-
1 констатировать
-
2 засвидетельствовать
constatare, legalizzareРусско-итальянский юридический словарь > засвидетельствовать
-
3 find
I [faɪnd]nome scoperta f.II 1. [faɪnd]verbo transitivo (pass., p.pass. found)1) (discover) trovare, ritrovare [thing, person]to find one's o the way trovare la strada; to find one's way out of riuscire ad uscire da [building, forest]; to find one's own way home ritrovare la strada di casa; to find sb. doing scoprire o sorprendere qcn. a fare; to find that — constatare o rendersi conto che
2) (get) trovare [job, car, seat, solution, time, energy, money]to find sth. for sb. o to find sb. sth. (to do) — trovare qcs. (da fare) a qcn
3) (encounter) trovare [word, term]; incontrare, trovare [ species]4) (consider) trovare, considerareto find sb. a bore — trovare qcn. noioso
to find sb., sth. to be — trovare che qcn., qcs. sia
to find sth. easy, hard to do — trovare qcs. facile, difficile da fare
to find it easy, difficult to do — trovare (che sia) facile, difficile fare
5) (experience) provare [pleasure, satisfaction]; trovare [ comfort]6) (reach)to find its mark, its target — colpire il bersaglio, andare a segno
to find its way to o into — riuscire a raggiungere [bin, area]
7) dir.to find sb. guilty, not guilty — dichiarare qcn. colpevole, innocente
9) inform. trovare2.verbo intransitivo (pass., p.pass. found) dir.3.to find for, against sb. — pronunciarsi a favore, contro qcn
2) (discover one's vocation) scoprire la propria vocazione•- find out••to find one's feet — cavarsela o camminare con le proprie gambe
to take sb. as one finds him, her — prendere qcn. così com'è
* * *1. past tense, past participle - found; verb1) (to come upon or meet with accidentally or after searching: Look what I've found!) trovare2) (to discover: I found that I couldn't do the work.) scoprire3) (to consider; to think (something) to be: I found the British weather very cold.) trovare2. noun(something found, especially something of value or interest: That old book is quite a find!) scoperta, ritrovamento- find out* * *find /faɪnd/n.scoperta; ritrovamento; oggetto trovato: This book [restaurant] is a real find, questo libro [ristorante] è una grande scoperta● a sure find, ( caccia) un posto dove si è sicuri di trovare la volpe; un buon appostamento; ( anche) persona (o cosa) che si può star certi di trovare.♦ (to) find /faɪnd/(pass. e p. p. found)A v. t.1 trovare; scoprire; ritrovare; reperire; rinvenire: Have you found your wallet?, hai ritrovato il portafoglio?; I can't find my ring, non trovo il mio anello; to find a job, trovare lavoro; impiegarsi; sistemarsi; to find happiness, trovare la felicità; to find oil, scoprire il petrolio; He was found after a long search, fu ritrovato dopo lunghe ricerche2 accorgersi; rendersi conto; scoprire; trovare: I find that I have been mistaken, mi accorgo che avevo torto (o mi sbagliavo); I find it difficult to believe him, trovo difficile credergli; DIALOGO → - Discussing university- I don't find it that easy to make friends quickly, non è facile per me fare amicizia rapidamente3 trovare; giudicare; reputare; stimare: I find the terms reasonable, trovo (o giudico) ragionevoli le condizioni; DIALOGO → - Talking about children- How's he finding his new school?, cosa ne pensa della scuola nuova?4 provvedere; provvedersi di; procurarsi: to find one's own tools, procurarsi gli attrezzi da lavoro5 (leg.) giudicare; dichiarare; riconoscere; emettere ( una sentenza o un verdetto): The jury found him guilty, la giuria lo ha dichiarato colpevoleB v. i.● (comput.) find and replace, trova e sostituisci ( istruzione) □ ( anche fig.) to find one's bearings, orientarsi □ to find fault with, trovar da ridire su; criticare □ to find favour with sb., incontrare il favore (o la simpatia) di q. □ to find one's feet, reggersi in piedi; riuscire a camminare (da solo); (fig.) ambientarsi; cavarsela □ to find it in one's heart, sentirsela; avere l'animo (di): I cannot find it in my heart to blame him, non me la sento di biasimarlo □ ( di proiettile) to find its mark, colpire il bersaglio; andare a segno □ to find mercy in sb., trovare compassione in q. □ to find oneself, trovarsi; ritrovarsi; ( anche) scoprirsi, accorgersi; scoprire la propria vocazione: He'll soon find himself in prison, si ritroverà presto in prigione; She found herself with plenty of spare time, si è ritrovata con parecchio tempo libero; I found myself agreeing with him, mi resi conto che ero d'accordo con lui □ to find one's place ( in a book), trovare il segno (in un libro) □ to find pleasure in st., provare piacere in qc. □ to find one's tongue, ritrovare la voce; trovare il coraggio di parlare □ ( anche fig.) to find one's way, trovare la strada.* * *I [faɪnd]nome scoperta f.II 1. [faɪnd]verbo transitivo (pass., p.pass. found)1) (discover) trovare, ritrovare [thing, person]to find one's o the way trovare la strada; to find one's way out of riuscire ad uscire da [building, forest]; to find one's own way home ritrovare la strada di casa; to find sb. doing scoprire o sorprendere qcn. a fare; to find that — constatare o rendersi conto che
2) (get) trovare [job, car, seat, solution, time, energy, money]to find sth. for sb. o to find sb. sth. (to do) — trovare qcs. (da fare) a qcn
3) (encounter) trovare [word, term]; incontrare, trovare [ species]4) (consider) trovare, considerareto find sb. a bore — trovare qcn. noioso
to find sb., sth. to be — trovare che qcn., qcs. sia
to find sth. easy, hard to do — trovare qcs. facile, difficile da fare
to find it easy, difficult to do — trovare (che sia) facile, difficile fare
5) (experience) provare [pleasure, satisfaction]; trovare [ comfort]6) (reach)to find its mark, its target — colpire il bersaglio, andare a segno
to find its way to o into — riuscire a raggiungere [bin, area]
7) dir.to find sb. guilty, not guilty — dichiarare qcn. colpevole, innocente
9) inform. trovare2.verbo intransitivo (pass., p.pass. found) dir.3.to find for, against sb. — pronunciarsi a favore, contro qcn
2) (discover one's vocation) scoprire la propria vocazione•- find out••to find one's feet — cavarsela o camminare con le proprie gambe
to take sb. as one finds him, her — prendere qcn. così com'è
-
4 certify
['sɜːtɪfaɪ]to certify sth. a true copy — certificare qcs. per copia conforme all'originale
to certify sb. insane — dichiarare qcn. pazzo
2) (authenticate) autenticare, legalizzare [ document]to certify sb. (as) fit for — certificare che qcn. è idoneo per [work, sport]
4) comm. garantire [ goods]* * *1) (to declare formally (eg that something is true): I certify that I witnessed the signing of his will.) dichiarare, certificare2) (to declare officially that (someone) is insane.) dichiarare pazzo•* * *['sɜːtɪfaɪ]to certify sth. a true copy — certificare qcs. per copia conforme all'originale
to certify sb. insane — dichiarare qcn. pazzo
2) (authenticate) autenticare, legalizzare [ document]to certify sb. (as) fit for — certificare che qcn. è idoneo per [work, sport]
4) comm. garantire [ goods] -
5 удостоверять
autenticare, certificare, constatare, legalizzare, vidimare -
6 констатировать
-
7 свидетельствовать
testimoniare, confermare* * *несов. В, о + П1) ( подтверждать) dare prova (di), confermare vt; comprovare vtкак свиде́тельствуют исторические источники — come attestano fonti storiche
2) ( на суде) testimoniare vt, deporre vt ( in giudizio)3) ( удостоверять) certificare vt; far fedeсвиде́тельствовать подпись — legalizzare / autenticare una firma
••свиде́тельствовать своё почтение / уважение / благодарность уст. — esprimere / testimoniare / esternare <il proprio rispetto / la stima / la gratitudine> (a qd, per)
* * *v1) gener. cantare, accusare, constatare, costatare, fare testimonianza, protestare, provare, rendere testimonianza2) law. testificare, testimoniare3) econ. certificare, far fede4) fin. attestare, autenticare -
8 удостоверять
* * *v1) gener. autenticare, riconoscere, affermare, constatare, costatare, sincerare, testimoniare2) law. cerziorare3) econ. legalizzare, certificare4) fin. attestare5) offic.expr. vidimare -
9 устанавливать
несов. - устана́вливать, сов. - установи́тьВ1) ( поставить) impiantare vt, installare vt; collocare vtустана́вливать телефон — installare un telefono
устана́вливать оборудование — installare le attrezzature
устана́вливать антенну — installare / sistemare un'antenna
устана́вливать памятник — erigere / installare un monumento
2) ( наладить) stabilire vt; allacciare vt, intrecciare vtустана́вливать дипломатические отношения — stabilire / allacciare rapporti diplomatici
устана́вливать порядок — stabilire l'ordine
устана́вливать связь — collegarsi, mettersi in comunicazione
устана́вливать контакты — stabilire contatti
3) ( ввести в действие) mettere in funzione; fissare vtустана́вливать цену — fissare il prezzo
4) ( выяснить) chiarire vt, individuare vt, mettere in chiaro, accertare vt; evidenziare vt; specificare vt ( точно определить) accertare vt, appurare vtустана́вливать истину — accertare / assodare / appurare la verità
устана́вливать факты — accertare / assodare i fatti
устана́вливать причину чего-л. — accertare / stabilire le cause di qc
устана́вливать личность — identificare vt, accertare l'identità ( di qd)
5) (добиться чего-л.) ottenere vt, stabilire vtустана́вливать тишину — ristabilire il silenzio
устана́вливать мир — stabilire la pace; pacificare vt ( примирить)
устана́вливать рекорд — stabilire un primato
6) ( учредить) istituire vt, costituire vt, statuire vt•* * *v1) gener. assodare, impiantare, istallare, fissare, stabilire, accertare, appostare, assegnare, collocare, constatare, costatare, destinare, distribuire, indire, individuare, installare, instaurare (преобразовывая, обновляя), istituire, montare, prefiggere, prefinire, statuire2) obs. fermare3) liter. annodare, porre, allacciare (связи)4) eng. piazzare, aggiustare, assemblare5) econ. aggiornare (срок, день), verificare6) fin. determinare, mettere -
10 (to) ascertain
(to) ascertain /æsəˈteɪn/v. t.accertare, accertarsi di; assicurarsi di; constatare: to ascertain the facts, accertare i fatti; to ascertain what really happened, accertarsi di come sono andate davvero le cose. -
11 jabberwocky
jabberwocky /ˈdʒæbəwɒkɪ/n. [u]parole (pl.) inventate o senza senso; gergo incomprensibile NOTE DI CULTURA: Jabberwocky è il titolo di una poesia di Lewis Carroll, comparsa per la prima volta in «Through the Looking-Glass» (1871). Il componimento narra lo scontro tra un uomo e un mostro, un Jabberwock per l'appunto, e si basa sul ► nonsense. Le parole, benché ricordino vagamente l'anglosassone, sono per lo più inventate, come si può constatare sin dai primi versi: «'Twas brillig, and the slithy toves / Did gyre and gimble in the wabe: / All mimsy were the borogoves, / And the mome raths outgrabe». -
12 (to) ascertain
(to) ascertain /æsəˈteɪn/v. t.accertare, accertarsi di; assicurarsi di; constatare: to ascertain the facts, accertare i fatti; to ascertain what really happened, accertarsi di come sono andate davvero le cose. -
13 witness *** wit·ness
['wɪtnɪs]1. n1) (person) testimone m/fwitness for the prosecution/defence — testimone a carico/discarico
2) (evidence) testimonianzato bear witness to sth — (subj: person) testimoniare qc, (thing, result) provare qc
2. vt1) (event, crime) essere testimone di, (change, improvement) constatare2) (attest by signature: document) autenticare3. vi(testify) testimoniareto witness to sth/having seen sth — testimoniare qc/di aver visto qc
-
14 констатировать
[konstatírovat'] v.t. impf. e pf. (констатирую, констатируешь)constatare, costatare -
15 констатирам
-
16 установявам
См. также в других словарях:
constatare — CONSTATÁRE, constatări, s.f. Acţiunea de a constata şi rezultatul ei; stabilire, încredinţare. – v. constata. Trimis de Zavaidoc, 13.03.2008. Sursa: DEX 98 CONSTATÁRE s. 1. v. părere. 2. stabilire. (constatare unei infracţiuni.) Trimis de… … Dicționar Român
constatare — (o costatare) v. tr. [dal fr. constater, der. del lat. constat, voce del verbo constare esser noto ] (io constàto o cònstato, ecc.). 1. [stabilire con certezza sulla base di prove e documenti: i calcoli sono errati, come puoi c. tu stesso ]… … Enciclopedia Italiana
constatare — con·sta·tà·re v.tr. (io constàto, cònstato) AD 1. accertare, appurare: constatare l autenticità di un documento 2. prendere atto, osservare: constatare l evidenza Sinonimi: 1notare, osservare. {{line}} {{/line}} VARIANTI: costatare. DATA: 1797.… … Dizionario italiano
constatare — v. tr. appurare, verificare, accertare, assodare, provare, stabilire, chiarire, concludere □ notare, riscontrare, prendere atto, riconoscere, rilevare, osservare, esaminare, considerare CONTR. supporre. SFUMATURE constatare appurare verificare… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
constatare — {{hw}}{{constatare}}{{/hw}}o costatare v. tr. (io constato o constato ) Accertare qlco.; SIN. Appurare, verificare … Enciclopedia di italiano
observaţie — OBSERVÁŢIE, observaţii, s.f. 1. Procedeu al cunoaşterii ştiinţifice care constă în contemplarea metodică şi intenţionată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere… … Dicționar Român
seamă — SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama… … Dicționar Român
notare — v. tr. 1. segnare, contrassegnare 2. prendere nota, annotare, registrare, appuntare, elencare, scrivere, sottolineare, postillare 3. osservare, considerare □ distinguere, adocchiare, accorgersi □ vedere, constatare, riscontrare, rilevare,… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
parere — 1pa·ré·re v.intr. (essere) FO 1a. come verbo copulativo, avere una certa apparenza, mostrarsi in un dato modo, non necessariamente coincidente con la realtà, spesso preceduto da complemento di termine indicante la persona che riceve l impressione … Dizionario italiano
sembrare — sem·brà·re v.intr. (io sémbro; essere) FO 1a. come verbo copulativo, apparire, mostrarsi in un dato modo, non necessariamente coincidente con la realtà, spesso preceduto da complemento di termine indicante la persona che riceve l impressione: a… … Dizionario italiano
vedere — ve·dé·re v.tr. e intr., s.m. (io védo) FO 1a. v.tr., percepire attraverso gli occhi, con il senso della vista: vedere una luce, le stelle in cielo; da qui si vede il mare, con questa nebbia non si vede niente; lo vidi avvicinarsi da lontano |… … Dizionario italiano