Перевод: с латинского на все языки

со всех языков на латинский

percuntor

  • 1 percuntor

    percontor ( percunct-), ātus, 1 ( inf. percontarier, Plaut. Am. 2, 2, 78; id. As. 2, 2, 76; id. Cas. 3, 3, 8; id. Most. 4, 2, 47 al.), v. dep. a. and n. [per and root cunc-; Sanscr. canc- (canka, hesitation); cf. oknos for koknos], to ask particularly, to question strictly, to inquire, interrogate, investigate (class.; syn.: interrogo, sciscitor).—Constr.: aliquem de aliquā re, aliquem and interrog.clause, aliquem alone; also, aliquid ab (rarely ex) aliquo and absol.; also aliquem aliquid:

    cocum percontabatur, possent, etc.,

    Plaut. Capt. 4, 4, 9:

    percontari hanc paucis hic volt,

    id. Pers. 4, 4, 49:

    percontarier, utrum, etc.,

    id. Bacch. 4, 1, 4:

    me infit percontarier, ecquem noverim Demaenetum,

    id. As. 2, 2, 76:

    dum percontor portitores, ecquae navis venerit,

    id. Stich. 2, 2, 42:

    percontare te perpetuisne malis voluptatibus perfruens... degere aetatem,

    Cic. Fin. 2, 35, 118: singulos percontari, cum quā sit aliqui deprensus, Cael. ap. Cic. Fam. 8, 7, 2:

    Porum percontatur an verum esset,

    Curt. 9, 2, 5:

    spadonem... num quid velit dicere,

    id. 5, 11, 4:

    Caesarem an, etc.,

    Tac. A. 12, 5; 4, 17; id. H. 4, 82; Just. 11, 7, 6:

    nutricem, quid hoc rei sit,

    Liv. 3, 48, 4:

    tu numquam mihi percontanti aut quaerenti aliquid defuisti,

    Cic. de Or. 1, 21, 97; 2, 71:

    percontando atque interrogando elicere alicujus opinionem,

    Cic. Fin. 2, 1, 2:

    percontari ab aliquo,

    id. Ac. 1, 1, 2:

    ab adversariis percontabitur, quid, etc.,

    Auct. Her. 2, 15, 22; Varr. R. R. 3, 12, 1:

    ab eo percontaretur,

    Curt. 6, 7, 27:

    cum percontaretur ex aniculā quādam, quanti aliquid venderet,

    Cic. Brut. 46, 72; cf. id. Div. 2, 36, 76:

    ex his scribis percontamini quid velint, etc.,

    id. Verr. 2, 3, 79, § 183:

    aliquem ex aliquo,

    to ask a person respecting another, Plaut. As. 2, 4, 95:

    aliquem de aliquā re,

    Cic. Rep. 6, 9, 9:

    peritos de ascensu Haemi,

    Liv. 40, 21, 3:

    pauca percunctatus de statu civitatis,

    Sall. C. 40, 2:

    aliquem aliquid,

    Plaut. Ps. 1, 5, 47; id. Aul. 2, 2, 33; Liv. 39, 12, 1: quae percunctare eum magistratus vellent, id. 39, 49, 12; Tac. A. 15, 60; Curt. 5, 11, 8:

    meum si quis te percontabitur aevum,

    Hor. Ep. 1, 20, 26.—
    II.
    To find out by inquiry, App. M. p. 113, 8.

    Lewis & Short latin dictionary > percuntor

  • 2 percontor

    percontor od. percuntor (percunctor), ātus sum, ārī (per u. contus), alles ausforschen; dah. I) fragen, anfragen, sich erkundigen, forschen, eine Erklärung verlangen, a) alqd, nach etwas, perc. adventum Pamphili, Ter.: absurde quaedam, unpassende Fragen tun, Liv.: aurem, zu Rate ziehen, Gell.: ab od. ex alqo, jmd. fragen, sich bei jmd. erkundigen, Cic.: alqd ex alqo, bei jmd. nach etw. –, jmd. fragen wegen usw., Cic.: alqm ex alqo, nach einem bei jmd. sich erkundigen, Plaut. – mit folg. indir. Fragesatz, cum percontaretur ex anicula quadam, quanti aliquid venderet, Cic.: nutricem percontari, quid hoc rei sit, Liv.: percontantes, quid praetor edixisset, ubi cenaret, quo denuntiasset, Cic.: percontantibus nobis, ecquid forte Romā novi, ob es etwas Neues aus Rom gäbe, Cic.: perc., numquid ipsi velit dicere, Curt.: ut consulem percontaretur, liceretne extra ordinem pugnare, Liv.: Perum percontatur, an vera essent, quae etc., Curt. – b) alqm, jmd. fragen, sich bei jmd. erkundigen, Hor. u. Liv.: alqm de re, Cic.: alqm alqd, Plaut., Hor., Liv. u.a. (s. Weißenb. Liv. 39, 12, 1). – II) erfragen, erforschen, Apul. met. 1, 24. – / Parag. Infin. percontarier, Plaut. Bacch. 189 u.a. – Die Schreibung percunctor, oft in den besten Handschriften, ist auch von den neuesten Herausgebern Liv. 5, 32, 8; 28, 25, 5 u. 39, 34, 5 beibehalten worden.

    lateinisch-deutsches > percontor

  • 3 percunctor

    percunctor u. percuntor, s. percontor.

    lateinisch-deutsches > percunctor

  • 4 percontor

    percontor od. percuntor (percunctor), ātus sum, ārī (per u. contus), alles ausforschen; dah. I) fragen, anfragen, sich erkundigen, forschen, eine Erklärung verlangen, a) alqd, nach etwas, perc. adventum Pamphili, Ter.: absurde quaedam, unpassende Fragen tun, Liv.: aurem, zu Rate ziehen, Gell.: ab od. ex alqo, jmd. fragen, sich bei jmd. erkundigen, Cic.: alqd ex alqo, bei jmd. nach etw. –, jmd. fragen wegen usw., Cic.: alqm ex alqo, nach einem bei jmd. sich erkundigen, Plaut. – mit folg. indir. Fragesatz, cum percontaretur ex anicula quadam, quanti aliquid venderet, Cic.: nutricem percontari, quid hoc rei sit, Liv.: percontantes, quid praetor edixisset, ubi cenaret, quo denuntiasset, Cic.: percontantibus nobis, ecquid forte Romā novi, ob es etwas Neues aus Rom gäbe, Cic.: perc., numquid ipsi velit dicere, Curt.: ut consulem percontaretur, liceretne extra ordinem pugnare, Liv.: Perum percontatur, an vera essent, quae etc., Curt. – b) alqm, jmd. fragen, sich bei jmd. erkundigen, Hor. u. Liv.: alqm de re, Cic.: alqm alqd, Plaut., Hor., Liv. u.a. (s. Weißenb. Liv. 39, 12, 1). – II) erfragen, erforschen, Apul. met. 1, 24. – Parag. Infin. percontarier, Plaut. Bacch. 189 u.a. – Die Schreibung percunctor, oft in den besten Handschriften, ist auch von den neuesten Herausgebern Liv. 5, 32, 8; 28, 25, 5 u. 39, 34, 5 beibehalten worden.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > percontor

  • 5 percunctor

    percunctor u. percuntor, s. percontor.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > percunctor

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»