-
1 бить в барабан
vgener. tamburare, stamburare, bater la gran cassa, battere la grancassa, sonare il tamburo -
2 колотить
1) ( ударять) battere, picchiare2) ( наносить побои) percuotere, picchiare, battere3) ( очищать от грязи) sbattere4) ( разбивать) rompere, spezzare, frantumare5) ( бросать в дрожь) avere i brividi* * *несов. В1) тж. по + Д, в + В ( ударять) picchiare vt, battere vtколоти́ть кулаком по столу — battere col / il pugno sulla tavola
колоти́ть в дверь — picchiare / bussare alla porta
2) ( выколачивать) sbattere vt3) разг. ( бить) picchiare vt, bastonare vt4) ( разбивать) rompere vt, spezzare vt, frantumare vt•* * *v1) gener. mazziare, forbottare, macinare, legnare, tamburare, bastonare (палкой), batacchiare (палкой), battere, bordare, bussare, dar delle botte, malmenare, pestare, picchiare, ripassare, sonar le nacchere2) colloq. rimbussolare, sorbare, sorbottare3) tuscan. zombare -
3 опускать донос
vhist. tamburare (в специальный ящик, во Флоренции)
См. также в других словарях:
tamburare — v. intr. [der. di tamburo ] (aus. avere ), non com. [battere il tamburo o come su un tamburo] ▶◀ [➨ tambureggiare v. intr. (1)] … Enciclopedia Italiana
tamburare — tam·bu·rà·re v.intr. e tr. BU 1. v.intr. (avere) suonare, battere il tamburo | tamburellare 2. v.tr., fig., scherz., menare di santa ragione, bastonare 3. v.tr. TS stor. fare una tamburagione 4. v.tr. TS fal. costruire con la tecnica del… … Dizionario italiano
tamburare — {{hw}}{{tamburare}}{{/hw}}v. tr. 1 (raro) Bastonare. 2 Battere con mazze la carcassa di una bestia, perché la pelle si stacchi dalla carne. 3 In falegnameria, costruire un pannello tamburato … Enciclopedia di italiano
tambura — tamburá vb., ind. prez. 1 sg. tamburéz, 3 sg. tambureáză Trimis de siveco, 09.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic A TAMBUR//Á tamburaéz intranz. rar 1) A bate toba. 2) A lovi uşor şi ritmic într un obiect tare, producând sunete ca de tobă.… … Dicționar Român
stamburare — stam·bu·rà·re v.intr. e tr. BU 1. v.intr. (avere) suonare il tamburo forte e con insistenza 2. v.tr., fig., vantare, decantare: stamburare i propri meriti {{line}} {{/line}} DATA: av. 1742. ETIMO: der. di tamburare con s … Dizionario italiano
tamburamento — tam·bu·ra·mén·to s.m. 1. BU il tamburare e il suo risultato 2. TS fal. procedimento per costruire pannelli di porte, fiancate di mobili e sim., consistente nell applicare fogli di compensato o di laminato plastico, incollati e pressati, su un… … Dizionario italiano
tamburato — tam·bu·rà·to p.pass., agg. 1. p.pass., agg. → tamburare, tamburarsi 2. agg. TS fal. di pannello, serramento e sim., costruito con la tecnica del tamburamento; anche s.m.: un tamburato di compensato … Dizionario italiano
tanfanare — tan·fa·nà·re v.tr. (io tànfano) OB tartassare, maltrattare {{line}} {{/line}} DATA: 1600. ETIMO: da tamburare incrociato con tonfare … Dizionario italiano
tamburato — {{hw}}{{tamburato}}{{/hw}}part. pass. di tamburare ; anche agg. ¡Pannello –t, pannello formato da due fogli di compensato o laminato plastico applicati su uno strato interno costituito da nido d ape o materiale leggero … Enciclopedia di italiano
stamburare — [der. di tamburo, col pref. s (nelsign. 5)], non com. ■ v. intr. (aus. avere ) [suonare il tamburo con forza e a lungo] ▶◀ tamburare, tambureggiare. ■ v. tr. [far conoscere a tutti a motivo di vanto: s. i propri meriti ] ▶◀ sbandierare,… … Enciclopedia Italiana
tambureggiare — [der. di tamburo ] (io tamburéggio, ecc.). ■ v. intr. (aus. avere ) 1. [battere il tamburo o come su un tamburo] ▶◀ (non com.) stamburare, (non com.) tamburare. 2. (estens.) [spec. di armi da fuoco pesanti, produrre colpi ripetuti: i cannoni… … Enciclopedia Italiana