collocutóre

См. также в других словарях:

• collocutore — col·lo·cu·tó·re s.m. BU chi partecipa attivamente a un dialogo, interlocutore Sinonimi: interlocutore. {{line}} {{/line}} DATA: 1830. ETIMO: dal lat. tardo collocutōre(m), der. di collŏqui parlare insieme …   Dizionario italiano

• collocutore — pl.m. collocutori sing.f. collocutrice pl.f. collocutrici …   Dizionario dei sinonimi e contrari

• conlocutor — CONLOCUTÓR s. v. interlocutor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  conlocutór s. m., pl. conlocutóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CONLOCUTÓR, OÁRE s.m. şi f. (Rar) Interlocutor. [ …   Dicționar Român

• colocutor — colocutór s. m., pl. colocutóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  COLOCUTÓR, OÁRE s. m. f. interlocutor. (<it. collocutore) Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDN …   Dicționar Român

• interlocutore — /interloku tore/ s.m. [der. del lat. interlŏqui interloquire , part. pass. interlocutus ] (f. trice ). 1. [chi prende parte a un dialogo, a una conversazione] ▶◀ (non com.) collocutore. 2. (estens.) a. [chi partecipa a una trattativa di carattere …   Enciclopedia Italiana