-
1 únor
-
2 únor
-
3 únor
únorfévrier m -
4 únor
-
5 únor
m febrero -
6 únor
-
7 a raporta rezultatul unor alegeri
to return the result of an election / of the poll.Română-Engleză dicționar expresii > a raporta rezultatul unor alegeri
-
8 a se opri asupra unor fleacuri
to stick at trifles.Română-Engleză dicționar expresii > a se opri asupra unor fleacuri
-
9 a se supune unor privaţiuni
aprox. to deprive oneself.Română-Engleză dicționar expresii > a se supune unor privaţiuni
-
10 a supune pe cineva unor eforturi excesive
to make great demands on smb.'s energy / good nature, etc.Română-Engleză dicționar expresii > a supune pe cineva unor eforturi excesive
-
11 pe baza reciprocităţii / unor condiţii de reciprocitate
on mutual principles' / terms.Română-Engleză dicționar expresii > pe baza reciprocităţii / unor condiţii de reciprocitate
-
12 pradă unor farmece
under the charm. -
13 supus unor grele încercări / la grea încercare
under the harrowin the crucible.Română-Engleză dicționar expresii > supus unor grele încercări / la grea încercare
-
14 împotriva unor forţe mult superioare
with heavy odds against them.Română-Engleză dicționar expresii > împotriva unor forţe mult superioare
-
15 în afara cazului / în afară de cazul primirii unor indicaţii / ordine / păreri contrare
unless you hear to the contrary.Română-Engleză dicționar expresii > în afara cazului / în afară de cazul primirii unor indicaţii / ordine / păreri contrare
-
16 na únor
-
17 февраль
• únor -
18 February
-
19 ÞÓRR
m. the god Thor.* * *m., gen. Þórs, dat. and acc. Þór, but Þóri dat., Bragi; in Runic inscriptions spelt Þur; [A. S. þunor; Engl. thunder; North. E. thunner; Dutch donder; O. H. G. donar; Germ. donner; Hel. thunar; Dan. Tor, in tor-den; cp. Lat. tŏno and tonitrus; the word Þór-r is therefore formed by absorption of the middle n, and contraction of an older dissyllabic Þonor into one syllable, and is a purely Scandinavian form; hence in A. S. charters or diplomas it is a sure sign of forgery when names compd with þur- appear in deeds pretending to be of a time earlier than the Danish invasion in the 9th century; although in later times they abound; the Engl. Thurs-day is a later form, in which the phonetic rule of the Scandin. tongue has been followed; perh. it is a North. E. form. There is a short essay by Jacob Grimm on the etymology of this word.]A. The god Thor, the god of thunder, keeper of the hammer, the ever-fighting slayer of trolls and destroyer of evil spirits, the friend of mankind, the defender of the earth, the heavens, and the gods, for without Thor and his hammer the earth would become the helpless prey of the giants. He was the consecrator, the hammer being the cross or holy sign of the ancient heathen, hence the expressive phrase on a heathen Danish Runic stone, Þurr vigi þassi runar, ‘Thor, consecrate these Runes!’ Rafn 193. Thor was the son of mother Earth; blunt, hot-tempered, without fraud or guile, of few words and ready stroke,—such was Thor, the favourite deity of the ancients. The finest legends of the Edda, - and the best lays (the lays of Hymir, Thrym, and Harbard) refer to Thor, see the Edda passim, Eb. the first chapters—hann varðveitti þar í eyinni Þórs-hof, ok var mikill vin Þórs, … hann gékk til fréttar við Þór ástvin sinn …, Eb.; Helgi var blandinn í trú, hann trúði á Krist, en hét á Þór til sjófara ok harðræða, Landn. 206. For a head of Thor carved on the high-seat pillars, see Eb., Fbr.: or on a talisman, Fs. 97.B. COMPDS OF PROPER NAMES.—The name of Thor has always been thought to sound well, and is much used in pr. names; (hann átti) son er Steinn hét, þann svein gaf Þórólfr Þór vin símim ok kallaði Þorstein, Eb.; uncompd only in the form Þórir of a man, Þóra of a woman, but common in compds, where in mod. usage the vowel is sounded long before a vowel, and before b and d, elsewhere short, but in old times it was no doubt ó throughout;—thus, as a prefix, Þór-álfr, Þórólfr, Þórarr, Þór-arinn, Þór-oddr, Þór-haddr, Þór-halli, Þór-hallr; but Þor-bergr, Þor-björn, Þor-brandr, Þor-finnr, Þor-gautr, Þor-geirr, Þor-gestr (Þórgestlingar, the family of Th., Eb.), Þor-grímr, Þor-gils, Þor-gnýr, Þor-kell (qs. Þorketill), Þor-lákr (sounded Þollákr, Bs. i. 356, l. 18, and so in mod. usage), Þor-leifr, Þor-leikr, Þor-ljótr, Þor-móðr, Þor-mundr (Dan. Runic stone), Þor-steinn (sounded Þosteinn, and often, spelt so in later vellums), Þor-valdr, Þor-varðr, Þór-viðr; of women, Þór-ey, Þór-arna, Þor-finna, Þor-gríma, Þor-gunna, Þór-halla, Þór-hildr, Þór-unn, Þór-dís, Þor-gerðr, Þor-björg, Þor-katla, Þór-ný, Þor-veig, Þór-vör. 2. as a suffix. -Þórr, -Þóra, -dórr, -dóra; Arn-órr, qs. Arn-þórr and Arn-óra, Stein-dórr, Hall-dórr and Hall-dóra, Berg-þórr and Berg-þóra, Ey-þórr and Ey-þóra, Haf-þórr. Of all these names, three demand special mention, viz. Þórðr, being a contr. qs. Þór-røðr (as Bárðr = Bár-röðr), the old uncontr. form occurs in poems of the 10th century, e. g. Þórröðr vinon óra, Korm. 132; so Sighvat calls his own father Þórröðr (dissyll.). yet he makes it rhyme as if contracted (Þorröðr er var forðum), so Þ orðr sk orðu, Bjarn. (in a verse): the other name is Þuríðr, a fem. name, a weakened form for Þóríðr, Íb. 363 (qs. Þór-ríðr, like Sig-ríðr); thirdly, Þyri, a fem. name, weakened from Þór-vé, or still older Þór-veig, mod. Dan. Thyra, see Landn. 309; Þurvi (Þiurvi), gen. Þurviar, on Runic stones.II. in local names, Þórs-mörk, Þórs-nes, Þórs-á, Landn., Eb.; whence Þórs-nes-ingar, the men from Th., Landn.; and Þórs-ness-lönd, -þing, Eb., Landn., Korm.: Þórsnesinga-goðord, Landn., Eb., Sturl.: Þórs-engi, n., i. e. Þórs-vengi, = Thaasinge in Fünen, Denmark.C. COMPDS: Þórsdagr, Þórshani, Þórshof. -
20 Þórr
- 1
- 2
См. также в других словарях:
þunor — m ( es/þuneras) thunder (implying not only sound but also striking); thunder clap; the god Thunder, Thor, one of the Teutonic gods, to whom, among the Romans, Jupiter seems to have been considered most closely to correspond; Jupiter; a thane of… … Old to modern English dictionary
þunor- — see þunr … Old to modern English dictionary
norðþunor — m ( þunres/ þunras) thunder from the north … Old to modern English dictionary
unorder — unorˈder transitive verb To countermand … Useful english dictionary
retenţie — RETÉNŢIE, retenţii, s.f. 1. Oprire, reţinere. ♢ (jur.) Drept de retenţie = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special … Dicționar Român
eflorescenţă — EFLORESCÉNŢĂ, eflorescenţe, s.f. 1. Începutul înfloririi unei plante; fig. înflorire, dezvoltare sub aspecte bogate. 2. Transformare în pulbere a unor săruri cristalizate, prin pierderea apei de cristalizare; (concr.) sare cu aspect de pulbere… … Dicționar Român
erupţie — ERÚPŢIE, erupţii, s.f. 1. Ieşire bruscă şi violentă din pământ a unui gaz, a ţiţeiului, a lavei etc; p. gener. ţâşnire, izbucnire. 2. Apariţia unor pete, a unor băşicuţe, plăci, pustule etc. pe piele sau pe mucoase, constituind simptomul unor… … Dicționar Român
monopol — MONOPÓL, monopoluri, s.n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominaţie într un domeniu, într una sau mai multe ramuri economice. ♦ (pop.) Rachiu fabricat de o întreprindere care deţine un… … Dicționar Român
confesiune — CONFESIÚNE, confesiuni, s.f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literară care conţine mărturisirea unor gânduri şi sentimente legate de viaţa intimă a autorului. ♦ Scriere care… … Dicționar Român
plastic — PLÁSTIC1, Ă, plastici, ce, adj., s.f. I. adj. 1. Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită, care poate fi uşor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. ♢ Masă plastică sau material plastic = produs sintetic de natură organică, anorganică… … Dicționar Român
uniune — UNIÚNE, uniuni, s.f. 1. Legătură între două sau mai multe persoane, grupuri, societăţi, clase etc. pentru apărarea unor interese, pentru revendicarea unor drepturi comune, pentru realizarea unor scopuri comune etc. 2. Nume generic pentru diverse… … Dicționar Român
