores (opp. oppidani),

    countrymen, Tac. A. 12, 55; cf. id. H. 2, 87.—
    B.
    Meton. (acc. to colo, I. B.), an inhabitant, a dweller:

    ejus terrae,

    Sall. J. 17, 7:

    collis ejus (sc. Janiculi),

    Liv. 24, 10, 12; cf.:

    collis Heliconii,

    Cat. 61, 1:

    Cupua Tuscis veteribus cultoribus adempta,

    Liv. 28, 28, 6: nemorum, Verg. G. 1, 14; 2, 114; cf.:

    antiqui (Capuae),

    Liv. 7, 38, 5:

    (insularum),

    id. 22, 31, 3:

    caeli (Juppiter),

    Plaut. Am. 5, 1, 13:

    Euboicus tumidarum aquarum,

    Ov. M. 14, 4. —
    II.
    Trop. (acc. to colo, II. A. and B.).
    A.
    A fosterer, supporter:

    bonorum (with fautor),

    Liv. 9, 46, 13:

    fidissimus imperii Romani (Hiero),

    id. 26, 32, 4:

    juvenum,

    a tutor, teacher, Pers. 5, 63:

    veritatis, fraudis inimici,

    Cic. Off. 1, 30, 109; cf.

    aequi,

    Ov. M. 5, 100:

    juris et aequarum legum,

    Mart. 10, 37, 1:

    amicitiae,

    Liv. 25, 28, 8; Mart. 9, 84, 4.—
    B.
    A worshipper, reverencer:

    deorum,

    Hor. C. 1, 34, 1:

    numinis,

    Ov. M. 1, 327:

    diligentissimus religionum,

    Liv. 5, 50, 1.—Also absol., Verg. A. 11, 788.—Hence, in later relig. lang., a priest of some deity:

    deūm matris,

    a priest of Cybele, Suet. Oth. 8; cf. Inscr. Orell. 938; 1578.

    Lewis & Short latin dictionary > cultor

  • 7 cultor

    ōris m. [ colo II \]
    c. agri (terrae) L, Cземлепашец
    c. vitis Cвиноградарь
    c. pecoris Slскотовод
    2) поселянин, земледелец Sl, L etc.
    3) житель, обитатель (ejus terrae Sl; insulae L)
    c. caeli Plнебожитель
    4) воспитатель, наставник ( juvenum Pers)
    5) поклонник, почитатель (bonorum L; veritatis C; sc. Aesculapii Ap)

    Латинско-русский словарь > cultor

  • 8 cultor

    почитатель, antiq. prudentiae (1. 15 C. 4, 38); особ. земледелец (1. 12 pr. D. 33, 7); исповедующий, catholicae religionis verus c. (1. 2 § 1 C. 1, 1).

    Латинско-русский словарь к источникам римского права > cultor

  • 9 cultor

    cultivator, planter / with gen.= resident, inhabitant.

    Latin-English dictionary of medieval > cultor

  • 10 CULTOR (ADMIRER, CREDITOR, FAITHFUL, LOVER, RESPECTER)

    почитатель. Амвросий Медиоланский так называл почитателя Бога, верующего в Него (Ambrosius Mediolanensis. Commentaria ad epistolam beatissimi Pauli ad colossenses // PL. T. 18. Col. 429).

    Латинский словарь средневековых философских терминов > CULTOR (ADMIRER, CREDITOR, FAITHFUL, LOVER, RESPECTER)

  • 11 agri cultor

    agrĭcultor, ōris, m., better separately, agri cultor, an agriculturist, farmer, husbandman (in class. per. very rare):

    servos agri cultores rem publicam abduxisse,

    Liv. 26, 35; so Dig. 22, 3, 25, § 1.

    Lewis & Short latin dictionary > agri cultor

  • 12 politor

    = cultor agri, возделыватель (1. 52 § 2 D. 17, 2 - спорный фрагмент).

    Латинско-русский словарь к источникам римского права > politor

  • 13 agricultio

    agrīcultio, - cultor, - cultūra, s. cultio, cultor cultura.

    lateinisch-deutsches > agricultio

  • 14 infrequens

    infrequens, entis [st2]1 [-] peu nombreux, rare. [st2]2 [-] peu fréquenté, peu peuplé, solitaire. [st2]3 [-] qui fréquente peu, peu assidu, peu exact, inexact. [st2]4 [-] qui a peu de. [st2]5 [-] rare, peu usité.    - sum Romae infrequens, Cic. Q. Fr. 3, 9, 4: je suis rarement à Rome.    - infrequens senatus, Cic.: assemblée du sénat qui n'est pas en nombre (pour délibérer).    - infrequens miles, Plaut.: soldat qui s'absente souvent.    - infrequens cultor deorum, Hor.: adorateur peu zélé des dieux.    - infrequentissima urbis, Liv.: les quartiers les moins peuplés de la ville.    - pars (urbis) infrequens aedificiis, Liv. 37, 32: partie (de la ville) pauvre en constructions.    - infrequentia signa, Liv. 7, 8: enseignes délaissées.    - infrequens verbum, Gell.: terme peu usité, terme rare.
    * * *
    infrequens, entis [st2]1 [-] peu nombreux, rare. [st2]2 [-] peu fréquenté, peu peuplé, solitaire. [st2]3 [-] qui fréquente peu, peu assidu, peu exact, inexact. [st2]4 [-] qui a peu de. [st2]5 [-] rare, peu usité.    - sum Romae infrequens, Cic. Q. Fr. 3, 9, 4: je suis rarement à Rome.    - infrequens senatus, Cic.: assemblée du sénat qui n'est pas en nombre (pour délibérer).    - infrequens miles, Plaut.: soldat qui s'absente souvent.    - infrequens cultor deorum, Hor.: adorateur peu zélé des dieux.    - infrequentissima urbis, Liv.: les quartiers les moins peuplés de la ville.    - pars (urbis) infrequens aedificiis, Liv. 37, 32: partie (de la ville) pauvre en constructions.    - infrequentia signa, Liv. 7, 8: enseignes délaissées.    - infrequens verbum, Gell.: terme peu usité, terme rare.
    * * *
        Infrequens, pen. corr. om. g. Qui n'est point frequenté ne hanté.
    \
        Infrequens Senatus. Liu. Cic. Où il n'y a pas beaucoup de Senateurs assemblez ensemble, En petit nombre.
    \
        Infrequens miles. Plaut. Qui ne hante point, ou bien peu la guerre, Qui est long temps sans aller à la guerre, Qui ne frequente point, etc. Infrequent.
    \
        Infrequens, cum genitiuo. Gellius, Infrequens sum vocum Latinarum. Je ne suis pas accoustumé aux mots de la langue Latine.

    Dictionarium latinogallicum > infrequens

  • 15 agricultio

    agrīcultio, - cultor, - cultūra,, s. cultio, cultor cultura.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > agricultio

  • 16 agricultor

    agri-cultor, ōris m. (тж. раздельно) L, QC = agricola

    Латинско-русский словарь > agricultor

  • 17 Baccheus

    Bacchēus, a, um [ Bacchus ]
    вакхов, вакхический (sacra O; cultor St; vox Col)

    Латинско-русский словарь > Baccheus

  • 18 cultrix

    cultrīx, īcis f. [ cultor ]
    1) занимающаяся разведением растений или животных (c., quae sit scientia atque ars agricolarum C)
    2) обитательница (c. nemorum Latonia = Diana V)
    3) поклонница, почитательница (deorum Lact; idolorum Aug)

    Латинско-русский словарь > cultrix

  • 19 Euboicus

    a, um [ Euboea ]
    eu. cultor aquarum OGlaucus ( морской бог)
    б) перен. кумский (так как город Кумы был эвбейской колонией) Lcn

    Латинско-русский словарь > Euboicus

  • 20 excultor

    ex-cultor, ōris m.
    возделывающий, разводящий, выращивающий
    e. florum Tertцветовод

    Латинско-русский словарь > excultor

См. также в других словарях:

  • cultor — cultor, ra (Del lat. cultor, ōris). 1. adj. cultivador. U. t. c. s.) 2. Que adora o venera algo. U. t. c. s.) …   Diccionario de la lengua española

  • cultor — CULTÓR elem. cultur(o) . Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • cultor — |ô| s. m. 1. Cultivador. 2.  [Figurado] Aquele que se dedica a determinado estudo. 3. Partidário …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • cultor — obs. form of coulter …   Useful english dictionary

  • cultor — ► adjetivo/ sustantivo 1 literario Que cultiva: ■ el sabio cultor de las letras. 2 Que rinde culto a alguna cosa. * * * cultor, a (del lat. «cultor, ōris») 1 (ant.) adj. y n. Cultivador. 2 Aplicado al que rinde culto a alguien o algo determinado …   Enciclopedia Universal

  • -cultor — ► sufijo Componente de palabra procedente del lat. cultor, que significa cultivador: ■ viticultor; horticultor; agricultor. * * * cultor, a Elemento sufijo que significa «cultivador»: ‘agricultor, oleicultor’ …   Enciclopedia Universal

  • -cultor — {{#}}{{LM C42483}}{{〓}} {{[}} cultor{{]}}, {{[}} cultora{{]}} Elemento compositivo sufijo que significa ‘que cultiva o cría’: • vinicultor, apicultora.{{○}} {{★}}{{\}}ETIMOLOGÍA:{{/}} Del latín cultor …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

  • cultor — ra adj. Que adora o venera alguna cosa …   Diccionario Castellano

  • CULTOR — cultorum …   Abbreviations in Latin Inscriptions

  • Calendas de San Fernando — Saltar a navegación, búsqueda Baile popular Calendas de San Fernando Calendas de San Fernando es un baile popular de tendencia tradicional que se realiza en cada 30 de mayo en la ciudad de San Fernando, en el Estado Apure en Venezuela. Es una… …   Wikipedia Español

  • piscicultor — (Del lat. piscis, pez + cultor, que cultiva.) ► sustantivo INDUSTRIA Persona que se dedica a criar peces y mariscos en estanques o viveros. * * * piscicultor, a (del lat. «piscis», pez, y « cultor») n. Persona dedicada a la piscicultura. * * *… …   Enciclopedia Universal

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»