-
1 callenter
callenter, adv., v. calleo, P. a. fin. -
2 calleo
callĕo, ēre, v. n. and a. [callum].I.Neutr.A.Lit., to be callous, to be thickskinned (rare):B.plagis costae callent,
Plaut. Ps. 1, 2, 4; Caecil. ap. Non. p. 258, 10:callent rure manus,
Auct. Aetn. 260; Plin. 11, 37, 84, § 211.—Trop.* 1.To be hardened, insensible, unfeeling: in illis rebus exercitatus animus callere jam debet atque omnia minoris existimare, Serv. Sulp. ap. Cic. Fam. 4, 5, 2; cf. callisco.—2.To be practised, to be wise by experience, to be skilful, versed in; in a pun on the literal sense A. supra:II.callum aprugnum callere aeque non sinam,
Plaut. Poen. 3, 2, 2; cf. id. ib. v. 1; so id. Pers. 2, 5, 4:omnes homines ad suum quaestum callent,
id. Truc. 5, 40 (cf. id. ib. 2, 4, 62: callidus ad quaestum); Amm. 15, 2, 4: melius quam viri callent mulieres, Att. ap. Non. p. 257, 31 (Trag. Rel. v. 28 Rib.):satin' astu et fallendo callet?
id. ib. p. 258, 6 (Trag. Rel. v. 475 ib.):quod periti sumus in vitā atque usu callemus magis,
id. ib. 258, 5:si in re navali, cujus esset ignarus, offendisset, eo plus in ea, quorum usu calleret, spei nactus,
Liv. 35, 26, 10:cottidiano usu ejus (negotii) callebant,
Val. Max. 8, 12, 1; Plin. 8, 25, 38, § 91; 9, 29, 46, § 86:augurandi studio Galli praeter caeteros callent,
Just. 24, 4, 3: arte, Ser. ap. Non. p. 258, 2; Sol. 8:bellis callere,
by military experience, Sil. 6, 90 sq.: fidibus, App. Flor. n. 18.—Act., to know by experience or practice, to know, have the knowledge of, understand (freq., esp. in the poets;(β).in Cic. very rare): memini et scio et calleo et commemini,
Plaut. Pers. 2, 1, 8; cf. id. ib. 3, 1, 52; id. Poen. 3, 1, 71:cuncta perdocte callet,
id. Most. 1, 3, 122:alicujus sensum,
Ter. Ad. 4, 1, 17: istaec malitiosa non tam calleo, Afran. ap. Non. p. 482, 10 (Com. Rel. v. 124 Rib.):in colubras callet cantiunculam,
Pompon. ib. 482, 9 (Com. Rel. v. 118 ib.):jura,
Cic. Balb. 14, 32; Gell. 16, 10, 3:urbanas rusticasque res pariter,
Liv. 39, 40, 4:artem,
Tac. A. 13, 3:legitimum sonum digitis callemus et aure,
Hor. A. P. 274 al. —With inf. as object: multaque de rerum mixturā dicere callent, * Lucr. 2, 978; Hor. C. 4, 9, 49; Juv. 4, 142; Pers. 5, 105.—(γ).With acc. and inf.: quem Marcellini consiliarium fuisse callebant, Sisenn. ap. Non. p. 258, 8.—(δ).With rel.-clause:quo pacto id fieri soleat, calleo,
Ter. Heaut. 3, 2, 37.—Hence, callens, entis, P. a., acquainted with, versed in, skilful, expert (very rare):qui sunt vaticinandi callentes,
Plin. 21, 31, 105, § 182:utriusque linguae,
Gell. 17, 5, 3:bellandi,
Amm. 16, 12, 32.—
Перевод: с латинского на английский
с английского на латинский- С английского на:
- Латинский
- С латинского на:
- Все языки
- Английский
- Немецкий
- Русский