-
1 siculo
sìculo m 1) pl st сикулы 2) scherz v. siciliano 2. -
2 siculo
-
3 siculo
-
4 siculo
-
5 siculo
agg sm/f ['sikulo] siculo (-a) -
6 siculo
-
7 sículo
• hist. sikulský -
8 sículo,
a adj/m вж. siciliano. -
9 siculo agg sm/f
['sikulo] siculo (-a) -
10 siculo-arabe
сущ.лингв. сицилийско-арабский, сицилийско-арабский язык -
11 abscindo
abscindo, ĕre, scĭdi, scissum - tr. - [st1]1 [-] séparer en déchirant, arracher, enlever, couper, séparer. - alicujus tunicam a pectore abscindere, Cic. Verr. 5, 3: arracher à qqn sa tunique de la poitrine. --- cf. Virg. En. 5, 685. - [poét.] flaventes abscissa comas, Virg. En. 4, 590: ayant arraché ses cheveux blonds. - eodem ferro venas abscindere, Tac. An. 16, 11: s'ouvrir les veines du même fer. - abscindere plantas de corpore matrum, Virg. G. 2, 23: arracher les rejetons de la souche maternelle. - Hesperium Siculo latus abscindere, Virg. En. 3, 417: arracher de la Sicile le flanc de l'Italie. --- cf. Horr. 0. 1, 3, 21. [st1]2 [-] séparer. - inane abscindere soldo, Hor. S. 1, 2: séparer le vide du plein (l'apparence de la réalité). [st1]3 [-] ôter, supprimer, empêcher. - reditus abscindere dulcis, Hor. Ep. 16, 35: empêcher un heureux retour.* * *abscindo, ĕre, scĭdi, scissum - tr. - [st1]1 [-] séparer en déchirant, arracher, enlever, couper, séparer. - alicujus tunicam a pectore abscindere, Cic. Verr. 5, 3: arracher à qqn sa tunique de la poitrine. --- cf. Virg. En. 5, 685. - [poét.] flaventes abscissa comas, Virg. En. 4, 590: ayant arraché ses cheveux blonds. - eodem ferro venas abscindere, Tac. An. 16, 11: s'ouvrir les veines du même fer. - abscindere plantas de corpore matrum, Virg. G. 2, 23: arracher les rejetons de la souche maternelle. - Hesperium Siculo latus abscindere, Virg. En. 3, 417: arracher de la Sicile le flanc de l'Italie. --- cf. Horr. 0. 1, 3, 21. [st1]2 [-] séparer. - inane abscindere soldo, Hor. S. 1, 2: séparer le vide du plein (l'apparence de la réalité). [st1]3 [-] ôter, supprimer, empêcher. - reditus abscindere dulcis, Hor. Ep. 16, 35: empêcher un heureux retour.* * *Abscindo, abscindis, abscidi, pe. cor. abscissum, abscindere. Trencher, Couper.\Tunicam eius a pectore abscidit. Cic. Il luy deschira.\Ceruicibus caput abscidit. Cic. Il luy a osté la teste de dessus le col, Il luy avalla la teste.\Abscindere sibi omnium rerum respectum. Liu. N'avoir esgard à rien. -
12 cedo
I cēdo, cessī, cessum, ere1) идти, ступать, ходить, передвигатьсяper ora c. H — расхаживать на глазах у всех (открыто)2) уходить (de, ex или abl. без предлога)cedam atque abibo C — я уйду, удалюсьc. (ex) civitate C, L — уехать из страныsponte c. senatu T — добровольно выйти из состава сенатаc. de caelo Lcr — спуститься с небаcedant curae St — прочь заботыc. (e) vitā C, T — расставаться с жизньюc. mari V — оставить мореходную жизнь3) протекать, проходить, приключаться, случаться (bene, male H, O, VP etc.)4) сходить (за что-л.), заменять, служить заменой5) уступать, давать место, подчинятьсяc. alicui (in) aliquā re T, Nep — уступать кому-л. в чём-л.c. fortunae Cs — покориться судьбеc. rei publicae C — подчиниться государству (т. е. подчинить свои интересы государственным)cedant arma togae C — оружие да уступит место тоге (т. е. война да сменится миром)cedere nocti L — уступить ночи (т. е. прекратить военные действия с наступлением темноты)Picenis cedunt pomis Tiburtia succo, nam facie praestant H — тибурские плоды уступают в сочности пиценским, хотя превосходят их внешним видомquid facient crines, quum ferro talia cedant? Ctl — что (уж) делать кудрям, если (даже) такие (горы) покоряются железу? ( жалоба созвездия Волосы Вероники)c. alicui hortorum possessione C — отказаться от владения садами в чью-л. пользуc. nescius H — неуступчивый, непреклонныйvalidior, quam ut oneri cederet T — достаточно крепкий, чтобы выдержать (данную) тяжесть6) уступать, быть слабее, ниже или хуже (c. gloriae alicujus VP; alicui virtute Cs)7) предоставлять, признаватьc. alicui, ut... L, T — дать согласие кому-л. на то, чтобы...8) переходить, поступать (кому-л. в собственность), доставаться (in Romanum imperium L)milite ad sanguinem obverso, spolia in vulgus cedebant T — в то время, как солдаты занимались кровопролитием, добыча доставалась толпе9) превращаться, становиться, делаться (calamitates in remedium cessēre Sen)c. in praedam alicujus L — стать чьей-л. добычейChattis victoribus fortuna in sapientiam cessit T — успех хаттских победителей превратился в их мудрость (т. е. был приписан их мудрости)c. ad factum Pl — осуществиться, быть приведённым в исполнениеc. in unum T — объединитьсяII cedo (pl. арх. cette) [из ce + *. do, date imper. к dare]1) давай, подавай, принеси сюда (aquam manibus Pl; codicem C); приведи (puerum Pl; senem Ter)c. ut bibam Pl — дай-ка напитьсяc. consideremus AG — давай рассмотрим2) скажи-ка, послушайc. quid faciam Ter — скажи, что мне делатьc. cui Siculo civis Romanus cognĭtor factus umquam sit? C — но, послушай, когда же римский гражданин становился защитником сицилийца?c. mini unum C — укажи мне (хоть) одногоc. quid postea? C — ну а что дальше?3) вспомни только, подумай лишьc. mihi leges Atinias C — вспомни лишь законы Атиния -
13 abscindo
ab-scindo, scidī, scissum, ere (griech. ἀποσχίζω), ab-, losreißen, I) eig.: plantas tenero de corpore, Verg.: tunicam eius a pectore, Cic. Verr. 5, 3: umeris vestem, Verg. (u. so abscissā veste, Curt.): rupem vertice montis, Lucan.: venas, aufreißen, Tac.: poet., abscissa comas, mit zerrauftem Haar, Verg. – II) übtr.: a) ein Land vom andern losreißen, gänzlich trennen, zwei Länder auseinander reißen, Euboeam Euripus abscindit, Flor.: Hesperium Siculo latus, Verg.: terras Oceano dissociabili, Hor.: caelo terras et terris undas, Ov. – b) abtrennen, sondern, inane soldo, Hor. sat. 1, 2, 113. – c) abschneiden = gänzlich entziehen, benehmen, aufhören machen, reditus dulces, Hor.: sic fata querelas abscidit, Val. Flacc.: fluxum menstruorum, Scrib.: neque ullis remediis audacia potest abscindi, Arnob.: Hortensianae eloquentiae tanta hereditas unā feminae actione abscissa non esset, würde nicht völlig sein Ende erreicht haben, Val. Max.
-
14 pecunia
pecūnia, ae, f. (v. pecus, weil der Reichtum der Alten in Vieh bestand), I) das (zeitliche) Vermögen, pec. aliena, Cic.: ampla atque praeclara, Cic.: magna, maxima, Cic.: pecuniae magnitudo, Cic.: pecuniam facere, V. erwerben, Cic.: u. so ex nummis pecuniam maximam facere, Cic.: magnam pecuniam secum portare (mitbringen), Nep.: cum magna pecunia venire, Nep.: magna pecunia alci relicta est (erblich hinterlassen), Cic.: in pecore tum consistebat pecunia pastoribus, Varro LL.: in alienam pecuniam tam amplam atque praeclaram nullo iure invasit, Cic. – II) insbes., das Geld, die Geldmasse, Geldsumme, Plur. Gelder, Geldmengen, Geldsummen, a) übh.: pec. aerea, argentea, aurea, Augustin. de civ. dei 4, 21 u. 28: non adesa iam, sed abundans etiam pec., Cic.: pec. amplior, Auct. b. Alex.: captiva (erbeutetes), Liv.: cruenta, Blutgeld, Cic. u. Val. Max.: fenebris, Suet.: grandis, Cic.: immanis, infinita, ingens, Cic.: innumerabilis, Cic.: multaticia, Liv.: numerata od. praesens, bares Geld, Cic.: pecunia parvula, Cic.: pec. publica, Staatseinkünfte, Staatskasse, Cic., Kriegskasse, Caes.: pec. reliqua, der Rest des G., Cic.: pec. venditorum hominum, Erlös aus usw., Eutr.: pec. ludiaria, Spielgeld, Inscr. – pecuniae extraordinariae, Cic.: familiares, das Privatvermögen, Tac.: magnae, Cic.: multae, Cic.: tantae et tam infinitae pecuniae, Cic. – cupidus pecuniae, Cic.: inops pecuniae, Val. Max. – tanta pecuniae accessio, Nep.: cupiditas pecuniae, Nep.: dissipatio pecuniae publicae, Cic.: effusiones pecuniarum, Cic.: pecuniae reditus, Geldeinkünfte, Nep.: summa pecuniae, Liv.: incredibilis pecuniae summa, Curt.: pecuniae quinquaginta talenta, Nep.: pecuniae usura, Cic.: pecuniae usus, Nep. – abiurare in iure pecuniam, Plaut.: accipere pecuniam, übh. »Geld empfangen« u. »Geld nehmen, sich bestechen lassen«, Cic.: ob innocentes condemnandos pecunias accipere, Iustin.: accipere pecuniam numeratam ab alqo, Nep.: accipere pecuniam fenore (gegen Zinsen), Liv.: accipere (erheben) ex aerario pecuniam alcis nomine, Cic.: aedificatur pecuniā publicā classis centum navium, Nep.: amittere pecuniam grandem, Cic.: attribuere (anweisen) pecuniam publicam ex vectigalibus populi Romani ad emendum frumentum, Cic.: auferre pecuniam ab alqo, Cic.: augere summam pecuniae, zum Gebot zulegen, Liv.: avertere pecuniam domum, unterschlagen, Cic.: capere (nehmen, sich zueignen) pecunias, pecunias magnas hoc nomine, Cic.: capere (sich geben lassen) aperte pecunias ob rem iudicandam, Cic.: cogere pecuniam, pecunias u. dgl., s. cōgono. I, 1, c (Bd. 1. S. 1246): coacervare pecuniam, pecunias, Cic.: pecunias levioribus usuris mutuatum graviore fenore collocare, Suet.: in ea provincia magnas pecunias collocatas habere (angelegt haben), Cic.: conciliare (sich erwerben) pecuniam, Cic.: conferre pecuniam, pecunias, zusammenschießen, Nep., pecuniam simul cum ceteris, Nep., alci pecuniam ad statuam, Cic.: conficere pecuniam, s. cōn-ficiono. I, 2, a (Bd. 1. S. 1444): flare et conflare pecuniam, Münzen und Geld (sich) machen, Cic.: chirographis venalibus innumerabilem pecuniam congerere in illam domum, Cic.: conicere (stecken, verwenden) tantam pecuniam in praeclara illa propylaea, Cic.: consumptam esse omnen istam pecuniam in statuis, Cic.: corripere (an sich reißen, in Beschlag nehmen) pecuniam innumerabilem, Cic., pecunias, Cic.: corrogare pecuniam ad necessarios sumptus, Caes.: corrumpere alqm pecuniā, Nep.: curare pecuniam, s. cūrono. II, 3, b (Bd. 1. S. 1837 oben): dare pecuniam ad alqd, Nep.: eam pecuniam datam esse statuarum nomine, Cic.: dare pro pecunia aliquid, quod est tantumdem, Ps. Quint. decl.: debere (alci) pecuniam, s. dēbeono. I: celeriter pecunia deesse coepit, Nep.: deponere pecuniam apud alqm, Cic., ad Phacum (in Phakus), Liv., in Cilicia apud Solos in delubro, Cic.: devorare (durch die Gurgel jagen, verprassen) pecuniam, omnem pecuniam publicam, Cic.: dilapidare (verschwenden) pecuniam, Ps. Cic. ep. ad Octav. § 3 u. ICt.: dispensare pecuniam, die Kriegskasse verwalten, Kriegszahlmeister sein, Nep.: dissipare frustra pecuniam ex aerario acceptam, Cic.: dissipare atque effundere pecuniam publicam, Cic.: dissolvere pecuniam, Cic.: dissolvere alci pecuniam pro alqa re, etw. mit Geld ablösen, Caes.: donare pecuniae quinquaginta talenta civibus suis, Nep.: donari magnā pecuniā, Nep.: eripere ab alqo pecuniam grandem, Cic.: erogare (anweisen, auszahlen) ex aerario pecuniam publicam, Cic.: erogare quaestoribus pecuniam in classem, Cic., multas pecunias in operum locationes, Cic.: unde in eos sumptus pecunia erogaretur, Liv.: exhaurire omnem pecuniam ex aerario, Cic.: exigere pecuniam, pecunias, Cic., pecunias raptim, Liv.: facere (sich machen, erwerben) magnas pecunias ex metallis, Nep.: fenerare pecuniam, s. fēnero: fenerari pecuniam, pecunias, Cic.: fenori dare alci pecunias, Cic.: pecunias alci ferre acceptas, gutschreiben, Cic.: pecunias alci ferre expensas, in Rechnung bringen, als mir schuldig eintragen, Cic.: pecunias alci sine fenore expensas ferre, vorschießen, Liv.: pecuniā fidere, Nep.: pecuniam habere, non habere, Cic.: pecuniam tantam habere, ut etc., Cic.: imperare civitatibus pecuniam classis nomine, Cic.: imperare civitatibus tyrannisque magnas pecunias, Caes.: imperare iis ampliorem pecuniam, Auct. b. Alex.: imperare pecuniam, Cic.: indigere pecuniae, Cic., pecuniā, Nep.: pecunia publica largitione magistratuum quotannis interit (geht Null für Null auf), Nep.: legare alci pecuniam, Cic., alci testamento pecuniam, Ps. Quint. decl., alci testamento grandem pecuniam, Cic.: locupletare pecuniā totam Africam, Nep.: mercari praesenti pecuniā, Plaut.: multari pecuniā, Nep.: mutuari pecuniam, Ps. Quint. decl., pecunias, Cic., pecunias levioribus usuris, Suet.: pecunias mutuas sumere, Cic., ab alqo, Caes.: pecuniam mutuam sumere ab alqo, Cic.: insequentis anni pecuniam mutuam praecipere, als Anleihe vorausnehmen, Caes.: pecuniam dare mutuam, Cic.: quaerere pecunias mutuas fenore, Liv.: numerare alci pecuniam, Cic.: nescire pecuniam, das G. nicht kennen, Solin.: pecuniam occupare grandi fenore, Cic., graviore fenore, Suet.: parare (anschaffen) pecuniā alqd (zB. equos, vasa pretiosa), Cic.: parĕre (erwerben) pecuniam in operis artificum scaenicorum, Gell.: pecunia non modo non contra leges, sed legibus (gesetzlich) parta, Cic.: pendĕre pecuniam, s. pendono. I, B, 1: perdere pecuniam, Gell.: tantam pecuniam populi Romani tam brevi tempore perire potuisse, Cic.: permutare (in Wechsel umsetzen) pecuniam, Cic.: perscribere pecuniam, s. per-scrībo: persolvere alci pecuniam ab alqo, Cic.: petere pecuniam ab alqo, Cic.: polliceri alci pecuniam, Cic.: ponere (niederlegen) pecuniam apud alqm, Cic.: promere pecuniam ex aerario contra legem, Liv.: profundere pecuniam, Cic., tantam pecuniam, Plin. pan.: pecunia publica, quae ex metallis redibat, Nep.: redigere pecuniam ex etc. od. in etc., s. redigono. II, A: redigere omnia in pecuniam, zu G. machen, Ps. Quint. decl.: referre (buchen, verrechnen) pecunias acceptas u. dgl., s. re-ferono. II, 2: repetere pecunias statuarum nomine, der Bildsäulen halber wegen Erpressung klagen, Cic.: reponere pecuniam in aerario, Nep.: repraesentare pecuniam ab alqo, durch Anweisung an jmd. bar zahlen, Cic.: retribuere populo pecuniam pro Siculo frumento acceptam, Liv.: seponere captivam pecuniam in aedificationem templi, Liv.: solvere pecuniam, s. solvono. I, B, 1, a, α: sublevare pecuniā alcis fugam, Nep.: subministrare alci pecuniam, Cic.: sumere pecuniam alcis fide (auf jmds. Kredit) ab alqo, Cic.: ut pecunia superesset, quae in aerario reponeretur, Nep.: suppeditare alci pecuniam, Nep.: transferre omnem pecuniam Athenas, Nep.: cum privatis non potuerat transigi minore pecuniā, Cic.: venire (gelangen) paucis annis ad magnas pecunias, Cic. – b) in spät. Kaiserzt. = nummus, die Münze, das Geldstück, Geldmünze, vitiare pecunias, Eutr. 9, 14. – bes. die Kupfermünze, scaenicis numquam aurum, numquam argentum, vix pecuniam donavit, Lampr. Alex. Sev. 33. § 3. – c) personif., dea Pecunia, Arnob. 4, 9. Augustin. de civ. dei 4, 21: als Beiname Jupiters, ibid. 7, 11. – / Archaist. pequnia oft in Inschr., zB. Corp. inscr. Lat. 1, 577 colum. 3, 13; 1, 604 u. ö.
-
15 retribuo
re-tribuo, tribuī, tribūtum, ere, I) wiedergeben, a) zurückgeben, wieder zustellen, pro Siculo frumento acceptam pecuniam populo, Liv. 2, 41, 8: potes omne, ut acceperas, retribuere, Apul. apol. 92. – b) von neuem geben, dagegengeben, corpora rebus, Lucr. 5, 277: vicem alci, vergelten, Lact. 6, 18, 22. – II) einem das ihm Gebührende geben, zukommen lassen, alci exactae aetatis fructum, quem meruit, Cic. Rosc. com. 44. – / Plin. ep. 10, 86 (18), 2 liest Keil pertribuerunt.
-
16 parlé
-
17 écrit
1. прил.1) общ. исписанный, написанный2) рел. предопределённый2. сущ.1) общ. текст, произведение, написанное, письменный экзамен, сочинения, писание (действие)2) юр. документ -
18 письменный язык
-
19 разговорный язык
-
20 сицилийско-арабский
adjling. siculo-arabe
- 1
- 2
См. также в других словарях:
sículo — sículo, a (del lat. «Sicŭlus») adj. y n. *Siciliano. * * * sículo, la. (Del lat. Sicŭlus). adj. Natural de Sicilia. U. t. c. s. || 2. Perteneciente o relativo a esta isla de Italia. * * * ► adjetivo sustantivo De Sicilia. ► ETNOGRAFÍA Díc. del… … Enciclopedia Universal
siculo — / sikulo/ [dal lat. Sicŭlus ]. ■ agg. [della Sicilia] ▶◀ [➨ siciliano agg.]. ■ s.m., scherz. (f. a ) [abitante o nativo della Sicilia] ▶◀ siciliano … Enciclopedia Italiana
sículo — adj. 1. Relativo ou pertencente à Sicília. • s. m. 2. Natural da Sicília. • sículos s. m. pl. 3. Antigo povo das margens do Tibre … Dicionário da Língua Portuguesa
sículo — sículo, la (Del lat. Sicŭlus). 1. adj. Natural de Sicilia. U. t. c. s.) 2. Perteneciente o relativo a esta isla de Italia … Diccionario de la lengua española
siculo — sì·cu·lo agg., s.m. 1. agg. TS stor. dei Siculi | agg., s.m., che, chi apparteneva ai Siculi | s.m.pl. con iniz. maiusc., antica popolazione indoeuropea stanziata nella Sicilia spec. orientale intorno al 1000 a.C. 2. agg., s.m. CO scherz.,… … Dizionario italiano
siculo- — combining form Usage: usually capitalized Etymology: Latin siculus siculan : Sicilian and Siculo Arabian Siculo Norman … Useful english dictionary
Siculo-arabe — Le siculo arabe est un ensemble de parlers dialectaux de l arabe, qui se sont formés à la suite de la conquête berbéro arabe de la Sicile et de l archipel maltais. Ces parlers étaient plus ou moins homogènes et mutuellement intelligibles.… … Wikipédia en Français
Siculo-Arabic — Infobox Language name=Siculo Arabic speakers=Substantially extinct in 14th century. Was the genetic ancestor of the Maltese language familycolor=Afro Asiatic states=Emirate of Sicily and Malta fam2=Semitic fam3=West Semitic fam4=Central Semitic… … Wikipedia
siculo — {{hw}}{{siculo}}{{/hw}}agg. ; anche s. m. (f. a ) 1 Dei Siculi, antichi abitanti della Sicilia. 2 (est., lett., scherz.) Siciliano … Enciclopedia di italiano
siculo — pl.m. siculi sing.f. sicula pl.f. sicule … Dizionario dei sinonimi e contrari
siculo — agg.; anche s. m. (est., lett., scherz.) siciliano, trinacrio (lett.) … Sinonimi e Contrari. Terza edizione