zbici

См. также в других словарях:

• zbici — ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) usca (la suprafaţă); a (se) zvânta. – et. nec. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98  ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. tranz. şi refl. (reg.) A (se) smuci …   Dicționar Român

• zbicí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zbicésc, 3 sg. zbicéşte, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zbiceáscã …   Romanian orthography

• zbity — zbici imiesł. przymiotnikowy bierny czas. zbić (p.) zbity w użyciu przym. «bardzo zwarty, ścisły, szczelny, gęsty» Zbita gęstwina leśna. Zbita warstwa śniegu. Zbity tłum …   Słownik języka polskiego

• zvânta — ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puţin. ♦ tranz. A şi şterge, a şi usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. tranz. fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. ♢ expr. A zvânta… …   Dicționar Român

• bici — BÍCI, bice, s.n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băţ, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. [var.: (reg.) zbici …   Dicționar Român

• usca — USCÁ, usúc, vb. I. 1. tranz. şi refl. A scoate sau a şi pierde umiditatea printr un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ♦ expr. (refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete =… …   Dicționar Român

• žbı̏čnī — prid. koji pripada žbici …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

• prăji — PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. tranz. A supune un aliment acţiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a l face comestibil sau pentru a l prelucra. ♦ tranz. şi refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ tranz. şi refl …   Dicționar Român

• sbici — sbíci (sbíce), s.n. – (Banat, Trans.) Bici. – var. zbici. De la bici, cu s expresiv. – Der. sbicer, s.n. (bici); sbiciuşcă, s.f. (bici); sbiciui, vb. (a da bice). Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DER …   Dicționar Român

• sbicire — sbicí ( césc, ít), vb. refl. – A usca la soare sau la vînt. – var. zbici. sb. zbječi se a se strînge (Candrea). – Der. sbiceală, s.f. (acţiunea de a usca). Legătura cu sl. suchŭ uscat (Cihac, II, 327) este improbabilă. Trimis de blaurb,… …   Dicționar Român

• smuci — SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. tranz. A trage brusc şi cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. refl. A se… …   Dicționar Român