-
41 ORECCHIO
m(тж. ORECCHIA f)— см. - M1387bocca che arriva alle orecchie
— см. - B809- O525 —— см. - B868— см. - B869avere il cece dentro le orecchie (или all'orecchio, nell'orecchio; тж. avere il cece или il cotone negli или agli orecchi)
— см. - C1437— см. - C1514non avere lingua, né occhi, né orecchi
— см. - L668non avere né occhi, né orecchi
— см. - O113- O532 —avere l'orecchio di...
- O534 —avere orecchie per qc (тж. avere gli orecchi a qc)
- O536 —avere gli orecchi foderati (di prosciutto или di salame, di panno)
- O538 —avere gli orecchi impeciati (или le orecchie impeciate; тж. impeciarsi gli orecchi или le orecchie)
— см. - O570- O547 —dare (или porgere, prestare) orecchi (или orecchio) a qc
- O551 —empire (или riempire, rompere) gli orecchi (или le orecchie) a qd
essere tutt'occhi e tutt'orecchi
— см. - O156— см. - C332- O559 —fare orecchi di (или da) mercante (тж. fare la sorda orecchia или i sordi orecchi)
— см. - O589— см. -A1213— см. - O589— см. -A185— см. - F911— см. - O542- O579 —stare in orecchi (или in orecchio; тж. stare con gli orecchi aperti или ritti, tesi)
— см. - O556— см. - O568tenere il lupo per gli orecchi
— см. - L1000— см. - O589— см. - O581- O589 —venire (или giungere, pervenire, tornare) all'orecchio
— см. - O543— см. - O575- O591 —chi ha orecchi, intenda (chi ha denaro, spenda)
è sordo da un orecchio (, e in quell'altro ci ha un pennecchio)
— см. - S1099- O592 —hanno orecchi anche i muri (или le siepi) (тж. i muri hanno orecchi)
né occhi in lettera, né mani in tasca, né orecchi in segreti altrui
— см. - O245- O593 —un paio d'orecchi stancan cento lingue (тж. un paio d'orecchi sordi seccan cento lingue)
a parole lorde, orecchie sorde
— см. - P600— см. - S41tante volte al pozzo va la secchia che ci lascia (или ch'ella vi lascia) il manico e l'orecchia
— см. - S537
См. также в других словарях:
sturare — [der. di turare, col pref. s (nel sign. 1)]. ■ v. tr. 1. [togliere il tappo a una bottiglia, a una botte e sim.: s. un fiasco di vino ] ▶◀ stappare. ⇑ aprire. ◀▶ otturare, tappare, turare. ⇑ chiudere. 2. [liberare una conduttura rimuovendo gli… … Enciclopedia Italiana
sturare — stu·rà·re v.tr. CO 1. privare del tappo una bottiglia Sinonimi: stappare. Contrari: tappare, turare. 2. liberare una conduttura da ciò che la ostruisce: sturare il lavandino, lo scarico Sinonimi: disintasare. Contrari: chiudere, otturare.… … Dizionario italiano
sturare — {{hw}}{{sturare}}{{/hw}}A v. tr. 1 Aprire ciò che è turato: sturare una bottiglia; SIN. Stappare. 2 Liberare da ostruzioni, occlusioni: sturare una conduttura. B v. intr. pron. Stapparsi … Enciclopedia di italiano
sturare — A v. tr. 1. aprire, stappare CONTR. tappare, chiudere 2. liberare, sgorgare, stasare, disintasare CONTR. occludere, otturare, ingorgare, intasare, ostruire B sturarsi v. intr. pron. stapparsi CONTR … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
sturare — sturá, pers. 3 sg. stureáză, vb. I (reg.) 1. (refl.; despre fulgii de zăpadă sau picăturile de ploaie) a se solidifica; a îngheţa. 2. (înv.) a bruma. 3. a bura. Trimis de blaurb, 12.01.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
stura — stù·ra s.f. CO lo sturare un recipiente in modo che ne esca il liquido: brindare dopo la stura della bottiglia, procedere alla stura di una botte {{line}} {{/line}} DATA: av. 1704. ETIMO: der. di sturare … Dizionario italiano
stura- — stù·ra conf. che stura, che serve a sturare: sturabottiglie, sturalavandini {{line}} {{/line}} ETIMO: da sturare … Dizionario italiano
sturalavandini — stu·ra·la·van·dì·ni s.m.inv. CO 1. arnese domestico per sturare i lavandini consistente in una ventosa di gomma con manico di legno o plastica che premuta sullo scarico serve a rimuovere il materiale ostruente | nome di vari attrezzi per sturare… … Dizionario italiano
stura — s.f. [der. di sturare ]. [lo sturare o l essere sturato] ▶◀ stappatura, (non com.) sturamento. ◀▶ tappatura, turatura. ● Espressioni: fig., dare la stura (a qualcosa) ➨ ❑. ❑ dare la stura (a qualcosa) [aprire un flusso inarrestabile di fenomeni,… … Enciclopedia Italiana
sturamento — /stura mento/ s.m. [der. di sturare ], non com. [lo sturare o l essere sturato: s. di una bottiglia ] ▶◀ e ◀▶ [➨ stura] … Enciclopedia Italiana
bottiglia — bot·tì·glia s.f. FO 1. recipiente di vetro, plastica o altro materiale, di forma spec. cilindrica e collo stretto e allungato, usato per contenere liquidi: riempire una bottiglia di acqua, bottiglia del latte, bottiglia da spumante; stappare,… … Dizionario italiano