reflectie

См. также в других словарях:

• reflecţie — REFLÉCŢIE, reflecţii, s.f. 1. Meditare, cugetare, gândire, reflexie (2). 2. Reflexie (1). [var.: reflecţiúne s.f. ] – Din fr. réflexion, lat. reflexio, onis, germ. Reflexion (după reflecta). Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

• reflectie — To have an excess shine or brilliance. Glittery, shiny, to the point of almost hurting one s eyes from the brightness it reflects. Your face is so reflectie that it is hurting my eyeballs …   Dictionary of american slang

• reflectie — To have an excess shine or brilliance. Glittery, shiny, to the point of almost hurting one s eyes from the brightness it reflects. Your face is so reflectie that it is hurting my eyeballs …   Dictionary of american slang

• reflécţie — s. f. (sil. flec ţi e), art. reflécţia (sil. ţi a), g. d. art. reflécţiei; pl. reflécţii, art. reflécţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

• reflexiv — REFLEXÍV, Ă, reflexivi, e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ţine locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acţiunea verbului şi care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb… …   Dicționar Român

• consideraţie — CONSIDERÁŢIE, consideraţii, s.f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, raţiune. ♢ expr. A avea (sau a lua) în consideraţie = a ţine seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, idee, reflecţie. [var.: consideraţiúne s.f.] – Din fr. considération …   Dicționar Român

• cugeta — CUGETÁ, cúget, vb. I. intranz. A urmări o idee, a medita; a se gândi. ♦ refl. (Rar) A sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni. ♦ A şi da seama, a ţine seamă de..., a lua în considerare. – lat. cogitare. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX …   Dicționar Român

• cugetare — CUGETÁRE, cugetări, s.f. Acţiunea de a cugeta şi rezultatul ei; gândire, gând, idee. ♦ Judecată, raţionament. ♦ Meditaţie, reflecţie. – v. cugeta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Cugetare ≠ necugetare Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

• epilogism — epilogísm s. n., pl. epilogísme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  EPILOGÍSM s.n. Calcul, reflecţie, examen, cercetare. [< gr. epilogismos, epi – la urmă, logismos – raţionament]. Trimis de LauraGellner, 05.03.2005.… …   Dicționar Român

• gând — GÂND, gânduri, s.n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ♢ expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A şi lua… …   Dicționar Român

• meditaţie — MEDITÁŢIE, meditaţii, s.f. 1. Reflectare, cugetare adâncă; meditare, reflecţie. 2. Specie a genului liric, cuprinzând reflecţii despre condiţia umană. 3. Pregătire a lecţiilor, a examenelor cu un meditator; lecţie particulară dată de un… …   Dicționar Român