-
1 befestigen
befestigen, I) festmachen: a) eig.: destinare ad alqd od. alci rei. – alligare ad alqd (an etw. anbinden, s. das. die Synon.). – affigere alci rei od. ad alqd od. in alqa re (anheften, mit Nägeln etc. befestigen). – defigere alci rei od. in alqa re. infigere alci rei od. in alqd (einschlagen). – aptare alci rei od. ad alqd (mit Bändern u. dgl. anfügen, z. B. sibi pennas). – b) uneig.: firmare. confirmare (dauerhaft-, dauernd machen. z. B. firm. cum potentissimo populo perpetuam pacem amicitiamque: u. confirm. regnum Persarum: u. conf. alcis animum [jmd. in seinen Gesinnungen]). – stabilire (Dauer, Halt geben, z. B. libertatem civibus: u. rem publicam: u. pacem, concordiam). – fundare (begründen. z. B. libertatem, salutem rei publicae: u. imperium populi Romani). – munire. communire (gegen äußere Angriffe sicherstellen, z. B. mun. imperium: u. comm. auctoritatem aulae). – conglutinare (gleichs. verleimen = fester knüpfen, -machen, Freundschaft, Eintracht). – die Herrschaft für ewige Zeiten b., imperium stabile et aeternum facere. – II) verwahren, einen Ort: munire. communire. praemunire (durch jede Art Schutzwehr, wie Wälle, Gräben, Palisaden). – operibus munire. munitionibus firmare (durch Befestigungswerke). – muris munire. moenibus saepire (durch Mauern). – castellis saepire (durch Kastelle, Redouten u. dgl.). – vallo et fossā circumdare locum. vallum et fossam circumdare alci loco (durch Palisaden und Gräben, z. B. castra). – von Natur befestigt, loci naturā munitus; naturaliter munitus: situ naturali munitus: von Natur u. durch Kunst, et naturā loci et manu od. operibus et loco munitus; cum manu munitus, tum naturā loci.
-
2 begründen
begründen, I) mit einer festen Grundlage versehen: fundare. – firmare. confirmare (befestigen). [371] – stabilire (Dauer u. Halt geben). – constituere (fest hinstellen, feststehen machen, z. B. fortunas tenuiorum). – ad artem et ad praecepta revocare (auf Kunstregeln zurückführen, z. B. eloquentiam). – fest u. dauerhaft b., stabilem et aeternum facere (z. B. imperium). – auf das Recht begründet sein, iure niti. – fest, wohl begründet. firmus. firmissimus (fest, unerschütterlich, Ggstz. labans [wankend]); stabilis (unbeweglich feststehend, Ggstz. mobilis); verb. firmus et stabilis; solidus (reell. z. B. gloria, gratia). – II) mit Gründen beweisen: argumentis confirmare. – probare (übh. andern beifallswert machen, dartun).
-
3 Verfassung
Verfassung, I) = das Abfassen (einer Schrift etc.), w. s. – II) Zustand: a) übh.: status. – etwas in eine gute V. bringen, alqd bene constituere: sich in eine solche V. setzen, daß etc., se ita componere, ut etc. – b) Staatsverfassung: status civitatis (der bestehende Zustand des Staates, z.B. statum rei publicae commutare). – leges (die bestehenden Gesetze). – instituta et leges (die bestehenden Einrichtungen u. Gesetze). – mores legesque (Sitten u. Gesetze, z.B. Lacedaemoniorum). – forma rei publicae od. civitatis (Gestalt, Organisation des Staates, z.B. formam civitatis mutare). – disciplina rei publicae od. civitatis. disciplina publica, im Zshg. auch bl. disciplina (die auf Zucht u. Ordnung begründete Einrichtung des Staates, z.B. disciplinam Lycurgi tollere). – die Freunde der V., boni; optimi; optimates: dem Staat eine V. geben, rem publicam constituere; rem publicam institutis temperare: dem Staate eineordentliche V. geben, ordinare rei publicae statum: dem Staate eine feste V. geben, rem publicam stabilire; disciplinam legibus astringere: ein Staat, der eine gute V. hat, res publica bene constituta.
-
4 wanken
wanken, labare (z.B. genua labant: bildl., socii labant: u. animus [Mut], spes, fides, consilium labat). – nutare (hin u. her wanken, schwanken, z.B. galea, turris nutat: u. acies nutat: u. bildl., nutantem rem publicam stabilire). – vacil lare (wackeln, z.B. ex vino [v. Pers.]: bildl., iustitia vacillat). – titubare (taumeln, im Gehen hin und her wanken). – fluctuare (eig. mit den Wellen hin u. her treiben; dah. bildl., fluctuare animo u. bl. fluctuare = unschlüssig sein). – wankender Schritt oder Fuß (eines Betrunkenen etc.), gradus od. pes titubans (taumelnder); gradus od. pes errans. pedes errantes (unsicherer): wankenden Fußes, Schrittes, titubans (von der Pers.). – wankend werden, labascere. labefieri (eig. u. bildl.): wanken machen, labefacere. labefactare (eig. u. bildl.): jmds. Treue w. machen, labefactare fidem alcis; fide alqm dimovere: jmd. w. zu machen suchen (in seiner Treue). alqm sollicitare.
См. также в других словарях:
stabilire — STABILÍRE s.f. Acţiunea de a (se) stabili; determinare, precizare, dovedire; descoperire; înfăptuire; aşezare, instalare. – v. stabili. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STABILÍRE s. 1. aşezare, fixare, instalare, oprire, statornicire … Dicționar Român
stabilire — [dal lat. stabilire rendere stabile, tenere saldo ] (io stabilisco, tu stabilisci, ecc.). ■ v. tr. 1. [dare o rendere manifesti precisi confini, anche con la prep. in del secondo arg.: s. la propria sede in un luogo ] ▶◀ costituire, definire,… … Enciclopedia Italiana
stabilire — sta·bi·lì·re v.tr. FO 1. determinare in modo stabile, collocare durevolmente, fissare: stabilire la propria residenza in città Sinonimi: fissare. 2. istituire, costituire, organizzare in modo stabile e durevole: stabilire l ordine in un paese… … Dizionario italiano
stabilire — {{hw}}{{stabilire}}{{/hw}}A v. tr. (io stabilisco , tu stabilisci ) 1 Rendere stabile, fissare: stabilire la propria sede in un luogo. 2 Istituire, costruire: Dario stabilì l impero persiano. 3 Statuire, deliberare, decretare: stabilire i patti… … Enciclopedia di italiano
stabilire — A v. tr. 1. istituire, organizzare, costituire, fondare, instaurare □ (sede, dimora) fissare □ collocare, porre, piantare, impiantare, mettere, fermare, stanziare CONTR. trasferire, levare, togliere, allontanare, rimuovere 2. (la verità, i fatti … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
stabblì — stabilire, decretare … Dizionario Materano
établir — [ etablir ] v. tr. <conjug. : 2> • 1636; establir 1080; lat. stabilire, de stabilis → stable I ♦ 1 ♦ Mettre, faire tenir (une chose) dans un lieu et d une manière stable. ⇒ asseoir, bâtir, construire, édifier, fixer, fonder, installer, 1.… … Encyclopédie Universelle
stabili — STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înfiinţa, a institui. ♢ expr. A stabili legătura… … Dicționar Român
condiţionare — CONDIŢIONÁRE, condiţionări, s.f. Acţiunea de a condiţiona. 1. Stabilire a unui raport de dependenţă. 2. Operaţie prin care se aduce un material, un produs etc. într o stare de umiditate dorită sau prin care se constată conţinutul lui de umiditate … Dicționar Român
fixare — FIXÁRE, fixări, s.f. Acţiunea de a (se) fixa şi rezultatul ei. – v. fixa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FIXÁRE s. 1. fixat, imobilizare, înţepenire, pironire, prindere, ţintuire, (rar) pecetluire. (fixare în cuie a unui… … Dicționar Român
statornicire — STATORNICÍRE, statorniciri, s.f. Actiunea de a (se) statornici şi rezultatul ei; stabilire, fixare. – v. statornici. Trimis de thiess, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STATORNICÍRE s. 1. v. stabilire. 2. stabilire. (statornicire unor relaţii de… … Dicționar Român