reziste

См. также в других словарях:

• fixa — FIXÁ, fixez, vb. I. tranz. 1. A aşeza ceva (rar pe cineva) într un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mişcat, clintit. ♦ A se uita ţintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A… …   Dicționar Român

• résister — [ reziste ] v. tr. ind. <conjug. : 1> • 1327 sens II; lat. resistere, de sistere « s arrêter » ♦ RÉSISTER À. I ♦ (En parlant de ce qui est matériel ou passif) 1 ♦ (Choses) Ne pas céder sous l effet de (une force). Ces murailles épaisses ont …   Encyclopédie Universelle

• rezistèntan — (rezistȅntan) prid. 〈odr. tnī〉 koji odolijeva [taj je uzročnik ∼ na antibiotike]; ustrajan, otporan …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

• capă — CÁPĂ, cape, s.f. 1. Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. ♢ expr. De capă şi spadă = (despre filme, opere literare etc.) de aventuri cu multe dueluri, înfruntări violente etc. 2. Dispozitiv de protecţie aplicat la maşini, ferăstraie etc.… …   Dicționar Român

• clemă — CLÉMĂ, cleme, s.f. Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente, astfel încât această îmbinare să reziste la solicitări relativ mari. – Din germ. Klemme. Trimis de ibogdank, 13.02.2004. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

• cuirasă — CUIRÁSĂ, cuirase, s.f. 1. Armătură formată din plăci de oţel special, cu care se blindează cuirasatele pentru a le face să reziste împotriva mijloacelor moderne de luptă. 2. Îmbrăcăminte de piele, din zale de fier sau plăci de metal care proteja… …   Dicționar Român

• duce — DÚCE1, duc, vb. III I. tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi al pune în altul. ♢ expr. a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva… …   Dicționar Român

• nemuri — NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. tranz. (Rar) A face să trăiască veşnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner …   Dicționar Român

• nemurire — NEMURÍRE s.f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veşnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viaţă veşnică. ♢ loc. adv. (fam.) La nemurire = a) fără sfârşit, veşnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2 …   Dicționar Român

• nemuritor — NEMURITÓR, OÁRE, nemuritori, oare, adj., subst. 1. adj., s.m. şi f. (În unele concepţii religioase şi în basme) (Fiinţă, suflet) care nu moare niciodată, care trăieşte veşnic. 2. s.m. spec. Zeu, Dumnezeu. 3. adj. Care este menit să reziste… …   Dicționar Român

• nepieritor — NEPIERITÓR, OÁRE, nepieritori, oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veşnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrităţii eterne; nemuritor. – Ne + pieritor. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român