-
1 retribuire
pay* * *retribuire v.tr. to pay*, to compensate, to remunerate; ( ricompensare) to reward, to recompense: fummo ben retribuiti per il nostro lavoro, we were well paid for our work; retribuire adeguatamente il personale, to pay one's staff adequately; retribuire inadeguatamente, to underpay.* * *[retribu'ire]verbo transitivo to remunerate, to pay** * *retribuire/retribu'ire/ [102]to remunerate, to pay*. -
2 retribuire vt
[retribu'ire](gen) to payretribuire il lavoro di qn — to pay sb for his (o her) work
-
3 retribuire
vt [retribu'ire](gen) to payretribuire il lavoro di qn — to pay sb for his (o her) work
-
4 retribuito
retribuito agg. paid, salaried, remunerated; ( ricompensato) rewarded, recompensed: posto ben retribuito, remunerative job (o job that pays well); professione ben retribuita, mal retribuita, well-paid, badly-paid profession; funzionario ben retribuito, high-salaried official; lavoratori retribuiti a ore, hourly-paid workers; non retribuito, unpaid.* * *[retribu'ito] 1.participio passato retribuire2.aggettivo [festività, lavoro] paid* * *retribuito/retribu'ito/II aggettivo[festività, lavoro] paid; non retribuito unpaid; mal retribuito underpaid. -
5 stipendiare
stipendiare v.tr.1 ( pagare lo stipendio) to pay* a salary to (s.o.): essere stipendiato da un ente pubblico, to be in the employ of a public corporation2 ( assumere) to take* on, to hire: dovrò stipendiare un'altra persona, I shall have to take on another person.* * *[stipen'djare]* * *stipendiare/stipen'djare/ [1] -
6 rimunerare vt
[rimune'rare](retribuire) to remunerate -
7 rimunerare
vt [rimune'rare](retribuire) to remunerate
См. также в других словарях:
retribuire — RETRIBUÍRE, retribuiri, s.f. Acţiunea de a retribui şi rezultatul ei. – v. retribui. Trimis de cata, 09.07.2004. Sursa: DEX 98 RETRIBUÍRE s. 1. v. plată. 2. v. salarizare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime retribuíre s. f … Dicționar Român
retribuire — v. tr. [dal lat. retribuĕre dare, restituire , der. di tribuĕre, attribuire , col pref. re ] (io retribuisco, tu retribuisci, ecc.). 1. [dare ad altri il denaro dovuto per una prestazione: r. l idraulico ] ▶◀ pagare, ricompensare, rimunerare,… … Enciclopedia Italiana
retribuire — re·tri·bu·ì·re v.tr. CO dare un compenso per una prestazione d opera; pagare, rimunerare: retribuire qcn. per il lavoro compiuto | fig., ricompensare: il Signore ti retribuisca per la tua bontà Sinonimi: compensare, pagare, rimunerare. {{line}}… … Dizionario italiano
retribuire — {{hw}}{{retribuire}}{{/hw}}v. tr. (io retribuisco , tu retribuisci ) Compensare per la prestazione d opera (anche assol.): retribuire un operaio; SIN. Ricompensare, rimunerare … Enciclopedia di italiano
retribuíre — s. f. (sil. tri ), g. d. art. retribuírii; pl. retribuíri … Romanian orthography
retribuire — v. tr. compensare, ricompensare, rimunerare, pagare, rimeritare (lett.), stipendiare, salariare □ assoldare, prezzolare □ premiare, rimborsare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
remiză — REMÍZĂ, remize, s.f. I. 1. Situaţie în care doi şahişti angajaţi într o partidă amicală sau oficială consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; partidă de şah terminată la egalitate. 2. Formă de retribuire (în comerţ) potrivit căreia… … Dicționar Român
compensare — com·pen·sà·re v.tr. (io compènso) AU 1. retribuire, pagare: è stato compensato per il servizio prestato, compensare un lavoro, una prestazione, compensare con una buona mancia Sinonimi: pagare, retribuire, ricompensare. 2. estens., risarcire,… … Dizionario italiano
retribuzione — re·tri·bu·zió·ne s.f. CO 1. il retribuire 2a. compenso in denaro o anche in natura per la prestazione di un servizio Sinonimi: appannaggio, cachet, compenso, corrispettivo, paga, rimunerazione. 2b. TS dir.lav. compenso corrisposto per la… … Dizionario italiano
rimunerare — ri·mu·ne·rà·re v.tr. (io rimùnero) CO 1. ricompensare, premiare adeguatamente, spec. un merito o un beneficio ricevuto: rimunerare l impegno di qcn., rimunerare un sacrificio con lodi 2a. pagare, retribuire: ogni lavoro va rimunerato… … Dizionario italiano
acord — ACÓRD, acorduri, s.n. 1. Înţelegere, învoială, convenţie etc. între două sau mai multe părţi în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic. expr. A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu… … Dicționar Român