piroane

См. также в других словарях:

• piron — PIRÓN, piroane, s.n. Cui (de oţel) lung şi gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete şi folosit la îmbinarea pieselor unei construcţii de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ♢ expr. (fam.) A face (la)… …   Dicționar Român

• pironi — PIRONÍ, pironesc, vb. IV. tranz. 1. A bate, a prinde, a înţepeni, a fixa cu (sau în) piroane. 2. A împiedica pe cineva sau ceva să se mişte; a obliga să stea pe loc; a fixa, a imobiliza. 3. A şi fixa, a şi îndrepta, a şi concentra ochii, privirea …   Dicționar Român

• tăia — TĂIÁ, tai, vb. I. I. tranz. A despărţi, a separa ceva în mai multe bucăţi, cu ajutorul unui obiect tăios. ♢ expr. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situaţie încurcată. Poţi să tai lemne pe dânsul …   Dicționar Român

• despironi — DESPIRONÍ, despironesc, vb. IV. refl. şi tranz. (Rar) A (se) desprinde din piroane. – Des1 + pironi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  despironí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl …   Dicționar Român

• pironit — PIRONÍT, Ă, pironiţi, te, adj. 1. Bătut, înţepenit, fixat în piroane. 2. Imobil, nemişcat, încremenit. – v. pironi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PIRONÍT adj. 1. v. încremenit. 2. v. aţintit. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român