Перевод: с латинского на английский

с английского на латинский

callenter

  • 1 callenter

    callenter, adv., v. calleo, P. a. fin.

    Lewis & Short latin dictionary > callenter

  • 2 calleo

    callĕo, ēre, v. n. and a. [callum].
    I.
    Neutr.
    A.
    Lit., to be callous, to be thickskinned (rare):

    plagis costae callent,

    Plaut. Ps. 1, 2, 4; Caecil. ap. Non. p. 258, 10:

    callent rure manus,

    Auct. Aetn. 260; Plin. 11, 37, 84, § 211.—
    B.
    Trop.
    * 1.
    To be hardened, insensible, unfeeling: in illis rebus exercitatus animus callere jam debet atque omnia minoris existimare, Serv. Sulp. ap. Cic. Fam. 4, 5, 2; cf. callisco.—
    2.
    To be practised, to be wise by experience, to be skilful, versed in; in a pun on the literal sense A. supra:

    callum aprugnum callere aeque non sinam,

    Plaut. Poen. 3, 2, 2; cf. id. ib. v. 1; so id. Pers. 2, 5, 4:

    omnes homines ad suum quaestum callent,

    id. Truc. 5, 40 (cf. id. ib. 2, 4, 62: callidus ad quaestum); Amm. 15, 2, 4: melius quam viri callent mulieres, Att. ap. Non. p. 257, 31 (Trag. Rel. v. 28 Rib.):

    satin' astu et fallendo callet?

    id. ib. p. 258, 6 (Trag. Rel. v. 475 ib.):

    quod periti sumus in vitā atque usu callemus magis,

    id. ib. 258, 5:

    si in re navali, cujus esset ignarus, offendisset, eo plus in ea, quorum usu calleret, spei nactus,

    Liv. 35, 26, 10:

    cottidiano usu ejus (negotii) callebant,

    Val. Max. 8, 12, 1; Plin. 8, 25, 38, § 91; 9, 29, 46, § 86:

    augurandi studio Galli praeter caeteros callent,

    Just. 24, 4, 3: arte, Ser. ap. Non. p. 258, 2; Sol. 8:

    bellis callere,

    by military experience, Sil. 6, 90 sq.: fidibus, App. Flor. n. 18.—
    II.
    Act., to know by experience or practice, to know, have the knowledge of, understand (freq., esp. in the poets;

    in Cic. very rare): memini et scio et calleo et commemini,

    Plaut. Pers. 2, 1, 8; cf. id. ib. 3, 1, 52; id. Poen. 3, 1, 71:

    cuncta perdocte callet,

    id. Most. 1, 3, 122:

    alicujus sensum,

    Ter. Ad. 4, 1, 17: istaec malitiosa non tam calleo, Afran. ap. Non. p. 482, 10 (Com. Rel. v. 124 Rib.):

    in colubras callet cantiunculam,

    Pompon. ib. 482, 9 (Com. Rel. v. 118 ib.):

    jura,

    Cic. Balb. 14, 32; Gell. 16, 10, 3:

    urbanas rusticasque res pariter,

    Liv. 39, 40, 4:

    artem,

    Tac. A. 13, 3:

    legitimum sonum digitis callemus et aure,

    Hor. A. P. 274 al. —
    (β).
    With inf. as object: multaque de rerum mixturā dicere callent, * Lucr. 2, 978; Hor. C. 4, 9, 49; Juv. 4, 142; Pers. 5, 105.—
    (γ).
    With acc. and inf.: quem Marcellini consiliarium fuisse callebant, Sisenn. ap. Non. p. 258, 8.—
    (δ).
    With rel.-clause:

    quo pacto id fieri soleat, calleo,

    Ter. Heaut. 3, 2, 37.—Hence, callens, entis, P. a., acquainted with, versed in, skilful, expert (very rare):

    qui sunt vaticinandi callentes,

    Plin. 21, 31, 105, § 182:

    utriusque linguae,

    Gell. 17, 5, 3:

    bellandi,

    Amm. 16, 12, 32.—
    * Adv.: callenter, skilfully, cunningly; for the class. callide, App. M. 4, p. 150, 3.

    Lewis & Short latin dictionary > calleo

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»